Analiză. Cum funcționează sistemul de putere de la Bruxelles. Cine stă pe bancheta din spate

Dincolo de influența partidelor și a statelor-membre, ea trebuie să asculte în primul rând de Consiliul European, cel al liderilor de țară, care ia deciziile mari, geopolitice, pentru ca ulterior Comisia să le instrumentalizeze (e mai complicat în realitate, dar aproximația e utilă ca punct de pornire).

Mașina UE are, bineînțeles, și pasageri, iar aici apare surpriza: pe bancheta din spate sunt nu mai puțin de 720. Chiar ei, europarlamentarii. Prea disciplinați nu sunt, fiindcă reprezintă poziția poporului. Altfel zis, unul dintre ei vrea să deschidă geamul din mers, altul să fumeze, altul întinde mâna printre scaunele din față după volan și-așa mai departe. Europarlamentarii fac cele mai ciudate lucruri. Dacă ne complexează Diana Șoșoacă, cu botnița ei, putem să ne uităm pe această listă din Politico, care a adunat nu mai puțin de 22 de omologi ai lui Șoșoacă din mai toate statele UE.

Dincolo de glume

Europarlamentarii sunt, e drept, foarte caraghioși pe alocuri. Unii dintre ei, chiar mizerabili, ca dovadă cele câteva anchete legate de corupție inițiate în capitala Europei. Nici măcar nu au un drept esențial pentru orice parlament național: la inițiativă legislativă. Dacă l-ar avea, ar bloca și-așa lentele rotițe ale mașinii UE cu tot felul de idei. Oricum o fac.

Comisia e obligată să răspundă la cele mai inepte întrebări din partea lor, ca să știm de unde atâta aparat birocratic: poporului trebuie să-i dai socoteală. Așa-numiții „lideri europeni”, șefii de state din UE, nu sunt nici ei pe alocuri mai breji: se știe cât antijoc a făcut Viktor Orbán până a fost debarcat de propriul electorat sătul de atâta corupție, blocând marile decizii geopolitice. În Consiliul European se ciocnesc, de fapt, interesele locale, adică naționale, uneori legitime și democratice, spre deosebire de ideile foarte pe placul lui Putin ale lui Orbán.

Vine la rând Comisia. Ea pornește de la o idee foarte bună, la bază: aparatul administrativ, adică funcționarii, e cu totul separat de nivelul politic, pentru ca procesele administrative să se desfășoare pe criterii clare și fără încrengături de corupție. Altfel zis, Comisia nu are ministere, ci cabinete și direcții generale („digi” înseamnă în eurospeak nu „Digi 24”, ci „Directorate General”).

Cabinetele au doar o mână de membri fiecare și se schimbă la fiecare ciclu electoral, odată cu comisarul (chiar dacă uneori acesta primește două mandate succesive), în timp ce „digi-urile” rămân pe loc. Primele sunt 27, câte țări UE avem în momentul de față, ultimele, 41. De unde paradoxul că există nu numai direcții generale fără comisar european (șef unic direct), ci și comisari europeni fără direcție generală.

Și totuși, cum funcționează sistemul de putere de la Bruxelles?

Cu alte cuvinte, sistemul de putere european este mult diferit față de unul național. S-a tot spus despre Comisie că e „guvernul” Europei, Consiliu că e „președintele”, iar despre Parlament că e ceea ce spune numele că e. În realitate, nici măcar ultimul nu este ce s-ar presupune că este, fiindcă nu poate iniția legi. Le poate doar amenda și negocia.

Mecanismele care duc de la propunere la decizie (legislativă sau nu), precum celebrul „trilog”, nici nu mai încap într-o tentativă de explicație simplă, la fel ca agențiile specializate. Dacă cele deja descrise creează impresia unui monstru ciudat, conceput de niște personaje cam duse cu capul, trebuie să constatăm e că e tot ceea ce a putut gândi mai bun și mai eficient, în decursul timpului, Europa despre ea însăși și pune în practică, prin intermediul tratatelor și al modificărilor ulterioare.

O construcție fără echivalent în prezent sau în istorie, care are o însușire: aproape orice i se reproșează are și o latură care mișcă lucrurile înainte. Faptul că Parlamentul European nu are inițiativă legislativă face ca europarlamentarii să stea cu ochii „ca pe butelie” pe ideile legislative ale Comisiei și să le amendeze, prin rapoarte și alte mecanisme, cu atenție și expertiză, prevenind alunecările.

Oculta și Comisia Europeană

Pe lângă Șoșoacă și „omologii” ei, în Parlament există oameni remarcabili, care știu să-și îndeplinească scopurile și au scopuri mai mult decât onorabile. Neînțelegerile din Consiliul European complică lucrurile, dar sunt o garanție cu privire la faptul că fiecare dintre statele-membre are un cuvânt de spus, iar interesele comune sunt identificate mult mai frecvent decât contrariul, oricât de dureroase ar fi rateurile.

Iar impresia de ocultă desprinsă de realitate pe care o emană Comisia Europeană e, în același timp, o garanție că zecile de mii de funcționari din direcții generale și agenții își pot vedea de treabă la adăpost de influențe politice, cu independența garantată de legile de funcționare, bazându-și deciziile complicate pe criterii tehnice sau științifice. Asta e esențial pe un continent foarte răsfățat, ai cărui locuitori așteaptă foarte mult – uneori, imposibilul – de la proprii reprezentanți, politicienii cu un grad mare de legitimitate electorală, aleși direct, adică europarlamentarii și șefii de stat din Consiliu.

E, cu siguranță, un sistem imperfect, dar care produce rezultate. Ajunge să ne uităm la kilometrii de autostradă din România, despre care mulți nu credeau că se vor executa, sau la sutele de milioane și miliardele care intră în România în diferite tranșe de fonduri europene.

Dacă există vreo idee evident greșită despre Uniunea Europeană, e aceea că ar fi un sistem de putere ocult, orchestrat din umbră de un număr restrâns de personaje. Chiar și în mașina de la început a trebuit să înghesuim peste 700 de indivizi. Instituțiile europene au între 30 și 50.000 de angajați sau membri, în funcție de cum socotești. Că toți acești oameni ar putea acționa la ordinele unei conspirații restrânse, concertat, cu cine știe ce scopuri malefice, e incredibil. Problema Uniunii Europene e mai degrabă contrariul.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!