Când Europa redeschide minele, România continuă Green Deal-ul. Unde se vor duce să lucreze miile de disponibilizați

Germania și Polonia redeschid minele. Liderii europeni au început să facă pasul înapoi. După ani de politici verzi agresive, realitatea energetică i-a forțat să admită că fără cărbune și energie stabilă, Europa e profund dependentă de surse scumpe de energie care transformă puțina industrie europenă într-un productor nerentabil.

Green Deal-ul mai continuă doar în țările radical progresiste. România este una dintre ele

Experții avertizează că europenii „s-au sesizat doar când le-a ajuns cuțitul la os”, abandonând țintele nerealiste ale Green Deal pentru a-și salva economia.

În acest timp, România se ține în continuare de „foaia de parcurs către energia verde„. Premierul Bolojan argumentează închiderile de mine de cărbuni până în 2030 prin înțelegri europene pe care nu le poate încălca. Nu spune însă de ce nu le poate renegocia și întârzia în condițiile în care criza mondială bate la ușă.

În realitate, guvernul de la București nu mai are demult politici proprii. Ci este o anexă tăcută și supusă a Bruxelles-ului. Ministrul Mediului este o ecologistă de stânga fanatică pentru care politica verde este o Biblie.

Scandalul din coaliție s-a reluat

Conflictul din interiorul Coaliției a răbufnit după armistițiul de la buget. Sorin Grindeanu l-a atacat dur pe Ilie Bolojan, acuzându-l de o „lipsă totală de dialog real” cu sindicatele. PSD s-a poziționat (firesc) pe partea sindicatelor. Iar unul dintre sindicate, Blocul Național Sindical, a refuzat dialogul cu guvernul în urma atitudinii de ieri a premierului la discuțiile cu minerii.

Lipsa de comunicare a premierului Bolojan este văzută ca o aroganță. Care ar putea costa scump stabilitatea țării. Grindeanu l-a acuzat că doar taie, taie și iar taie.

Totuși ce va face Bolojan cu miile de oameni disponibilizați

Economiștii avertizează că 2026 va fi anul crizei economice, al concedierilor în masa și al unei inflații masive. Concedieri colective sunt anunțate în lanț. Nu doar în sectorul minier ci și în alte zone industriale. De pildă Dacia Renault. Și prevestesc un cutremur social. Statul român în paralel  anunță reduceri în rândul funcționarilor. Nu atât de radicale precum cele care pare că vor urma în sectorul privat.

Unde se vor angaja acești oameni? Din ce va plăti statul ajutoarele de șomaj? Chiar și așa, reduse de la un an la câteva luni.

• În construcții? O piață deja saturată și de câteva luni în scădere. Băncile un mai dau credite, banii dispar de pe piață.
• În străinătate? Pentru a N-a oară statul român speră să îi rezolve alții problemele. Criză va fi pentru toată lumea, iar chiriile în Europa de Vest cresc astronomic, făcând dificilă migrația.
• În servicii și retail? Consumul scade constant de la o lună la alta.
• În agricultura? Puțin probabil. Marii fermieri deja introduc soluții automatizate, iar cei mici nu-și permit să plătească angajați.

Nimeni nu întreabă, nici în media, nici în societatea civil și din păcate cel mai puțin în structurile guvernamentale ce vom face cu acești oameni dacă declinul continuă. Și va continua cu siguranță. Cum va supraviețui partea din populație aflată sub pragul sărăciei, cam 1 din 4 români?

Nu există procupare reală la nivelul guvernului pentru trecerea la lansarea unor noi activități productive, încurajearea sectorului privat, nicio strategie, nicio viziune. Și atunci cum și unde se va absorbi forța de muncă disponibilizată?