Cum își imaginează Silicon Valley viitorul dominat de AI și cine decide cum va arăta această lume

Fiecare societate își imaginează viitorul într-un anumit fel. Uneori este o lume mai bună, construită prin progres și cooperare. Alteori, este un viitor dominat de crize sau de dispariția civilizației.

În studiile religioase, există un termen pentru felul în care oamenii își imaginează aceste „ultime lucruri”: escatologie. Conceptul nu se referă doar la Apocalipsă sau la sfârșitul lumii. El descrie convingerile despre direcția în care se îndreaptă lumea și despre ce ar trebui să facem astăzi în funcție de această viziune. Ideea poate fi întâlnită și în politică. Unii văd viitorul ca pe ceva ce poate fi construit prin politici sociale și investiții publice. Alții cred că societatea trebuie să recupereze o ordine pierdută. În ambele cazuri, imaginea despre viitor influențează deciziile din prezent.

Silicon Valley are, la rândul său, propria viziune asupra viitorului. Unii dintre cei mai influenți oameni din industria tehnologică vorbesc despre o lume în care inteligența artificială ar putea depăși capacitățile umane. În această perspectivă, oamenii ar putea deveni treptat mai puțin importanți pentru economie și societate. Miza ar fi atunci ca sistemele AI dezvoltate de propria companie sau de propria țară să fie cele care ajung să domine.

Potrivit publicației Time, o asemenea viziune poate explica de ce anumite pierderi provocate deja de AI sunt privite cu mai puțină îngrijorare. Atenția oamenilor, capacitatea de a gândi critic și abilitățile pe care înainte le dobândeam prin exercițiu sunt deja afectate de noile instrumente.

Două viziuni asupra viitorului AI

Sam Altman, unul dintre fondatorii OpenAI, vorbea despre pericolele inteligenței artificiale cu mult înainte ca instrumentele generative să devină populare. În 2015, el spunea că AI ar putea duce, cel mai probabil, la sfârșitul lumii. În același timp, considera că această tehnologie va permite apariția unor companii extrem de puternice.

Viziunea sa s-a schimbat între timp. În 2026, Altman a descris dezvoltarea AI ca pe o obligație morală legată de prosperitate, progres științific și extinderea capacităților umane. Potrivit acestei perspective, investițiile masive în inteligența artificială sunt justificate prin ceea ce oamenii ar putea realiza cu ajutorul ei. Viitorul este prezentat ca o perioadă de abundență și progres.

Elon Musk privește lucrurile printr-o altă lentilă. Pentru fondatorul SpaceX, supraviețuirea speciei umane este una dintre problemele centrale ale viitorului. În 2013, Musk spunea că omenirea are două direcții posibile. Una este extinderea pe mai multe planete. Cealaltă este rămânerea pe Pământ până la apariția unui eveniment care ar putea duce la dispariția speciei.

SpaceX poate fi privită, din această perspectivă, ca o formă de asigurare împotriva unor asemenea scenarii. Printre ele se numără asteroizii, supervulcanii, pandemiile sau chiar o inteligență artificială care ar putea deveni ostilă oamenilor. O asemenea viziune explică și unele dintre declarațiile controversate ale lui Musk despre empatie. Dacă majoritatea oamenilor nu ar supraviețui unui eveniment catastrofal, grija pentru cei din jur ar putea fi considerată mai puțin importantă.

Avertismentele sale privind o posibilă „apocalipsă AI” au continuat și în anii următori. În procesul recent dintre Musk și OpenAI, antreprenorul a revenit la același scenariu. El a vorbit despre posibilitatea ca AI să ajungă într-un „scenariu Terminator” și să distrugă omenirea. Instanța a întrerupt atunci discuția despre dispariția oamenilor, considerând că judecătorii au înțeles deja ideea. Ulterior, un juriu din Oakland a respins în unanimitate acțiunea lui Musk împotriva OpenAI.

Peter Thiel vede pericolul în cei care cer limite

Peter Thiel merge și mai departe în interpretarea sa asupra viitorului. Antreprenorul a susținut în prelegeri că „Antihristul” secolului XXI ar putea fi un reprezentant al curentului care încearcă să oprească progresul științific. Printre persoanele asociate de el cu această amenințare se află cercetătorul AI Eliezer Yudkowsky și activista pentru climă Greta Thunberg.

În această viziune, problema nu este doar tehnologia. Pericolul poate veni chiar din încercările de a o limita. Declarațiile lui Thiel despre Papa Leon al XIV-lea se înscriu în aceeași logică. După ce Suveranul Pontif a cerut o supraveghere internațională a inteligenței artificiale, Thiel l-a acuzat că limitează America într-un mod care ar putea ajuta China să câștige cursa tehnologică. Pentru această viziune asupra viitorului, orice apel la prudență poate deveni astfel o amenințare.

Cine construiește viitorul?

Diferențele dintre Altman, Musk și Thiel sunt importante. Primul vorbește despre prosperitate și capacități umane extinse. Al doilea pune accentul pe supraviețuirea speciei. Al treilea vede progresul tehnologic ca pe o luptă împotriva celor care vor să-l limiteze. Există însă un element comun. Viitorul este prezentat mai degrabă ca un proiect pe care elitele tehnologice îl construiesc pentru restul societății.

În scenariul lui Altman, companiile și progresul AI ocupă un loc central. Mai puțin clar este ce se întâmplă cu oamenii ale căror locuri de muncă vor fi eliminate de această tehnologie. În cazul lui Musk, viitorul poate însemna supraviețuirea unei părți a omenirii pe alte planete. Întrebarea este ce se întâmplă cu cei care nu vor avea acces la asemenea soluții.

Pentru Thiel, inovația trebuie să continue. Mai puțin spațiu rămâne pentru cei care întreabă în ce direcție ar trebui să meargă această inovație. Problema apare atunci când oamenii afectați de aceste transformări nu participă la stabilirea regulilor. Ei vor trebui să trăiască în lumea construită de alții, fără să fi avut un cuvânt de spus în definirea ei.

Ce poate justifica o asemenea viziune

O asemenea perspectivă poate explica și atitudinea față de filantropie, taxe sau investiții în comunități. Dacă viitorul apropiat este imaginat ca o ruptură radicală de societatea actuală, investițiile în instituțiile de care oamenii au nevoie astăzi pot părea mai puțin importante.

De ce să investești în sănătate publică, locuințe, școli sau transport dacă viitorul imaginat nu mai include mare parte din societatea actuală? În acest punct, eshatologia nu mai este doar o predicție. Ea începe să influențeze comportamentul prezent.

Dacă dispariția civilizației este considerată inevitabilă, refuzul de a-i ajuta pe ceilalți poate fi prezentat drept realism. Lipsa empatiei poate ajunge să fie justificată printr-un scenariu despre viitor. Pericolul devine mai mare atunci când această viziune aparține unor oameni care au resurse uriașe. Musk, Altman și Thiel nu sunt doar comentatori ai viitorului. Ei construiesc companii, tehnologii și proiecte care pot influența direcția societății.

În aceste condiții, o convingere despre viitor nu mai rămâne doar o opinie. Ea poate deveni produs, politică publică și precedent. Întrebarea esențială nu mai este doar ce poate face inteligența artificială. Devine important și cine decide cum va arăta lumea construită cu ajutorul ei și cine are dreptul să participe la această decizie.