Un sondaj realizat în 2025 arăta o schimbare surprinzătoare în rândul conservatorilor. 42% dintre tinerii conservatori care intenționau să voteze spuneau că ar accepta un socialist democratic drept președinte în 2028.
Un alt sondaj a găsit un procent de 35% printre alegătorii lui Donald Trump din 2024. Rezultatele arată că nemulțumirea economică depășește granițele tradiționale dintre stânga și dreapta. Taxarea miliardarilor beneficiază de un sprijin și mai mare. Un sondaj din martie 2026 arăta că 77% dintre alegători susțin majorarea taxelor pentru miliardari.
Sprijinul ajungea la 65% printre republicani. În rândul independenților era de 75%, iar printre democrați ajungea la 91%. Totodată, 62% dintre alegători spuneau că ar fi mai dispuși să voteze un candidat care susține o astfel de taxă. Doar 12% afirmau că ar prefera un candidat care se opune acesteia.
Un alt semnal vine dintr-un sondaj Fox News realizat în iulie 2026. Doar 61% dintre republicani mai priveau favorabil capitalismul, față de 72% în 2019. În același timp, cei care aveau o opinie puternic favorabilă au scăzut de la 54% la 41%. Ponderea republicanilor care consideră sistemul economic favorabil celor bogați a crescut de la 30% în 2018 la 42%.
Nemulțumirea economică nu înseamnă automat socialism
Problemele financiare cu care se confruntă tinerii sunt reale. Există o diferență între recunoașterea acestor probleme și respingerea capitalismului. Pe stânga, miliardarii și marile companii sunt adesea indicați drept vinovați. Pe dreapta, țintele pot fi China, imigranții, Israelul sau alte grupuri, potrivit The Wall Street Journal.
Țintele se schimbă, dar explicația rămâne asemănătoare. Cineva ar fi luat ceea ce li se cuvine tinerilor, iar statul ar trebui să intervină pentru a repara situația. Sprijinul pentru anumite măsuri este, de altfel, ridicat. Mulți tineri susțin servicii medicale universale, facultate gratuită, locuințe mai ieftine și ajutoare publice.
Întrebarea despre finanțare schimbă însă lucrurile. Când apare problema taxelor necesare pentru aceste programe, sprijinul devine mai puțin ferm. Există o speranță de a avea un stat social asemănător celor nordice, dar fără taxele necesare pentru a-l finanța. Aceasta seamănă mai mult cu o listă de dorințe decât cu un model economic.
Generația Z începe tot mai multe afaceri
O altă parte a poveștii vine din antreprenoriat. Datele pentru 2025 arată că Generația Z a început mai multe afaceri noi decât baby-boomerii. Tinerii au reprezentat 9% din noile afaceri lansate în acel an. Baby-boomerii au reprezentat 5%.
Inteligența artificială a avut un rol important în acest fenomen. Majoritatea fondatorilor din Generația Z au folosit AI pentru a-și începe afacerile. Tehnologia a redus astfel costul unei încercări antreprenoriale. Pentru un tânăr este mai simplu să testeze o idee și să pornească o afacere cu resurse limitate.
Experiența unui antreprenor de 23 de ani
Mama sa l-a adus din Rusia în Statele Unite când avea trei ani. Motivul a fost simplu. Ea credea că fiul ei va avea mai multe oportunități în America.Alegerea s-a dovedit corectă.
Până la 23 de ani, el spune că a dezvoltat afaceri de succes. A reușit și să treacă prin facultate fără costuri de școlarizare și afirmă că averea sa personală depășește 20 de milioane de dolari. Succesul nu l-ar fi obținut printr-un ajutor financiar oferit de stat. A beneficiat, în schimb, de libertatea de a încerca și de a construi.
Barierele vin și din regulile statului
Există totuși obstacole reale pentru tinerii care vor să-și construiască un viitor. Multe dintre ele au fost create chiar prin reguli administrative. Oferta de locuințe este limitată în anumite zone de regulile de urbanism. Sistemul de licențiere poate ține oameni capabili în afara unor profesii. Procedurile de autorizare reprezintă un alt obstacol. Unele proiecte care ar putea dura câteva luni ajung să se întindă pe ani.
Aceste bariere ar trebui eliminate. Soluția nu ar fi însă convingerea unei întregi generații că problema este capitalismul. Capitalismul oferă, în această perspectivă, o altă direcție: învățarea unei meserii, construirea unei afaceri și asumarea responsabilității. Ideea că fiecare problemă economică are un vinovat extern și că orice soluție trebuie să vină de la Washington poate deveni riscantă, indiferent de partidul care o promovează.