De ce nu se trage clopotul în Joia Mare? Obiceiuri mai puțin știute în cultura românească și simbolul ouălor încondeiate

Pentru mulți români, Joia Mare este ziua în care se fac ultimele pregătiri pentru Paști. În calendarul creștin, ziua amintește de Cina cea de Taină, când Iisus Hristos a luat ultima masă alături de apostoli. În tradiția populară însă, ziua are o semnificație mai amplă. „Sunt câteva zone unde se fac pomeni pentru morți în Joia Mare”, explică Anamaria Iuga, directoarea Secției de Studii Etnologice de la Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚR), în cadrul unui interviu pentru News Edge.

Joia Mare continuă firul început în Sâmbăta lui Lazăr și în Duminica Floriilor, zile în care pomenirea celor decedați este un obicei foarte important. În biserici se ține Denia celor 12 Evanghelii. Este vorba despre o slujbă specială în care sunt citite fragmente despre Patimile lui Iisus Hristos. 

„Pomul Vieții” din Joia Mare

Anamaria Iuga explică unul dintre cele mai interesante obiceiuri din Joia Mare, anume tradiția „pomului împodobit”. „În unele zone din țară, oamenii iau o creangă dintr-un arbore sau arbust pe care-l decorează. Este un simbol al Pomului Vieții”, spune specialista.

Iar pomul respectiv este împodobit cu diferite daruri. „Se împodobește în Joia Mare cu ouă roșii și turtă dulce sau cu diverse dulciuri, cu mere sau alte fructe. Toate sunt puse într-un vas, însoțite de o cană, tacâmuri și colaci și urmează să fie date de pomană”, a mai spus etnologul.

Obiceiul a fost observat de Anamaria Iuga într-un sat din apropiere de Turda, în județul Cluj, dar apare și în alte regiuni, conform declarațiilor sale. Scopul obiceiului este pomenirea celor decedați și integrarea lor simbolică în sărbătoarea Paștilor.

Joia se „pedepsește” lenea

Un alt obicei mai puțin cunoscut este aprinderea focului în curți sau chiar în cimitire. „În credința populară, se spune că în această zi sufletele morților se întorc acasă, iar focurile sunt menite să le ofere lumină și căldură”, spune etnologul. 

De asemenea, în unele zone din țară apare figura Joimăriței, un personaj mitic care, în tradiția populară, vine pentru a pedepsi lenea. „Se spunea că aceasta vine în Joia Mare să verifice dacă femeile din gospodărie și-au terminat treburile”, spune Anamaria Iuga. Personajul era „invocat” de oameni pentru a încuraja hărnicia și ordinea înaintea marii sărbători.

Un alt obicei important este apoi liniștea clopotelor. În Joia Mare, în multe biserici din țară, nu se aud clopotele, ci se bate doar toaca. 

Vopsirea ouălor este cel mai cunoscut obicei din Joia Mare

Însă, pentru majoritatea românilor, Joia Mare este asociată în primul rând cu vopsirea ouălor. „Joia Mare este ziua în care se spune că e bine să se înroșească ouăle. Cei care nu reușesc să le înroșească în Joia Mare fac acest lucru sâmbăta”, spune Anamaria Iuga. Ouăle roșii sunt simbolul vieții și al Învierii, iar culoarea roșie este asociată cu sângele vărsat de Iisus Hristos pe cruce.

În unele zone, ouăle nu sunt doar vopsite, ci sunt încondeiate prin folosirea tehnicilor tradiționale. În Bucovina, de exemplu, ouăle sunt decorate cu mai multe culori și modele printr-un proces complex în care se folosește ceară. În timp ce în alte regiuni, modelele de pe ouă sunt mai simple, dar se păstrează modele vechi, tradiționale.

Dar, bineînțeles, pregătirile încep din zilele anterioare. Deși Joia Mare este ziua în care au loc treburile principale în gospodărie, pregătirile încep mai devreme. „Toate pregătirile se întâmplă cu câteva zile înainte. De la începutul Săptămânii Mari se fac copturile, se face curățenie, se pregătește tot ce e necesar pentru Paști și pentru pomenire”, explică etnologul. 

Zilele de luni, marți și miercuri sunt dedicate organizării gospodăriei, pentru ca în Joia Mare totul să fie gata.

Legătura dintre Joia Mare și celelalte zile din Săptămâna Mare

Joia Mare face parte dintr-un întreg ritual în pregătirea pentru Duminica de Paști. Dar poate cele mai importante obiceiuri sunt cele în amintirea celor care nu mai sunt printre noi. „Sunt mai multe ocazii în perioada prepascală și chiar în perioada pascală când se pomenesc cei care nu mai sunt în viață”, spune Anamaria Iuga.

Pomenirea morților începe înainte de Florii, continuă și în Joia Mare, dar și până în Duminica Învierii, când există obiceiuri speciale dedicate celor decedați.

Joia Mare este mai mult decât o zi din calendar. Este un punct de întâlnire între trecut și prezent, între viață și moarte, într-o perioadă în care întreaga natură renaște, iar oamenii se pregătesc să sărbătorească Învierea Domnului.