Vocile Edge. Sorina Bucur și curiozitatea ca stil de viață. De la studierea limbii polone, la presă economică și la experiența Parlamentului European

Astăzi, Sorina urmează un master în Studii Europene la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Înainte de asta, a absolvit două facultăți: Limbi și Literaturi Străine, unde a studiat Polona și Germană, și Jurnalism și Științele Comunicării. Timp de trei ani a făcut parte din redacția Revistei Capital, iar ulterior a avut ocazia să efectueze un stagiu în Parlamentul European, la Bruxelles. Experiența nu a venit întâmplător. A fost rezultatul firesc al unui parcurs construit, etapă cu etapă, prin curiozitate, muncă și dorința de a înțelege lumea din jur.

Dar, dacă o întrebi pe Sorina Bucur cine este, nu va începe cu diplomele sau instituțiile prin care a trecut. Pentru ea, oamenii, experiențele și curajul de a o lua de la capăt ori de câte ori este nevoie spun mult mai multe despre un parcurs decât orice titlu din CV.

„Înainte de toate, cred că sunt un om curios, bun și curajos. Încerc să fac bine în jurul meu, dar și să nu uit cine sunt și să rămân ancorată în realitate.”, a transmis aceasta.

Copilul care nu stătea locului

Când își amintește de copilăria petrecută la Buzău, Sorina Bucur se descrie ca un copil plin de energie și greu de ținut în loc. Nu asculta prea des de cei din jur și era mereu în mișcare. Își amintește și astăzi căzăturile cu rolele, genunchii juliți după alergatul după minge și după-amiezile în care prefera să joace fotbal cu băieții, în loc să se limiteze la jocurile considerate „pentru fete”.

Adolescența a însemnat pentru Sorina o succesiune de transformări, fiecare trăită cu aceeași intensitate. A schimbat stiluri, gusturi muzicale și feluri de a se exprima, fără teama de a experimenta.

Dincolo de toate experimentele specifice adolescenței, Sorina spune că tot atunci și-a conturat una dintre convingerile care îi ghidează și astăzi parcursul. Educația este cea mai sigură investiție pe termen lung. „Mi-am dat seama destul de devreme că cea mai bună armă pe care o poți avea este inteligența și ceea ce știi. Dar cunoștințele au valoare doar atunci când sunt dublate de deschidere, discernământ și capacitatea de a te adapta în orice împrejurare. Ceea ce învățăm la școală nu este suficient. Viața te poate pune în situații de care nu ai mai auzit, dar la care trebuie să te adaptezi”, explică ea. 

Propriul drum, o prioritate

Indiferent de alegerile pe care le-a făcut de-a lungul timpului, Sorina spune că părinții i-au fost mereu alături. Chiar și atunci când planurile ei nu coincideau cu așteptările lor, sprijinul lor nu a dispărut. „M-au susținut în absolut tot ce am făcut, chiar dacă, de multe ori, nu am ales drumul pe care și l-ar fi imaginat ei pentru mine. Pentru mine ei sunt cel mai mare punct de sprijin. Chiar nu cred că m-aș fi descurcat fără ei. Știu că nu le-a fost ușor, dar mereu au făcut totul pentru mine”, povestește ea.

În clasa a XI-a, de exemplu, era convinsă că va urma Academia de Poliție. În mare parte pentru că asta își doreau părinții. Totul s-a schimbat însă după ce, la 18 ani, a plecat singură pentru trei luni în Spania. Experiența a scos-o din zona de confort și i-a oferit ocazia să se descopere într-un context complet nou.

Un nou context

Pentru prima dată, a simțit că își poate contura singură drumul. „Atunci am simțit că nu sunt făcută să port o uniformă și să stau la un birou toată viața. Simțeam că am nevoie de mai mult și că nu aș fi fost cu adevărat fericită. Pentru mine este mult mai important să fac ceea ce îmi place decât să aleg un drum doar pentru stabilitatea financiară. Banii contează, dar niciodată suficient cât să renunț la ceea ce mă împlinește.”

Când s-a întors acasă, le-a spus părinților că își dorește altceva. Reacția lor nu a fost una de acceptare imediată. Însă, după ce au înțeles că este o decizie asumată, au ales să îi respecte alegerea. „La început nu au fost de acord, dar apoi m-au sprijinit. Mi-au spus: Orice ai alege să faci, noi vom fi aici pentru tine. Totuși, mi-au spus că educația este unul dintre cele mai de preț lucruri pe care le poate avea un om. Și sunt de acord cu asta. Aceasta este una dintre valorile pe care vreau să le transmit și copiilor mei”, spune Sorina.

