Analiză. O dronă s-a prăbușit la Galați peste un bloc. De ce nu doboară România dronele? 

Ce prevede legislația, ce dotări avem și ce fac alte state în situații similare? Analizăm toate acestea în materialul NewsEdge.

Ce s-a întâmplat la Galați pe 29 mai?

O dronă de proveniență rusească s-a prăbușit în noaptea de joi spre vineri pe un bloc din Galați. Impactul a fost urmat de o explozie și un incendiu. Două persoane au fost rănite și alte zeci evacuate. 

Ministerul Apărării Naționale a precizat că drona căzută pe blocul din Galați era rusească, de tip Geran 2. Dronele Geran fabricate de Rusia sunt construite pe baza modelului iranian Shahed.

„În cursul nopţii de 28 spre 29 mai, Federaţia Rusă a reluat atacurile cu drone asupra unor obiective civile şi de infrastructură din Ucraina, în proximitatea frontierei fluviale cu România. Una dintre aceste drone a intrat în spaţiul aerian al României”, a informat MApN.

Mesaje RoAlert au fost trimise cu câteva minute înainte ca drona să lovească blocul.  

Reacția autorităților

Drona s-a prăbușit în jurul orei 2 AM. 

Prima comunicare a venit la ora 6AM de la MApN care informa despre incident. La ora 8:30 reprezentanții MApN au avut prima conferință de presă în care au explicat de ce piloții români nu au putut doborî drona. 

Atât ei, cât și ministrul interimar al Apărării Radu Miruță au explicat că două aeronave F-16 de la Baza 86 Aeriană Fetești și un elicopter IAR 330 Puma SOCAT au fost ridicate în serviciul de poliție aeriană, iar piloții au avut autorizație să angajeze ținta. Spun aceștia, însă, că timpul de 4 minute a fost prea scurt. 

Conform explicațiilor oficiale, drona se afla deasupra unei zone dens populate. Doborârea ei putea provoca pagube și victime mai mari decât impactul propriu-zis. În plus, orice intervenție trebuia făcută fără riscul extinderii incidentului în afara spațiului aerian românesc și fără a crea o situație care să implice direct România în conflict.

Președintele transmite primul mesaj la ora 9 AM și spune că va convoca ședința CSAT. În urma acesteia, România a decis închiderea Consulatului General al Federației Ruse la Constanța și declararea consulului general rus drept persona non grata. 

Totodată, România a solicitat formal suplimentarea capabilităților antidrone pe teritoriul național. 

Premierul interimar Ilie Bolojan a condamnat incidentul și a cerut Rusiei să pună capăt acestor acțiuni. El a spus că situația arată importanța consolidării capacităților de apărare, inclusiv prin programe europene de înzestrare, de tipul SAFE. Și a anunțat că astăzi România va semna contractul pentru o dotare completă antidronă a Armatei României

Ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu, a anunțat că l-a convocat pe Ambasadorul rus la MAE, ca răspuns la situația de la Galați.

Trei ani de incidente

În 2023, autoritățile au confirmat descoperirea unor fragmente de drone în zona Plauru, Tulcea. Ulterior, au fost identificate cratere, resturi de drone și posibile urme de explozie la impact.

În 2024, alertele au devenit recurente.

Datele comunicate de MApN arată dimensiunea problemei. 

De la începutul invaziei ruse în Ucraina, România a înregistrat 28 de pătrunderi ale unor drone rusești în spațiul aerian național. În 47 de situații au fost identificate fragmente de drone pe teritoriul României. Doar în 2026 au fost 12 astfel de situații.

Ministerul Apărării a mai transmis că au existat peste 90 de atacuri rusești asupra Ucrainei în apropierea graniței cu România. În 2026, au fost 32 de atacuri în apropierea frontierei. Și 23 de situații în care au fost ridicate aeronave de poliție aeriană.

Aceste cifre sunt esențiale. Incidentul de la Galați nu a apărut din senin. România știa, oficial, că atacurile rusești de lângă Dunăre pot produce efecte directe pe teritoriul național.

Chiar luna trecută, în aprilie, o altă dronă cu încărcătură explozivă a căzut în zona unui cartier din Galați. 

