CCR dezbate noua Lege ANI: declarațiile de avere, partenerii demnitarilor și limitele vieții private

Curtea Constituțională a României (CCR) dezbate miercuri sesizările formulate cu privire la legea care modifică și completează mai multe acte normative din domeniul integrității.

Printre prevederile contestate se află extinderea obligației de completare și depunere a declarațiilor de avere și de interese către „soțul, soția sau persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți”.

Sesizarea formulată de președintele Nicușor Dan ridică mai multe probleme de constituționalitate, printre care claritatea și previzibilitatea normei, caracterul personal al răspunderii contravenționale, dreptul la viață privată și egalitatea în fața legii.

CCR urmează să analizeze aceste argumente și să stabilească dacă prevederile contestate respectă Constituția.

Ce prevede controversata modificare a Legii ANI

Una dintre modificările importante ale legislației privind integritatea vizează declarațiile de avere și de interese.

Potrivit prevederilor contestate, obligația nu s-ar mai limita la persoana care ocupă funcția publică și, în anumite situații, la soț sau soție. Textul introduce și categoria persoanei care are cu demnitarul „relații asemănătoare acelora dintre soți”.

Această formulare este una dintre principalele probleme invocate în sesizarea transmisă Curții Constituționale.

Președintele susține că legea nu stabilește criterii suficient de clare pentru a determina când o relație personală intră în această categorie.

În sesizare sunt menționate, ca exemple de criterii care ar putea lipsi din lege, durata relației, existența conviețuirii, interdependența economică sau asumarea publică a relației.

Problema principală: ce înseamnă „relații asemănătoare acelora dintre soți”?

În cazul unei căsătorii, existența relației poate fi stabilită printr-un document oficial. În cazul unei relații de fapt, situația este diferită.

Sesizarea președintelui atrage atenția că legea nu ar preciza suficient de clar momentul în care o relație afectivă devine relevantă din punct de vedere juridic. De asemenea, nu ar fi clar reglementate situații precum începerea relației după numirea persoanei în funcția publică, încetarea relației sau existența unor relații succesive.

„Legea nu stabilește niciun criteriu obiectiv – durată, conviețuire, interdependență economică, asumare publică – pentru identificarea momentului de la care o relație afectivă devine relevantă juridic.”

Potrivit argumentației prezidențiale, problema devine mai importantă deoarece nerespectarea obligației este asociată unei sancțiuni contravenționale.

Președintele invocă lipsa de previzibilitate a sancțiunii

În sesizare se susține că o persoană nu ar trebui să fie obligată să stabilească singură, printr-o formă de autoevaluare, dacă relația sa intră sau nu în categoria prevăzută de lege.

Nicușor Dan consideră că, atunci când o normă poate atrage o sancțiune, condițiile în care aceasta se aplică trebuie să fie verificabile obiectiv. „O incriminare contravențională nu poate lăsa persoanei vizate sarcina de a stabili, prin autoevaluare, dacă intră sau nu în sfera de aplicare a sancțiunii.”

Argumentul este legat în sesizare de prevederile Constituției referitoare la claritatea, accesibilitatea și previzibilitatea legii.

Dreptul la viață privată, invocat în sesizarea către CCR

Un alt punct important al sesizării îl reprezintă impactul noilor obligații asupra persoanelor care nu ocupă funcții publice.

Dacă un demnitar are o relație care intră în categoria prevăzută de lege, partenerul său ar putea ajunge să aibă obligația de a furniza informații prin intermediul declarației de avere sau de interese. Asta deși nu ocupă o funcție publică.

Președintele consideră că această ingerință trebuie analizată și prin prisma dreptului la viață privată. „Ingerința pe care norma criticată o produce asupra vieții private a terțului nu rezistă testului de proporționalitate impus de articolul 26 din Constituție, coroborat cu articolul 20 din Constituție și cu articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.”

Prin urmare, una dintre întrebările pe care CCR trebuie să le analizeze este dacă obligația impusă unei persoane din afara sistemului public este proporțională cu scopul urmărit de legislația privind integritatea.

Cine răspunde dacă declarația nu este depusă?

Sesizarea ridică și o problemă legată de natura răspunderii juridice.