A descoperi

După multe frământări și întrebări despre drumul pe care voia să îl urmeze, Sorina a ales Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Decizia poate părea surprinzătoare, mai ales că în liceu nici măcar limba engleză nu era punctul ei forte. A recuperat însă pas cu pas, învățând din meditații, muzică și filme. Ea a fost convinsă că orice limbă nouă deschide mai mult decât o ușă către comunicare. 

Pentru ea, studiul unei limbi străine a însemnat și descoperirea unei alte culturi, a unui alt mod de a privi lumea. „Pentru mine, o limbă străină nu înseamnă doar vocabular și gramatică, ci o modalitate de a înțelege lumea și oamenii. Când vorbești cu cineva în limba lui, totul se schimbă. De asemenea, dacă știi alte limbi străine, se schimbă și modul în care gândești și vezi lumea”, spune Sorina.

Astăzi, ea vorbește engleză, franceză, germană și polonă. Însă curiozitatea nu s-a oprit aici. Următoarea provocare pe care și-a propus-o este limba arabă.. „Limba arabă este importantă pentru că îți deschide accesul către una dintre cele mai influente regiuni ale lumii. Dacă vrei să înțelegi Orientul Mijlociu și Africa de Nord, este esențial să cunoști nu doar contextul politic, ci și limba și cultura oamenilor care trăiesc acolo.”

Dzień dobry, jestem Sorina

Când a ales să studieze limba polonă, Sorina recunoaște că știa foarte puține despre ceea ce presupunea această alegere. Privind în urmă, spune însă că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-a luat. Mai târziu, prin programul Erasmus, a ajuns să locuiască în Poznan.

A plecat cu mult entuziasm, însă primele săptămâni au fost mai dificile decât și-ar fi imaginat. Departe de casă și într-un mediu complet nou, a avut impresia că și-a pierdut încrederea în propriile abilități de comunicare. „La început m-am simțit copleșită. Eram într-un mediu complet nou, iar timiditatea mea a făcut adaptarea și mai dificilă. Parcă nu mai puteam să mă exprim în nicio limbă și îmi era mereu teamă că aș putea spune ceva greșit sau că aș putea fi înțeleasă altfel decât intenționam.”, povestește aceasta. 

Chiar și așa, a mers mai departe. Treptat, orașul care la început îi părea străin a început să-i devină familiar, iar apoi să se simtă ca acasă. De asemenea, oamenii pe care i-a întâlnit i-au schimbat complet experiența. Una dintre cele mai apropiate persoane i-a fost Alice, colega ei de cameră din Franța. Aalături de ea a legat o prietenie ce durează și astăzi, la mai bine de cinci ani distanță.

În diversitate

Pe măsură ce descoperea Poznan și Polonia, a început să înțeleagă și cultura poloneză, dar și diversitatea comunității internaționale din jurul ei. A învățat să comunice cu oameni veniți din toate colțurile Europei și să privească diferențele culturale nu ca pe obstacole, ci ca pe oportunități de a învăța unii de la alții. 

„Cred că fiecare student ar trebui să plece măcar o dată cu Erasmus. Nu doar pentru universitate sau pentru ceea ce înveți la cursuri, ci pentru tot ce se întâmplă în afara lor. Înveți să te descurci singur, să ieși din zona de confort, să cunoști oameni din culturi complet diferite și să înțelegi că există multe feluri de a vedea lumea. Când te întorci acasă, nu mai ești aceeași persoană. Ai mai multă încredere în tine, ești mai deschis și privești diferențele dintre oameni cu mult mai multă curiozitate decât cu teamă. Când ești cu Erasmus nu e doar un an din viața ta, e o viață într-un an.”

Anunțul de la trei dimineața

Întoarsă în România după experiența Erasmus, Sorina a avut sentimentul că toți cei din jur își găsiseră deja direcția. Ea încă încerca să și-o descopere pe a ei. „Când m-am întors din Polonia, aveam impresia că viața tuturor mersese înainte, iar eu rămăsesem fix în același punct ca atunci când am plecat. Nu aveam niciun plan. Știam doar că trebuie să-mi dau licența și atât”, își amintește ea.

