Cât pierde statul român la colectarea TVA? Deficitul este de trei ori peste media UE

România este un exemplu relevant. La nivel global, veniturile fiscale au reprezentat, în medie, 17,5% din PIB în 2024, potrivit bazei de date World Revenue Longitudinal Database (WoRLD) a Fondului Monetar Internațional. În România, veniturile fiscale au ajuns la 29,2% din PIB în 2025, potrivit Consiliului Fiscal. Diferența apare însă atunci când țara noastră este comparată cu celelalte state membre ale Uniunii Europene.

La nivelul UE, veniturile fiscale sunt cu mult mai ridicate ca pondere în economie. România rămâne astfel printre statele cu cele mai mici venituri fiscale și bugetare raportate la PIB. Chiar dacă nivelul taxelor plătite de contribuabili nu este neapărat mic în comparație cu alte economii.

Cât colectează statele din întreaga lume

Datele provin din World Revenue Longitudinal Database, baza de date a FMI care urmărește evoluția veniturilor guvernamentale de la începutul anilor 1980. Actualizarea din 2026 cuprinde date pentru 195 de țări și extinde perioada analizată până în 2024. FMI arată că veniturile fiscale au reprezentat, în medie, 17,5% din PIB la nivel mondial în 2024, cu aproximativ 1,8 puncte procentuale peste nivelul din 2000.

În același timp, veniturile totale ale guvernelor au rămas relativ stabile, la aproximativ 30% din PIB în medie. Asta înseamnă că taxele nu sunt singura sursă prin care statele își finanțează bugetele. Veniturile publice pot proveni și din contribuții sociale, resurse naturale, granturi, taxe și alte venituri nefiscale.

Diferențele dintre țări sunt însă foarte mari. Danemarca se află printre economiile dezvoltate cu o pondere foarte ridicată a veniturilor fiscale în PIB. În timp ce în Statele Unite ponderea este mult mai mică. Diferențele nu înseamnă automat că într-o țară oamenii „plătesc taxe mai mari” în toate privințele. Sistemele fiscale sunt construite diferit. Statele aleg să finanțeze serviciile publice în moduri diferite.

Țările nordice, de exemplu, au în general baze de impozitare largi și colectează venituri importante pentru a finanța servicii publice extinse. În Statele Unite, o parte mai mare din cheltuielile pentru servicii precum sănătatea sau pensiile este suportată prin mecanisme private.

La polul opus se află statele bogate în resurse naturale. În cazul acestora, veniturile provenite din petrol și gaze pot reduce nevoia de a obține o parte foarte mare din resursele bugetare prin taxe. În statele cu venituri mici, colectarea redusă poate fi legată de economia informală extinsă și de capacitatea administrativă limitată.

România, mult sub media europeană

În cazul României, datele Consiliului Fiscal arată că veniturile fiscale au reprezentat 29,2% din PIB în 2025, față de 28,7% în 2024. Veniturile bugetare totale au ajuns la 35,4% din PIB, de la 34% în anul precedent. România se află la coada clasamentului european în ceea ce privește veniturile fiscale raportate la PIB. Decalajul față de media UE depășește 11 puncte procentuale.

Economia românească generează venituri și activitate economică. Dar o parte mai mică dintre aceste resurse ajunge la buget sub forma veniturilor fiscale decât în majoritatea celorlalte state membre.

Din ce taxe își ia România banii

În România, o parte foarte importantă a banilor colectați vine din impozite indirecte și contribuții sociale. Impozitele indirecte sunt cele care se regăsesc în prețurile bunurilor și serviciilor, cel mai cunoscut exemplu fiind TVA. Contribuțiile sociale sunt plățile aferente sistemelor de pensii și sănătate.

Această structură înseamnă că o parte importantă a veniturilor statului depinde de consum și de taxarea muncii. În cazul României, veniturile obținute din taxarea consumului și a muncii nu sunt transformate întotdeauna în încasări bugetare la nivelul care ar fi de așteptat.

TVA, exemplul cel mai clar al problemei de colectare

TVA este probabil cel mai bun exemplu pentru a înțelege diferența dintre o taxă existentă și banii care ajung efectiv la buget. În 2025, România a colectat venituri din TVA echivalente cu aproximativ 7,1% din PIB. Consiliul Fiscal arată că, raportat la cota medie ponderată de TVA, România a avut o performanță slabă în comparație cu alte state din Europa Centrală și de Est.

Dar cea mai relevantă cifră este „VAT gap”, sau deficitul de colectare a TVA. Indicatorul arată diferența dintre suma de TVA care ar trebui să fie colectată teoretic și suma care ajunge efectiv la buget. Cele mai recente date complete ale Comisiei Europene arată că, în 2023, deficitul de colectare a TVA din România a ajuns la 30%. Aproape o treime din TVA-ul care ar fi trebuit colectat nu a ajuns la buget. În valoare absolută, diferența a fost estimată la aproximativ 9,2 miliarde de euro.

România s-a aflat astfel pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest indicator. Media europeană a fost de aproximativ 9,5%. Ceea ce înseamnă că deficitul de colectare din România a fost de peste trei ori mai mare decât media UE.

Și contribuțiile sociale arată aceeași problemă

O situație asemănătoare poate fi observată și în cazul contribuțiilor sociale. România are o cotă legală ridicată a contribuțiilor sociale. Dar încasările raportate la PIB nu sunt pe măsura acestei cote. Consiliul Fiscal a arătat în analizele sale că România obține venituri relativ reduse din contribuțiile sociale raportat la nivelul legal al taxării, în comparație cu mai multe state din regiune.

De exemplu, în analiza Consiliului Fiscal pentru 2023, România colecta 10,8% din PIB din contribuții sociale, la o rată legală de 37,25%. Estonia colecta 12,5% din PIB la o rată de 35,4%, iar Slovenia 16,1% la o rată de 38,2%. Datele mai recente pentru 2025 confirmă aceeași problemă. Nivelul încasărilor trebuie privit împreună cu baza de impozitare și cu capacitatea de colectare, nu doar prin prisma cotei stabilite în lege.

De ce contează cât colectează statul

Veniturile fiscale reprezintă una dintre principalele surse prin care statul finanțează sănătatea, educația, infrastructura, administrația, apărarea și sistemele de protecție socială. Atunci când o economie are venituri fiscale reduse raportate la PIB, statul are un spațiu mai mic pentru a finanța aceste servicii fără să se împrumute sau să majoreze taxele.

În cazul României, țara trebuie să își reducă deficitul bugetar și să își consolideze finanțele publice. Îmbunătățirea colectării taxelor existente este una dintre variantele prin care statul poate obține venituri suplimentare fără să crească automat cotele de impozitare.

Asta nu înseamnă că orice diferență față de media europeană este rezultatul evaziunii fiscale sau al unei administrații ineficiente. Sistemele fiscale sunt diferite. Economiile au structuri diferite. Iar unele state au surse importante de venituri care nu provin din taxe. FMI subliniază faptul că o parte semnificativă a veniturilor guvernamentale la nivel mondial provine din surse nefiscale.

În cazul României însă, deficitul foarte mare de colectare a TVA arată că există și o problemă administrativă. Statul are taxe pe care le-a stabilit prin lege, dar nu reușește să încaseze integral ceea ce, potrivit regulilor fiscale, ar trebui să primească.

La nivel global, veniturile fiscale au reprezentat în medie 17,5% din PIB în 2024. România a ajuns la 29,2% în 2025. Comparată însă cu Uniunea Europeană, țara rămâne mult în urmă la capitolul veniturilor fiscale.