În fiecare etapă a războiului din Ucraina, aceeași întrebare revine în dezbaterea occidentală: cât de mult poate fi presată Rusia fără ca Vladimir Putin să recurgă la arme nucleare? Teama de o asemenea reacție a influențat inclusiv ritmul în care Statele Unite și aliații europeni au trimis arme către Kiev.
În spatele acestei precauții se află ideea că o înfrângere severă ar putea împinge Kremlinul spre o decizie extremă. Rusia deține un arsenal nuclear uriaș. Unii analiști occidentali consideră că pierderea războiului ar putea fi percepută drept o amenințare existențială.
Istoria ultimelor decenii oferă însă puține exemple care să susțină această ipoteză. Puteri nucleare au pierdut războaie. Au fost atacate de state fără arme atomice și au suferit înfrângeri majore fără să folosească arsenalul nuclear, scrie Foreign Policy.
De unde vine teama de escaladare
În Occident, puțini politicieni vorbesc deschis despre o victorie completă a Ucrainei. Formule precum sprijinirea Kievului „atât timp cât este nevoie” au devenit mai frecvente. Motivul ține de riscul asociat arsenalului rusesc.
Profesorul John Mearsheimer de la Universitatea din Chicago a avertizat că împingerea unei mari puteri „în pragul prăpastiei” ar putea determina Rusia să recurgă la arme nucleare. Stephen Walt, de la Harvard, a susținut la rândul său că Moscova ar putea escalada dacă ar considera că se îndreaptă spre o înfrângere catastrofală.
Administrația Biden a ținut cont de această posibilitate atunci când a întârziat anumite livrări militare către Ucraina. Restricțiile au vizat în special armele avansate și sistemele care puteau fi utilizate împotriva unor ținte aflate în Rusia.
Ucraina nu urmărește cucerirea Rusiei
Realitatea este că obiectivul Kievului nu a fost cucerirea Rusiei sau trimiterea armatei spre Moscova. Ucraina urmărește eliberarea teritoriilor ocupate și revenirea la frontierele recunoscute internațional.
Kievul a mers chiar mai departe în 2025. Atunci a anunțat că ar accepta un acord de încetare a focului care să transforme actuala linie a frontului într-o viitoare linie de contact. Practic, Ucraina ar fi dispusă să accepte o situație în care Rusia păstrează o parte din teritoriile ocupate. În schimb, războiul s-ar încheia.
Istoria nu confirmă scenariul nuclear
Experiențele altor puteri nucleare arată că o înfrângere convențională nu duce automat la folosirea armelor atomice. Franța a pierdut războiul din Algeria în anii 1960, deși teritoriul era considerat parte a Franței. Algeria găzduia aproximativ 1,6 milioane de coloniști europeni.
Statele Unite au pierdut în Vietnam, iar Uniunea Sovietică a fost învinsă în Afganistan. China a pierdut, la rândul său, războiul împotriva Vietnamului. Niciuna dintre aceste puteri nu a recurs la arme nucleare pentru a evita înfrângerea.
Acest comportament are legătură și cu tabuul nuclear format după bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki din 1945. Armele atomice au rămas instrumente de descurajare și de apărare în situații existențiale. Folosirea lor într-un conflict limitat este însă considerată extrem de riscantă.
Rusia amenință, Ucraina trece peste liniile roșii
De la începutul războiului, oficialii ruși au folosit în repetate rânduri amenințarea nucleară. Moscova și-a modificat chiar doctrina în 2024. Pragul oficial pentru luarea în calcul a armelor atomice într-un conflict convențional a fost redus.
În Ucraina, efectul acestor avertismente a fost însă diferit. Kievul a trecut peste mai multe dintre liniile roșii anunțate de Moscova. Forțele ucrainene au realizat prima incursiune terestră pe teritoriul Rusiei de la Al Doilea Război Mondial. Dronele au atacat Moscova și Sankt Petersburgul. Au fost lovite și ținte strategice aflate în adâncimea teritoriului rus.
Unele dintre operațiuni au folosit arme occidentale, inclusiv rachete britanice Storm Shadow. Cu toate acestea, Rusia nu a trecut la folosirea armelor nucleare.
Când ar putea crește riscul
În mod paradoxal, un scenariu nuclear ar putea deveni mai plauzibil nu atunci când Rusia pierde, ci când se apropie de victorie. Mariana Budjeryn, istoric al armelor nucleare la Massachusetts Institute of Technology, a susținut această ipoteză. Potrivit acesteia, Moscova ar putea fi tentată să folosească arma atomică pentru a transforma un avantaj militar într-o victorie rapidă.
Un precedent invocat este decizia Statelor Unite din 1945 de a folosi bombele atomice împotriva Japoniei. Țara se afla deja într-o poziție militară extrem de dificilă. Într-o situație similară, Rusia ar putea considera că avantajele unei lovituri depășesc costurile.
Totuși, Moscova ar suporta consecințe politice și strategice uriașe. Reacția Chinei și a altor state din afara Occidentului ar conta. Folosirea unei arme nucleare ar putea transforma ceea ce Rusia prezintă drept forță într-o dovadă de slăbiciune militară.
De ce pragul nuclear rămâne greu de trecut
Paradoxal, amenințarea nucleară i-a adus Rusiei până acum mai multe avantaje decât folosirea efectivă a armelor atomice. Kievul a ignorat în mare parte avertismentele. Guvernele occidentale au devenit însă mai prudente în privința armelor trimise Ucrainei.
Concluzia acestei analize este că o înfrângere convențională a Rusiei nu înseamnă automat o escaladare nucleară. Istoria arată că puterile atomice au pierdut războaie. Au fost atacate de adversari fără arme nucleare, fără să treacă acest prag.
Totuși, riscul nu poate fi exclus complet. O situație în care armata ucraineană ar avansa masiv și profund în teritoriul recunoscut internațional ca parte a Rusiei ar putea modifica radical calculul Kremlinului.
Atâta timp cât Moscova consideră că folosirea unei arme nucleare ar provoca o reacție internațională fermă și consecințe devastatoare pentru Rusia, costul unei asemenea decizii rămâne probabil mai mare decât beneficiul.