Totuși, într-o noapte, aproape de ora trei, în timp ce naviga pe internet, a dat peste un post vacant la Revista Capital. Nu știa nimic despre publicație, și cu atât mai puțin despre presa economică. Atunci a decis să-și trimită CV-ul, mai ales că nu avea nimic de pierdut. 

A doua zi a fost sunată și invitată la interviu. Întâmplător, acesta a fost programat chiar în ziua în care își sărbătorea aniversarea. Ajunsă acolo, a avut impresia că toți ceilalți candidați erau mult mai bine pregătiți. Unii aveau deja experiență în jurnalism, alții cunoșteau foarte bine domeniul economic. Ea simțea că nu are cu ce să impresioneze. 

„Nu înțelegeam ce caut acolo. Toți erau super pregătiți și eu am apărut acolo ca „floare”. Tot ce am reușit să povestesc a fost despre bere, baruri și experiența din Polonia”, spune ea, râzând.

A plecat de la interviu mai mult decât sigură că nu va primi acel loc de muncă. Totuși, câteva zile mai târziu, a fost sunată din nou: „Vrem să lucrăm cu tine”. 

„Atunci nu am realizat pe moment. Nici nu știam cine mă sună sau de unde. Când mi-am amintit, le-am zis: „Sunteți siguri?” Nu aveam deloc încredere în mine. Am crezut că nu o să mă descurc deloc”, spune Sorina. 

Curiozitatea bate experiența

La prima vedere, o redacție de presă economică poate părea un loc puțin prietenos pentru un absolvent de filologie. Termeni precum indicatori financiari, investiții, piața de capital sau rapoarte financiare făceau parte dintr-un univers cu totul nou pentru Sorina. În loc să încerce să ascundă ceea ce nu știa, a ales să întrebe, să citească și să învețe din mers.

Primul articol pe care l-a scris nu a fost însă despre economie. Ci despre Tinder și felul în care aplicațiile de dating schimbă modul în care oamenii își construiesc relațiile. A vorbit cu psihologi, a citit studii și a încercat să înțeleagă fenomenul înainte de a-l transforma într-un material jurnalistic.

„Mi s-a părut un subiect foarte interesant, mai ales că, la vremea aceea, Tinder era una dintre cele mai populare aplicații de dating. Mi-am dorit să le arăt oamenilor că este perfect în regulă să cunoști pe cineva online, dar și că este important să fii atent la riscurile care pot apărea. Cred că articolul este relevant și astăzi, poate chiar mai mult decât atunci, pentru că în mediul online au apărut tot mai multe forme de înșelătorie, iar oamenii pot fi manipulați foarte ușor prin identitatea sau imaginea pe care le este prezentată.”, explică ea.

Una dintre cele mai dificile perioade

La îndemnul tatălui său, Sorina a decis să urmeze și Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Deja lucra într-o redacție. Dar simțea nevoia să înțeleagă mai bine și partea teoretică a profesiei, nu doar practica de zi cu zi.

A urmat una dintre cele mai solicitante perioade din viața ei. Ziua o petrecea în redacție, iar apoi mergea la cursuri, încercând să facă față în același timp responsabilităților de la serviciu și celor de la facultate. Ritmul era obositor, iar echilibrul dintre muncă și viața personală devenise aproape imposibil de găsit. 

„Munceam foarte mult și eram mereu obosită. La început nu am reușit să găsesc un echilibru, iar în timp mi-am dat seama că am plătit un preț pentru asta. Îmi doream enorm să fac bine și la facultate, și în redacție, dar, la un moment dat, m-am neglijat pe mine. Privind în urmă, cred că mulți oameni trec prin asta: din dorința de a evolua și de a demonstra că pot, ajung să se pună pe ultimul loc. Și eu am făcut această greșeală. Au fost seri în care ajungeam acasă și plângeam pur și simplu de epuizare.”, își amintește Sorina. 

Accent pe echilibru

Astăzi, Sorina privește acea perioadă cu mai multă claritate. Spune că a învățat cât de important este să îți stabilești prioritățile și să accepți că nu le poți face pe toate în același timp. Uneori, renunțarea la un proiect sau încetinirea ritmului nu este un semn de slăbiciune, ci o formă de grijă față de tine. Crede că această lecție este cu atât mai importantă pentru tinerii aflați la început de drum, care simt adesea presiunea de a demonstra cât mai repede că pot reuși. 