Autoritățile au anunțat atunci că o anexă a unei gospodării și un stâlp de electricitate au fost avariate după impactul unor fragmente provenite dintr-o dronă.

Cadrul legislativ

În 2025, la doi ani de la primul incident cu drone în România, Guvernul inițiază proiectul care stabilește că aeronavele fără pilot care trec ilegal frontiera și zboară neautorizat în spațiul aerian național pot fi distruse, neutralizate sau poate fi preluat controlul asupra lor.

Camera Deputaților îl adoptă pe 19 februarie 2025 cu 196 de voturi pentru, 99 contra și 2 abțineri. Senatul adoptă pe 26 februarie cu 78 pentru, 11 contra și 2 abțineri.

Cele 99 de voturi contra din Cameră au venit de la AUR, SOS România și POT. 

Imediat după adoptare, SOS România, AUR și POT au atacat legea la Curtea Constituțională. Sesizarea a fost depusă pe 4 martie 2025. CCR a respins-o pe 27 martie 2025. Legea a fost promulgată pe 19 mai 2025.

Abia pe 25 septembrie 2025, CSAT aprobă reglementările necesare aplicării Legii. Regulile privind doborârea aeronavelor periculoase și lista obiectivelor care trebuie protejate împotriva armelor aeriene. Ministrul Apărării de atunci, Ionuț Moșteanu, a explicat că în cazul dronelor și aeronavelor militare decizia aparține comandantului misiunii, în timp ce pentru aeronave civile decizia rămâne la ministrul Apărării.

România a avut lege din mai 2025. Dar lanțul de comandă și reglementările finale au fost clarificate în CSAT abia în septembrie.

În noiembrie 2025, este aprobată Strategia Națională de Apărare 2025–2030 în CSAT și ulterior votată de Parlament. Documentul include explicit contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, riscurile hibride și nevoia de adaptare la amenințări emergente, inclusiv drone. 

De ce nu doboară România dronele?

Sunt mai explicații oficiale aici, nu una singură.

Prima este timpul de reacție. În cazul din Galați, MApN spune că drona a fost în spațiul aerian românesc aproximativ patru minute. Pentru angajarea unei ținte e nevoie de detectare, clasificare și decizie de combatere.

A doua este altitudinea joasă și detectarea radar. Dronele de tipul celor folosite de Rusia în atacurile asupra Ucrainei pot zbura jos și pot fi greu de urmărit cu sistemele radar clasice. 

A treia este riscul de pagube colaterale. Doborârea unei drone cu încărcătură explozivă deasupra unei zone urbane poate produce mai multe pagube decât prăbușirea dronei.

Doborârea unei drone Geran-2 cu un F-16 este foarte dificilă, mai ales deasupra unei zone locuite. Drona este mică, zboară lent și la joasă altitudine, iar avionul trebuie să o detecteze, să se poziționeze precis și să tragă fără să pună în pericol civilii.

A patra este limitarea tehnică. MApN a recunoscut că sistemele de apărare aeriană existente sunt proiectate înainte de apariția actualului război al dronelor. În cazul sistemelor Ghepard, s-a invocat inclusiv dificultatea amplasării pe timp de pace fără acordul proprietarilor sau operatorilor economici, plus raza limitată de acțiune. 

O altă explicație, invocată chiar astăzi, este cea conform căreia dacă proiectilul de doborâre ar fi ieșit din spațiul aerian român și ar fi ajuns în Ucraina, România ar fi putut fi considerată parte combatantă în război.

Cu alte cuvinte, deși România are acum legislația care permite doborârea dronelor, incidentul de la Galați arată că legea nu ține loc de radare, senzori, sisteme anti-dronă și capacități reale instalate în teren.

Ce face Polonia?

În septembrie 2025, Polonia dobora în premieră drone care îi încălcaseră spațiul aerian, conform Reuters. Polonia a invocat Articolul 4 din Tratatul NATO, cerând consultări de urgență cu aliații. Pe 12 septembrie 2025, secretarul general NATO Mark Rutte a anunțat oficial lansarea Operațiunii Eastern Sentry. Aceasta este o activitate militară destinată întăririi posturii aliate pe flancul estic. 

Polonia construiește East Shield, cel mai mare program de întărire a frontierei estice de la al Doilea Război Mondial, conform ministrului polonez al apărării.