În argumentația transmisă CCR este invocată Decizia nr. 297/2025, prin care Curtea Constituțională a analizat obligațiile privind declararea unor informații referitoare la membrii familiei.

Președintele susține că decizia respectivă a pus accent pe caracterul personal al răspunderii juridice. „Miza deciziei din 2025 a fost, așadar, individualizarea răspunderii, iar nu protecția confidențialității datelor.”

În cazul actual, susținerea din sesizare este că situația ar fi diferită: nu ar mai fi vorba despre răspunderea demnitarului pentru informații furnizate de o altă persoană. Ci despre instituirea unei răspunderi contravenționale proprii pentru un terț care nu ocupă o funcție publică.

Partenerul demnitarului ar avea propria răspundere

Potrivit argumentației prezidențiale, persoana aflată într-o relație de fapt cu un demnitar nu și-ar fi asumat prin propria voință statutul care generează obligația de declarare.

Sesizarea formulează problema astfel: „Nu mai este vorba despre răspunderea cuiva pentru fapta altuia, ci răspunderea unui terț pentru o obligație pe care nu și-a asumat-o niciodată.” În acest caz, Curtea Constituțională trebuie să stabilească dacă legiuitorul poate impune o asemenea obligație unei persoane care nu exercită o funcție publică, dar care are o relație personală cu titularul unei astfel de funcții

O altă critică: tratamentul diferit al demnitarilor

Sesizarea invocă și articolul 16 din Constituție, referitor la egalitatea în drepturi.

Potrivit argumentelor prezentate de președinte, există o diferență între situația unui demnitar căsătorit și cea a unuia care se află într-o relație de fapt. În primul caz, existența căsătoriei poate fi verificată printr-un criteriu juridic obiectiv. În cel de-al doilea caz, legea nu ar oferi aceleași criterii clare pentru stabilirea existenței relației relevante juridic.

Sesizarea susține că această diferență poate genera o situație în care persoanele aflate în relații de fapt să fie supuse unei incertitudini mai mari decât cele căsătorite.

Legea este analizată și în contextul unor decizii anterioare ale CCR

Problema nu este complet nouă pentru Curtea Constituțională.

Legislația română utilizează în mai multe domenii juridice formulări referitoare la persoane care au stabilit relații asemănătoare celor dintre soți. CCR a analizat anterior astfel de prevederi și a subliniat necesitatea unor criterii suficient de clare pentru delimitarea categoriilor vizate.

Într-o decizie din 2017 referitoare la Codul de procedură penală, Curtea a analizat situația persoanelor aflate în relații asemănătoare celor dintre soți și a subliniat importanța protejării vieții de familie și în cazul unor relații de fapt.

Acest context este relevant pentru actuala dezbatere, însă problema analizată acum este diferită: obligația de depunere a declarațiilor de avere și de interese și eventualele sancțiuni aplicabile.

O sesizare a fost depusă și de senatori

Pe lângă sesizarea formulată de președintele României, asupra actului normativ a fost depusă și o sesizare de către mai mulți senatori.

Curtea Constituțională urmează să analizeze criticile formulate și să stabilească dacă prevederile contestate respectă normele constituționale.

Până la pronunțarea unei decizii, prevederile contestate nu pot fi considerate neconstituționale. Dezbaterea de la CCR urmărește tocmai stabilirea compatibilității lor cu Constituția.

Ce trebuie să clarifice CCR

În esență, analiza Curții se concentrează pe mai multe întrebări:

• Este suficient de clar definită noțiunea de „persoană care are relații asemănătoare acelora dintre soți”?
• Există criterii obiective pentru stabilirea momentului în care apare obligația?
• Poate fi sancționată contravențional o persoană care nu ocupă o funcție publică pentru nerespectarea unei obligații legate de funcția partenerului?
• Este proporțională obligația în raport cu dreptul la viață privată?
• Există o diferență nejustificată între demnitarii căsătoriți și cei aflați într-o relație de fapt?
• Cum trebuie aplicată noua reglementare în raport cu jurisprudența anterioară a CCR?

Răspunsurile Curții vor stabili dacă prevederile contestate pot rămâne în forma adoptată sau dacă legiuitorul va trebui să le modifice, notează Agerpres.