„Știu că mulți își doresc să avanseze repede și să își construiască un nume. Dar nu cred că merită să pierzi experiențele care sunt specifice vârstei doar pentru a fi mereu cu un pas înainte. Anii aceștia nu se mai întorc. Fie că este vorba despre o cafea cu colegii, o excursie spontană, un curs la care alegi să mergi sau, uneori, chiar unul de la care alegi să lipsești, toate fac parte din experiența care te formează. E important să îți urmezi ambițiile, dar la fel de important este să ai grijă de tine și să nu te lași purtat de ritmul care te poate duce, fără să-ți dai seama, spre epuizare.”

Apoi, jurnalismul nu mai era suficient

După aproape trei ani în presa economică, Sorina a simțit că a venit momentul unei schimbări. Jurnalismul îi oferise experiențe valoroase, însă începea să își pună tot mai des întrebări despre impactul pe care îl poate avea munca unui redactor. „Este frumos să fii jurnalist, să scrii și să atragi atenția asupra lucrurilor care nu funcționează. Dar, la un moment dat, m-am întrebat ce urmează după ce publici un articol. Dacă ceea ce scrii nu produce nicio schimbare, care este, până la urmă, scopul? Jurnalismul nu îi mai aducea fericire și împlinire atunci”, spune ea.

Din dorința de a înțelege mai bine mecanismele din spatele deciziilor publice, s-a înscris la un master în Studii Europene. Alegerea a deschis un nou capitol în parcursul său. Acest lucru a apropiat-o de domeniul relațiilor internaționale și al afacerilor europene.

„Mi-am dat seama că mă atrage tot mai mult zona europeană, diplomația și relațiile internaționale. Nu pentru că aveam în minte un anumit post sau o instituție anume, ci pentru că îmi doream să înțeleg cât pot de bine cum sunt luate deciziile ce influențează viețile oamenilor. Îmi doresc ca ceea ce fac să contribuie, chiar și puțin, la decizii care au un impact real asupra oamenilor. Cred că asta înseamnă, până la urmă, să fii în serviciul public.” 

Această alegere avea să o conducă spre una dintre cele mai importante experiențe din parcursul ei: un stagiu în Parlamentul European. „Am primit o ofertă pentru un stagiu în Parlamentul European. Consider că a venit exact când am fost pregătită și când aveam nevoie de ea. Mi-am dorit să lucrez într-o astfel de instituție, iar când am aflat veste, pur și simplu nu mi-a venit să cred.”

O dinamică de Bruxelles

Din exterior, Parlamentul European este adesea perceput prin prisma voturilor, discursurilor și dezbaterilor din plen. În realitate, însă, acestea reprezintă doar partea vizibilă a unui proces mult mai amplu, construit pe documentare, consultări, negocieri și colaborare între specialiști și reprezentanți din toate statele membre.

În cadrul cabinetului europarlamentarului Eugen Tomac, Sorina Bucur a avut ocazia să vadă îndeaproape cum funcționează acest mecanism. A lucrat pe dosare din domenii diverse, în cadrul unor comisii precum Culture and Education, Employment and Social Affairs și European Democracy Shield. Această experiență i-a oferit o perspectivă concretă asupra modului în care sunt elaborate politicile europene.

„Fiecare dosar și fiecare comisie m-au ajutat să înțeleg cât de complexe sunt procesele de la nivel european și cât de mult influențează deciziile luate acolo viața de zi cu zi a oamenilor. De multe ori vedem doar rezultatul final, dar în spatele lui există foarte multă muncă și colaborare”, spune Sorina.

Dincolo de instituții, sunt oamenii

La fel ca atunci când vorbește despre perioada petrecută în Polonia, Sorina spune că cea mai valoroasă parte a experienței de la Bruxelles au fost oamenii. Dincolo de instituții și proceduri, au rămas relațiile pe care le-a construit și sprijinul primit din partea echipei. „Am avut o echipă extraordinară. Au fost oameni care m-au încurajat, m-au îndrumat cu răbdare și nu m-au făcut niciodată să mă simt prost, nici măcar atunci când puneam cele mai simple întrebări”, își amintește ea.

Bruxelles-ul i-a oferit și sentimentul că face parte dintr-o comunitate internațională în care profesionalismul, colaborarea și respectul nu sunt doar concepte, ci valori trăite zi de zi.

