Analiză The Washington Post: Cel mai mare pericol pentru NATO vine din interior

John R. Bolton a fost ambasador al Statelor Unite la Organizația Națiunilor Unite în timpul administrației președintelui George W. Bush și consilier pentru securitate națională în primul mandat al președintelui Donald Trump. Este unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai curentului conservator din politica externă americană. El a redactat recent o opinie publicată în The Washington Post.

El spune că adevăratul pericol vine din interiorul organizației. În opinia sa, cea mai mare provocare nu este Rusia sau un alt adversar extern. Este lipsa de unitate dintre statele membre și incertitudinea legată de direcția pe care alianța trebuie să o urmeze.

Când și cum s-a transformat NATO

Bolton explică faptul că actualele probleme își au rădăcinile în perioada de după sfârșitul Războiului Rece. În 1991, Pactul de la Varșovia s-a dizolvat, iar Uniunea Sovietică s-a prăbușit. În acel moment, mulți au considerat că NATO și-a îndeplinit misiunea istorică. Autorul amintește celebra formulare atribuită primului secretar general al alianței, Lord Ismay, potrivit căreia NATO fusese creată pentru trei obiective: să țină Rusia departe de Europa Occidentală, să mențină Statele Unite implicate în securitatea continentului și să împiedice Germania să devină din nou o mare putere militară.

Astăzi, spune Bolton, această formulă nu mai funcționează. Rusia poartă un război împotriva Ucrainei, un stat care aspiră să devină membru NATO. În același timp, Donald Trump pune sub semnul întrebării rolul Statelor Unite în alianță. Iar Germania nu și-a asumat încă pe deplin un rol geopolitic proporțional cu puterea sa economică. Rezultatul este o alianță care, în opinia autorului, pare să fi rămas fără o direcție clară.

Un moment simbolic pentru această situație a fost vizita secretarului general al NATO, Mark Rutte, la Casa Albă. Bolton observă că Rutte a încercat să îl flateze pe Donald Trump și să-i prezinte un grafic cu evoluția cheltuielilor militare ale aliaților. El a folosit expresia „Trump trillion”, o referire la creșterea totală a investițiilor în apărare de când Trump a devenit președinte. Autorul consideră că expresia are rolul de a-i oferi lui Trump meritul pentru faptul că aliații europeni au început să investească mai mult în propria apărare.

Bugetele de apărare, mereu cu probleme

Pentru a explica acest fenomen, Bolton face un pas înapoi și amintește că după încheierea Războiului Rece aproape toate statele occidentale au redus drastic bugetele destinate armatei. Statele Unite au crescut din nou investițiile după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Însă nici acestea nu au mai atins nivelurile considerate necesare în raport cu noile amenințări.

Europa, în schimb, a mers și mai departe cu reducerile. Potrivit autorului, numeroși lideri europeni au fost convinși că odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice lumea intrase într-o epocă în care conflictele majore deveniseră improbabile. Ideea, cunoscută în teoria politică drept „sfârșitul istoriei”, i-a făcut pe mulți să creadă că marile confruntări militare aparțin trecutului.

Rusia a schimbat jocul

Invadarea Crimeei de către Rusia în 2014 a reprezentat primul semnal de alarmă. Bolton spune că reacția Europei a fost insuficientă. Abia invazia pe scară largă a Ucrainei și presiunile constante exercitate de Donald Trump asupra aliaților au determinat guvernele europene să trateze mai serios problema cheltuielilor pentru apărare.

Cu toate acestea, autorul observă că Trump continuă să privească NATO cu suspiciune. Din perspectiva actualului președinte american, alianța funcționează într-un mod nedrept. El crede că Statele Unite suportă cele mai mari costuri pentru apărarea Europei. În timp ce statele europene beneficiază de protecție fără să contribuie suficient.

Bolton respinge interpretarea. El argumentează că SUA obțin avantaje strategice importante din existența NATO. Printre acestea se numără accesul la baze militare și infrastructură în Europa, cooperarea politică și economică cu aliații, existența unei structuri militare deja funcționale și un nivel foarte ridicat de compatibilitate între armatele occidentale în ceea ce privește armamentul, schimbul de informații și comunicațiile. În opinia sa, NATO nu este un act de generozitate din partea Americii, ci o investiție în propriile interese de securitate.

SUA, izolate?

Autorul amintește apoi că tendințele izolaționiste nu reprezintă o noutate în politica americană. Ca exemplu, evocă atentatul din 1983 asupra cazărmii pușcașilor marini americani din Beirut, în timpul misiunii internaționale de menținere a păcii din Liban. Atacul, atribuit unor grupări susținute de Iran și considerate precursoarele Hezbollah, a provocat moartea a 241 de militari americani.

În urma tragediei, popularitatea președintelui Ronald Reagan a avut de suferit. Bolton citează un pasaj din jurnalul acestuia, în care Reagan observa că mulți americani nu înțelegeau de ce armata SUA era prezentă în Liban și concluziona că în societatea americană există un curent izolaționist profund.

Autorul afirmă că mentalitatea există și în prezent, atât în rândul unor politicieni de dreapta, cât și de stânga. În opinia sa, speranța că diplomația poate rezolva singură conflictele, fără să fie susținută de forță militară credibilă, reprezintă o altă formă de izolaționism.

Tratatul cu Iran, un posibil eșec

Bolton critică și acordul recent dintre Statele Unite și Iran. Fără a intra în detalii tehnice, el consideră că documentul reflectă un eșec al politicii externe americane și subliniază că este apreciat inclusiv de negociatori implicați în administrațiile Barack Obama și Joe Biden. Ceea ce, din perspectiva sa, reprezintă un semn că actuala abordare este greșită.

Bolton spune că multe state europene au adoptat, în ultimii ani, o atitudine asemănătoare. În opinia sa, liderii europeni au subestimat amenințarea reprezentată de Rusia. Ei nu nu ar fi ajuns la o poziție comună legată de ascensiunea Chinei și nu au tratat suficient de serios comportamentul Iranului. De asemenea, amintește că majoritatea capitalelor europene nu au sprijinit operațiunile militare desfășurate de Statele Unite și Israel împotriva Republicii Islamice.

Din punctul său de vedere, lipsa de viziune a lui Donald Trump înainte de izbucnirea conflictelor, lipsa de fermitate în timpul acestora și modul în care a negociat încheierea lor au afectat întreaga lume occidentală. Bolton avertizează că, dacă ar apărea un nou conflict major în care Statele Unite și Europa ar trebui să acționeze împreună, există riscul ca aceeași succesiune de erori să se repete.

Care ar trebui să fie prioritățile NATO

În aceste condiții, Bolton consideră că obiectivul principal al aliaților ar trebui să fie evitarea unor noi tensiuni, în special pe dosarele Ucraina și Iran.

Bolton spune că prioritatea liderilor occidentali trebuie să fie păstrarea funcțională a NATO până la sfârșitul actualului mandat prezidențial american, în ianuarie 2029. El îi sfătuiește pe liderii europeni să evite confruntările directe cu Donald Trump și să nu transforme reuniunea într-un prilej pentru dispute politice sau orgolii personale. În opinia sa, chiar dacă mulți dintre ei nu împărtășesc viziunea președintelui american, cea mai bună strategie este să mențină unitatea alianței și să îi ofere lui Trump suficiente motive pentru a continua să susțină NATO.