Viața prin farfurie (V). Câte kilograme cântărește fericirea?

Am ajuns uneori să construim alimentația sănătoasă mai degrabă din interdicții decât din alegeri. Nu spun că trebuie să mâncăm orice, oricât și oricând. Și nici că surplusul important de kilograme nu contează pentru sănătate. Spun doar că poate ar trebui să ne punem o întrebare pe care o uităm prea des: În goana noastră după corpul perfect, ce se întâmplă cu omul din interiorul lui? Câte kilograme are starea de bine?

Gras și fericit sau slab și trist?

Am să pun întrebarea puțin provocator: Este mai bine să ai câteva kilograme în plus și să fii fericit sau să fii slab și trist?

Științific, lucrurile nu pot fi reduse la această alegere. Excesul important de grăsime corporală are riscuri reale pentru sănătate, iar depresia este o afecțiune complexă, care nu poate fi explicată doar prin ceea ce avem în farfurie. Dar întrebarea merită pusă. Pentru că ne obligă să ne gândim la ceva ce cântarul nu măsoară. Relația noastră cu mâncarea pentru ca mancarea este și emoție.

Iar cercetatorii încep să privească tot mai atent această relație. O analiză publicată în PLOS ONE, care a trecut în revistă 119 lucrări despre plăcerea de a mânca, a identificat 22 de dimensiuni ale acesteia: de la experiența senzorială și socială până la gătit, varietate, mâncat conștient și amintirile asociate hranei. Majoritatea studiilor care analizau legătura dintre plăcerea alimentară și comportamentul alimentar raportau asocieri favorabile. Autorii propun chiar ideea că plăcerea poate deveni un aliat al alimentației sănătoase, nu neapărat dușmanul ei.

Poate că aici am greșit uneori. Am pus sănătatea într-o parte a mesei și plăcerea în cealaltă, ca și cum ar trebui obligatoriu să alegem între ele. Creierul nostru stă și el la masă Legătura dintre alimentație și creier este mult mai complexă decât simpla satisfacție pe care o simțim când gustăm ceva bun. În ultimii ani se studiază intens axa intestin–creier, sistemul de comunicare bidirecțională prin care intestinul, microbiota și creierul interacționează prin mecanisme nervoase, metabolice, endocrine și imunitare.

Cu alte cuvinte, nu există un aliment magic care să ne facă fericiți. Și o prăjitură, evident, nu tratează depresia. Dar nici nu mai putem privi farfuria și creierul ca pe două lumi complet separate.  

De ce tip de alimentație avem nevoie?

Cred că  problema multor cure de slăbire este ca acestea devin o pedeapsă. Nu neapărat faptul că mâncăm mai puțin.Ci felul în care ajungem să trăim acel „mai puțin”. Începem luni.Ne cântărim. Descărcăm o aplicație. Numărăm. Cântărim. Eliminăm. Rezistăm. Și, pentru câteva zile, poate chiar săptămâni, totul merge perfect.

Apoi vine o aniversare. O cină cu prietenii. O duminică în familie. Sau pur și simplu o zi grea. Mâncăm o felie de tort. Și, în loc să simțim gustul ei, simțim vinovăția.„Am stricat dieta.” Dar ce ai stricat, de fapt?O zi? Un calcul? Sau relația ta cu mâncarea?

Eu rămân, însă, cu un principiu simplu: Nu avem nevoie doar de o alimentație pe care corpul nostru să o poată suporta. Avem nevoie de una cu care să putem trăi. Ani întregi. Nu paisprezece zile. Poate că sănătatea nu înseamnă să spui mereu „nu”. Poate că un stil de viață sănătos nu este acela în care nu mai mănânci niciodată desert.

Poate este acela în care poți mânca o prăjitură bună fără să simți că ai comis o infracțiune nutrițională. Poate nu trebuie să alegem între broccoli și paste, între salată și o felie de pâine proaspătă, între sănătate și plăcere. Poate trebuie să învățăm cât, când, cum și, mai ales, de ce mâncăm.

Plăcerea alimentară nu înseamnă exces

Pentru că există o diferență importantă între a mânca din plăcere și a folosi permanent mâncarea pentru a acoperi tristețea, stresul sau singurătatea. Plăcerea alimentară nu înseamnă exces. Așa cum disciplina nu trebuie să însemne pedeapsă.Între cele două există un loc foarte frumos. Se numește echilibru. Bucuria trebuie să aibă și ea un loc la masă

Eu cred într-o farfurie colorată. În ingrediente bune. În legume. În fibre. În proteine de calitate. În grăsimi bune. În mâncare gătită simplu și cât mai aproape de ingredient. Dar cred și într-o masă la care oamenii râd. Cred într-un desert împărțit cu cineva drag.

Într-o cină care durează două ore, nu pentru că mâncarea este complicată, ci pentru că oamenii de la masă nu se grăbesc să plece. Și cred că uneori avem nevoie să încetăm să mai împărțim alimentele în „bune” și „rele”, iar pe noi înșine în „cuminți” și „vinovați”. Corpul nostru are nevoie de nutrienți. Dar omul are nevoie și de bucurie. Poate că nu trebuie să ne întrebăm dacă este mai bine să fim slabi și triști sau puțin mai rotunzi și fericiți.