„Cred că, din când în când, întâlnești un loc în care simți că te potrivești firesc. Pentru mine, Bruxelles a fost unul dintre acele locuri. M-am regăsit în ritmul orașului, în diversitatea oamenilor și în atmosfera aceea în care fiecare vine cu o perspectivă diferită, dar toți încearcă să construiască ceva împreună. Acolo am simțit că pot învăța, că pot contribui și că fac parte dintr-o comunitate în care dialogul, competența și colaborarea sunt cu adevărat apreciate.” spune Sorina.

În timpul stagiului a asistat la dezbateri, reuniuni și sesiuni de vot. A avut ocazia să observe îndeaproape felul în care funcționează procesul decizional european. A văzut cum oameni cu viziuni politice, culturi și experiențe diferite încearcă să ajungă la un numitor comun pentru probleme care privesc întreaga Uniune Europeană. „Abia când vezi tot acest proces din interior înțelegi câtă responsabilitate implică fiecare decizie și câți oameni sunt influențați de ceea ce se hotărăște”, explică ea.

Ce se află în spate?

Sorina spune că, din exterior, atenția se îndreaptă aproape întotdeauna spre rezultatul final. În spatele fiecărui document se află însă luni întregi de consultări, negocieri și compromisuri între instituțiile europene și statele membre. „Procesul poate părea lent, dar asta se întâmplă tocmai pentru că fiecare decizie trebuie analizată cu atenție. Aici, interesele tuturor statelor și ale cetățenilor lor trebuie luate în considerare”, subliniază ea.

Din acest motiv, crede că România are nevoie de cât mai mulți profesioniști implicați în instituțiile europene. În opinia sa, multe dintre deciziile luate la Bruxelles ajung să influențeze direct viața de zi cu zi a românilor, chiar dacă legătura dintre ele nu este întotdeauna evidentă la prima vedere.

Europa trebuie explicată

Experiența de la Bruxelles i-a întărit convingerea că, între instituțiile europene și cetățeni, există încă o ruptură de comunicare. Nu pentru că deciziile europene nu ar avea impact asupra vieții oamenilor, ci pentru că ele sunt adesea prezentate într-un limbaj greu de înțeles și par prea îndepărtate de preocupările de zi cu zi.

„Cred că este foarte important ca oamenii să înțeleagă mai bine cum sunt luate deciziile la nivel european și, mai ales, de ce contează ele pentru fiecare dintre noi”, spune Sorina.

Din acest motiv, și-a propus ca, prin articolele pe care le va publica în News Edge, să aducă mai aproape de cititori subiectele care le influențează viața, indiferent că vorbim despre deciziile europene sau despre probleme sociale. Vrea să explice teme complexe într-un limbaj clar și accesibil și să scrie despre educație, sănătate, integrare, comunități și alte subiecte care afectează oamenii în fiecare zi. Crede că jurnalismul își îndeplinește cu adevărat rolul doar atunci când informația este înțeleasă și îi ajută pe oameni să privească lumea mai limpede.

Nu există „nu se poate”

Privind în urmă la toate experiențele care i-au marcat parcursul, Sorina spune că cea mai importantă lecție pe care a învățat-o este că, de multe ori, cele mai mari limite ni le impunem singuri.

„Am învățat că oamenii își construiesc adesea singuri zidurile care îi împiedică să meargă mai departe. Frica de necunoscut ne face să credem că nu se poate, când, de fapt, de cele mai multe ori nu am încercat cu adevărat. Fiecare experiență prin care am trecut m-a convins că cele mai multe limite există doar în mintea noastră.”, spune ea. 

Pentru Sorina, adevăratul eșec nu înseamnă să greșești, ci să renunți înainte de a încerca. „Nu vreau ca povestea mea să fie construită din întrebări fără răspuns. Prefer să îmi asum riscul de a greși decât să trăiesc cu gândul că aș fi putut face mai mult. Până la urmă, curajul nu înseamnă să știi că vei reuși, ci să alegi să mergi mai departe chiar și atunci când nu ai nicio garanție.”

Privind în urmă, este greu să găsești un plan care să explice traseul Sorinei Bucur. Există însă un fir roșu care leagă toate etapele vieții sale: curiozitatea. Ea a purtat-o dintr-o sală de curs de filologie într-o redacție de presă economică, apoi pe holurile Parlamentului European. Iar dacă trecutul spune ceva despre viitorul ei, atunci următoarea destinație va fi, cel mai probabil, încă un loc în care va încerca să înțeleagă lumea și să îi apropie pe oameni de ea.