Comparația cu România trebuie, însă, făcută cu prudență. Nu toate incidentele sunt identice. Contează traiectoria dronei, altitudinea, viteza, zona de angajare, timpul de reacție, tipul de armament disponibil și riscul pentru civili. 

O dronă care poate fi doborâtă deasupra unei zone nelocuite ridică alte probleme decât o dronă care intră pentru câteva minute într-un spațiu urban. 

Mai mult de atât, chiar în Polonia a fost un astfel de incident când o casă avariată a fost lovită de o rachetă a unui avion F-16 în încercarea de a doborî o dronă.

În statele baltice, discuția s-a mutat deja spre construirea unei apărări de frontieră adaptate războiului dronelor. 

Ce fac statele baltice?

Estonia, Letonia și Lituania dezvoltă Baltic Defence Line, un proiect comun de infrastructură defensivă cu șanțuri antitanc, bunkere și obstacole. 

În paralel, mai multe state europene dezvoltă conceptul de drone wall. O rețea de senzori, sisteme de detectare, bruiaj și interceptare care să protejeze flancul estic de incursiuni aeriene de joasă altitudine. Proiectul a primit denumire oficială din partea Comisiei Europene: Drone Defence Initiative.

Letonia a prevăzut pentru 2026 peste 200 de milioane de euro pentru întărirea apărării aeriene și 50 de milioane de euro pentru drone, potrivit presei publice letone, care citează planurile Ministerului Apărării. 

În decembrie 2025, Ministerul Apărării de la Riga a anunțat că Letonia a devenit primul stat NATO care introduce detecție acustică a dronelor de-a lungul întregii frontiere estice. 

Estonia, la rândul ei, a asigurat 2,34 miliarde de euro prin instrumentul european SAFE. O parte importantă a achizițiilor vizează drone, sisteme anti-dronă și apărare aeriană. Guvernul de la Tallinn a suspendat un program de 500 de milioane de euro pentru vehicule de luptă ale infanteriei și a decis redirecționarea fondurilor către apărare aeriană, drone și sisteme fără pilot.

În Letonia, tema dronelor a produs și consecințe politice directe. În mai 2026, mai multe drone ucrainene deviate de războiul electronic rusesc au intrat în spațiul aerian leton, una dintre ele prăbușindu-se pe un depozit de combustibil. Ministrul apărării Andris Spruds a demisionat. Câteva zile mai târziu, premierul Evika Silina a anunțat și ea demisia, după ce partidul partener de coaliție și-a retras sprijinul. 

Ce poate face România pe viitor?

Pentru ca un incident precum cel de la Galați să nu se repete, România are nevoie de o apărare anti-dronă construită în straturi, nu doar de reacții punctuale după fiecare încălcare a spațiului aerian. 

Primul nivel ține de detecție. Radare capabile să vadă ținte care zboară la joasă altitudine, completate de senzori amplasați în zonele vulnerabile de la Dunăre și din Dobrogea. 

NATO testează deja astfel de soluții în exerciții dedicate apărării anti-dronă, inclusiv în România. Experiența Ucrainei arată că rețelele dense de senzori pot oferi timp de reacție suplimentar.

Al doilea nivel ține de neutralizare. Sisteme mobile anti-dronă, muniție programabilă, mijloace de război electronic și soluții de bruiaj care pot perturba navigația sau comunicațiile unor drone înainte ca acestea să ajungă deasupra localităților. 

Al treilea nivel ține de comandă. Proceduri clare, rapide și delegate suficient de aproape de teren. Astfel încât decizia de angajare să poată fi luată în minute sau chiar secunde, fără blocaje birocratice. 

România are nevoie și de integrare regională, în linia proiectelor discutate pe flancul estic al NATO, de la „drone wall” la rețele comune de senzori și schimb rapid de date cu aliații. 

Miza nu este ca dronele să fie doborâte deasupra orașelor, unde resturile pot produce victime. Ci ca ele să fie detectate mai devreme și, acolo unde condițiile permit, neutralizate înainte să ajungă deasupra zonelor locuite.

Ultima, dar nu cea din urmă, avem nevoie de o comunicare instituțională rapidă, coerentă, care să reducă spațiul pentru panică și dezinformare.