Poate întrebarea adevărată este alta: Cum putem avea grijă de corpul nostru fără să uităm să avem grijă și de bucuria noastră?Cred că răspunsul nu se găsește într-o dietă de 14 zile. Nici într-un cântar. Nici într-o listă interminabilă de alimente interzise.Cred că se găsește undeva între hrană și plăcere, între disciplină și libertate, între ceea ce ne face bine și ceea ce ne face să ne simțim bine.Și, ca de fiecare dată, poate că răspunsul începe chiar aici: în farfurie.

⸻

REȚETA SĂPTĂMÂNII

Rețeta fericirii – cremă de ciocolată cu zmeură și fistic

Propunerea mea pentru acqasta săptămână este un desert adevărat. Nu „fără”. Nu „zero”. Nu o variantă care încearcă să ne convingă că este desert după ce am eliminat din ea tot ce ne făcea plăcere. Are ciocolată. Are mascarpone. Are chiar și puțin zahar. Dar are și o porție potrivită.

Ingrediente – 4 porții

Pentru crema de ciocolată:

• 100 g ciocolată neagră 70%
• 100 g mascarpone
• 150 g iaurt grecesc 5%
• 5 g zahăr pudră
• 1 linguriță extract natural de vanilie
• un praf de sare

Pentru zmeură:

• 200 g zmeură proaspătă sau congelată
• 10 g miere
• 1 linguriță zeamă de lămâie

Pentru decor:

• 20 g fistic crud sau copt, nesărat
• 40 g zmeură proaspătă
• câteva frunzulițe de mentă, opțional

Puneți-vă șorțul si haideți sa trecem la treabă:

Punem cele 200 g de zmeură într-o crăticioară împreună cu mierea și zeama de lămâie și le lăsăm 3–4 minute la foc mic, doar cât fructele să se desfacă și să obținem un sos ușor acrișor. Îl lăsăm apoi să se răcească. Topim ciocolata lent, pe baie de aburi, și o lăsăm câteva minute să scadă în temperatură. Separat, amestecăm mascarpone cu iaurtul grecesc, zahărul, vanilia și un praf de sare. Încorporăm treptat ciocolata topită până obținem o cremă fină. În patru pahare mici punem câte un strat de zmeură, crema de ciocolată și încă puțin sos. Terminăm cu fistic mărunțit și zmeură proaspătă. Lăsăm deserturile aproximativ 30 de minute la frigider. Și apoi vine partea cea mai importantă: Nu mâncăm desertul în picioare, lângă frigider.Îl punem pe masă. Ne așezăm. Și ne acordăm câteva minute pentru el. Pentru că acesta nu este un desert „de trișat”. Este pur și simplu desert.

RITUALUL SĂPTĂMÂNII

Ritualul ultimei îmbucături

Săptămâna aceasta îți propun ceva aparent foarte simplu.

Alege ceva ce îți place cu adevărat.

Poate fi desertul nostru. Poate fi o felie de pâine bună. O porție de paste. Sau acel aliment pe care ți-l refuzi de fiecare dată pentru că undeva, cândva, cineva l-a trecut pe lista cu „nu ai voie”.Pune-l într-o farfurie frumoasă. Așază-te la masă. Lasă telefonul deoparte. Și mănâncă.Încet. Fără să numeri. Fără să te gândești ce vei mânca mai puțin mâine. Fără să calculezi câți kilometri trebuie să alergi pentru ceea ce se află în farfurie.

Observă gustul. Mirosul. Textura. Iar ultima îmbucătură nu o lua în grabă. Oprește-te câteva secunde înainte de ea. Și pune-ți o singură întrebare: „Mi-a făcut plăcere?” Dacă răspunsul este da, atunci lasă lucrurile acolo. Fără vinovăție. Fără promisiunea că mâine vei compensa. Pentru că poate unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le reînvățăm despre mâncare este acesta: Plăcerea nu trebuie pedepsită. Trebuie trăită cu măsură. Iar o viață sănătoasă nu ar trebui să fie o viață din care am scos toate lucrurile care ne fac să zâmbim. Poate că, până la urmă, fericirea nu se cântărește în kilograme.Se măsoară în momente. Uneori, chiar în lingurițe.

Despre autor

Ioana Bogdan este fondatoarea brandului Ritual, născut inițial în bucătăria de acasă. Astăzi include un bistro în Deva, ateliere pentru copii, cursuri de gătit, programe educaționale și o comunitate care împărtășește aceeași preocupare pentru un stil de viață sănătos.

Ioana A urmat cursurile prestigiosului Institut Paul Bocuse din Lyon, una dintre cele mai respectate școli culinare din lume. A continuat apoi pregătirea în Toscana, unde a aprofundat bucătăria italiană. Anii petrecuți în Franța și Italia au schimbat complet modul în care privea gastronomia. Povestea completă a Ioanei Bogdan o puteți citi aici.