Ce se face cu salcia de Florii? Explicațiile obiceiurilor străvechi și pomenirii morților în duminica dinaintea Paștelui 

În cultura populară, Duminica Floriilor nu poate fi înțeleasă fără legătura cu ziua de dinainte, Sâmbăta lui Lazăr. Atunci încep pomenirile pentru morți, iar practica continuă și în ziua de duminică. 

„Sunt câteva zone unde se face pomenirea morților, cumva în prelungirea zilei de sâmbătă de dinaintea Duminicii Floriilor, care este și numită Sâmbăta lui Lazăr. Atunci se fac pomeni pentru strămoși, pentru toți cei morți din familie”, explică Anamaria Iuga, șef Secție Studii Etnologice la Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚR), în cadrul unui interviu pentru News Edge.

De altfel, în timpul postului, pomenirea morților are loc în fiecare sâmbătă. „În timpul postului, în momentul în care începe perioada prepascală, în fiecare sâmbătă se fac pomeni pentru cei decedați din familie. Dar în Sâmbăta lui Lazăr accentul important este pus pe strămoși. În Duminica Floriilor sunt zone unde se pomenesc cei decedați în anii mai recenți”, adaugă etnologul.

Ramurile de salcie și legătura cu cimitirul

Un obicei cunoscut este legat de utilizarea ramurilor de salcie sfințite. „În Duminica Floriilor, când se sfințesc ramurile de salcie, sunt unele zone, cum e în centrul Transilvaniei, de exemplu, unde chiar în Duminica Floriilor, după ce ies oamenii de la biserică, plantează mlădișori direct în morminte”, spune Anamaria Iuga. Mlădișorii sunt ramuri tinere și subțiri și în tradiția populară nu sunt aleși întâmplător. Tocmai pentru că sunt tineri și vii, ei simbolizează renașterea naturii, viața nouă, protecția și binecuvântarea.

Iar în alte locuri din țară, pomenirea ajunge să se facă în cimitir. „În zona Sălajului, la granița cu județul Maramureș, am văzut că se dau pomeni peste morminte. Se adună oamenii după mersul la biserică și se face pomenirea morților în cimitir”, a mai spus Anamaria Iuga. Practicile de acest fel transformă ziua într-un moment de întâlnire simbolică între cei vii și cei morți.

Ce se face cu ramurile sfințite

Ramurile de salcie nu sunt simple decorațiuni. Ele sunt păstrate în gospodărie pe termen lung. „În toată țara am întâlnit obiceiul. Bunica mea, din zona Ardealului, ținea întotdeauna ramurele de salcie la icoană. Nu le arunca nici după un an de zile. Eventual după un an, la celălalt Paște, le punea pe foc. Dar îi păstra în tot acest timp tocmai pentru a preveni aceste vremuri urâte”, spune etnologul.

În credința populară, ramurile de salcie sunt folosite pentru a alunga furtunile și fenomenele meteo violente. Furtunile erau percepute ca forțe periculoase, uneori chiar „necurate”. Iar obiectele sfințite aveau rolul de a ține răul la distanță.

Floriile reprezintă începutul unui ciclu mai amplu

Duminica Floriilor nu este un moment izolat. Ci este parte dintr-un proces mai amplu. „Și asta este doar începutul, ca să zic așa, în ceea ce privește obiceiurile de pomenire a celor decedați. Pentru că se continuă și în Săptămâna Mare”, subliniază Anamaria Iuga. Ritualurile vor continua în Joia Mare și chiar în ziua de Paști. Când, în unele zone, există ceremonii speciale dedicate morților.

Și dincolo de toate obiceiurile, Sărbătoarea de Florii are un rol important în pregătirea pentru Sfânta Zi de Paște. Duminica de dinainte este momentul în care comunitatea face trecerea de la perioada de post la Săptămâna Mare, dar și momentul în care credincioșii care își reafirmă legătura cu trecutul. Duminica Floriilor este punctul în care aceste se întâlnesc renașterea naturii și amintirea celor care nu mai sunt.

Prin toate gesturile, de la pomenirea peste morminte până la ramurile puse la icoane, Floriile reprezintă o sărbătoare complexă, în care viața și moartea sunt parte din același ritual.