În Vinerea Mare este interzis să bați cuie, să coși sau să folosești cuțitul. Liniștea și gesturile capătă sensuri profunde

De aceea, credincioșii trebuie să respecte numeroase interdicții, dar și câteva obiceiuri bine stabilite. Întreaga zi este trăită ca un moment de solemnitate și de respect față de moartea trupească a Mântuitorului.

„Pentru că Vinerea Mare este ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit, toate interdicțiile au de-a face cu acest eveniment”, spune Anamaria Iuga, directoarea Secției de Studii Etnologice de la Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚR), în cadrul unui interviu pentru News Edge. 

Ea explică cum multe dintre gesturile obișnuite ale vieții de zi cu zi sunt evitate în Vinerea Mare. Pentru a nu „repeta” simbolic suferințele Mântuitorului.

Ce nu se face în Vinerea Mare

Lista interdicțiilor este una destul de bogată. „Este interzis să bați cuie sau să bați orice, chiar și șnițele. Pentru că una dintre patimile Mântuitorului a fost să fie bătut și pironit de cruce cu cuie”, spune etnologul.

De altfel, în Vinerea Mare nu se spală rufe, nu se coase, nu se taie cu cuțitul și nu se pregătesc anumite mâncăruri. Iar toate interdicțiile au o explicație simbolică. „Nu se spală, pentru că nici Mântuitorul nu a fost lăsat să se spele. Nu se taie cu cuțitul pentru că există o legătură simbolică cu violența la care a fost supus Iisus Hristos. Sunt interdicții care au legătură cu patimile Mântuitorului”, mai spune Anamaria Iuga. 

În unele zone rurale, gospodarii evită să aprindă focul în casă sau să gătească mâncare caldă. Se consideră că Vinerea Mare trebuie trăită în post și sobrietate totală. Este o zi în care orice gest asociat cu violența, zgomotul sau activitatea intensă este evitat.

Ce este permis în Vinerea Mare

Chiar dacă este o zi plină de restricții, există totuși câteva activități acceptate. „Singurul lucru care se poate face în Vinerea Mare este ca gospodinele să facă pască”, spune Anamaria Iuga. Pasca este desertul tradițional de Paște și are, de asemenea, o semnificație specială. Este pregătită în Vinerea Mare pentru a fi consumată după Înviere, ceea ce simbolizează trecerea de la suferință la bucurie.

Există, de asemenea, și obiceiuri locale care dau zilei o notă aparte. Un exemplu bun este participarea credincioșilor la slujba de Prohod. „În zona Buzăului și în București, am văzut că oamenii merg cu flori în mână și le pun în biserică, pe masa unde este așezată țesătura cu îngroparea Domnului”, spune Anamaria Iuga.

În biserică este așezat epitaful, adică o pânză pe care este reprezentată punerea în mormânt a Mântuitorului. Iar credincioșii cântă o serie de cântări cu caracter de reculegere. Un moment important al slujbei este trecerea pe sub masa pe care se află epitaful, un gest de smerenie și purificare. La final, se înconjoară lăcașul de cult de trei ori, ce simbolizează drumul spre mormânt al lui Iisus Hristos.

Cojile de ouă au o simbolistică aparte

Un obicei mai puțin cunoscut este legat de cojile de ouă folosite în gospodărie. „Cojile de ouă pe care le folosesc la pască, în mai multe zone, sunt agățate în pomii fructiferi ca să ajute la o recoltă mai bogată”, explică etnologul. 

Dincolo de interdicții și obiceiuri, Vinerea Mare este o zi a contrastelor. „Deși marchează moartea lui Hristos, ea pregătește, în același timp, momentul Învierii”, punctează Anamaria Iuga. Ea spune că este o zi în care liniștea devine ritual, „iar gesturile simple capătă sensuri profunde”. 

În multe comunități, oamenii încetinesc ritmul și participă la slujbe. Este o zi în care comunitatea se întâlnește într-o formă de liniște și cugetare.