Tânărul care lasă scrisori de mulțumire în cutiile poștale ale caselor de patrimoniu. Povestea „Monumentalist“ și lupta de două decenii pentru clădirile istorice din Oltenia

„Monumentalistul” Dragoş Andreescu îşi aminteşte care a fost clădirea care l-a făcut să plece în această misiune, despre care n-a intuit că va ajunge aici.

Era anul 2007 când conacul Bebe Poenaru din comuna doljeană Malu Mare l-a impresionat. Construit în 1896 de un latifundiar local, a intrat în posesia unui magistrat pe nume Constantin Poenaru, prin căsătorie. A fost confiscat de comuniști, aşa cum s-a întâmplat cu multe. Apoi, a fost transformat în 1961 în Școala Medie Tehnică Veterinară. Şcoala a devenit apoi Liceu Agricol, Liceu Agro-Industrial și, în cele din urmă, Grup Școlar Agricol.

Clădirea impunătoare, situată al doi paşi de Craiova şi abandonată, l-a determinat să documenteze și să promoveze patrimoniul arhitectural local.

„Totul a început prin 2007 cu conacul Poenaru de la Malu Mare. Treceam cu un prieten pe acolo și m-a impresionat cât de frumos și cât de mare era. Parcă era ca în filme și de atunci mi s-a pus pata să caut să văd dacă există mai multe. Bine, în acea perioadă oricum nimeni nu prea… adică nu era la modă să stai să faci poze la conace, la case vechi și toate chestiile astea și am început încet, încet. După ce le-am văzut eu cam pe toate, am zis de ce să le țin pentru mine și să nu duc și oamenii acolo? Și mi-am organizat un grup, adică am făcut un grup”, îşi aminteşte Dragoş Andreescu.

În timp, grupul a ajuns la peste o mie de persoane. Împreună fac „explorări de weekend” pe la conacele şi casele vechi din Oltenia.

„Deja acum, după atâția ani, suntem cam peste o mie de membri, şi exact asta facem. Ne ducem și ne plimbăm pe la conace, pe la case, nu ca și tururi ghidate, doar ca explorări. Exact așa și se numește «explorare de weekend», pentru că fiecare muncim și doar în timpul weekend-urilor avem timp”, mai spune Dragoş.

„Mi-am zis că trebuie să le mulțumească cineva”

Inspirat de o amintire fotografică mai veche, Dragoș Andreescu a decis, de ceva vreme, să trimită scrisori de felicitare proprietarilor de case de patrimoniu. Este un gest simbolic de recunoștință pentru efortul financiar și timpul investit în restaurarea acestor imobile.

„Ideea în sine nu e nouă. Chiar acum două zile mi-a venit o amintire din 2021, în care fotografiasem o poartă la o casă art deco. Avea o poartă destul de frumoasă sau intrarea era destul de frumoasă, unde avea și spațiu pentru scrisori. Și mi-am zis că, la un moment dat, o să le trimit fericitări. Iar după cinci ani, mi-a venit ideea, până la urmă, hai să și fac chestia asta. Mi-am zis că trebuie să le mulțumească cineva, mai ales că, până la urmă, asta este pasiunea mea, să văd cât mai multe case frumoase, făcute, și acesta este modul meu de a mulțumi oamenilor. Mai ales că ei au depus foarte mult timp și au consumat și foarte mulți bani pentru restaurarea lor”, povesteşte el.

Mulţumiri cu zâmbete

Inițiativa sa a reușit să aducă zâmbete și recunoștință în rândul proprietarilor, mulți dintre aceștia apreciind gestul său.

„Acum am înțeles că în Bulgaria, de exemplu, era o chestie destul de interesantă. Cei care își păstrau casele sau și le întrețineau primeau o plăcuță de la primărie, mi-a plăcut ideea – și era și un sentiment de mândrie. Iar, din punctul meu de vedere, asta să fie mulțumirea mea și sentimentul lor de mândrie.

 Eu cred că, până la urmă, am reușit să-ți mulg niște zâmbete. Pentru că chiar m-am întâlnit cu unii din ei, mai ales că m-au prins «în fapt». Şi știau despre ce e vorba și mi-au mulțumit și ei. Deci, am vrut să smulg niște zâmbete și să le mulțumesc oamenilor”, spune „Monumentalistul”.

Gestul de a trimite scrisori a facilitat interacțiuni autentice și schimburi de experiență între Dragoș și proprietari. Cu toţii împărtășesc aceeași pasiune pentru conservarea patrimoniului istoric.

„Cum spuneam, o parte din ei chiar m-au prins «în fapt» și știau de idee și știau și de «Monumentalist». Iar alții chiar m-au invitat la ei în casă să le văd și casa, ceea ce este super ok. Și am și stat de povești la o cafea. Până la urmă, ei, încercând să restaureze cât mai frumos acea casă, până la urmă și ei au aceeași pasiune. Adică am avut un element comun, pasiunea pentru clădiri vechi și istorie și lucruri frumoase”, a mai spus tânărul.

Piedici: Lipsa fondurilor şi a specialiştilor

Principalele dificultăți în restaurarea imobilelor istorice din Oltenia sunt reprezentate de constrângerile financiare. Totodată, există o lipsă acută a specialiștilor în domeniu. În schimb, arată Dragoş Andreescu, relația cu autoritățile de la Patrimoniu este una colaborativă și constructivă.

„Piedicile sunt exclusiv financiare. Dar, o altă problemă cu care Oltenia, de exemplu, se confruntă este lipsa de specialiștii, ceea ce este mare bătaie de cap. În schimb, birocrația e destul de OK. Adică cei de la Patrimoniu chiar colaborează cu proprietarii. Şi încearcă să-i ajute. Până la urmă, și eu colaborez cu cei de la Patrimoniu și îi ajut să dea, la rândul lor, exemple și să iasă casele cum trebuie”, spune el.

„A fost o luptă, dar a fost și frumos“

Dragoş este convins că în cei aproape 20 de ani de „Monumentalist” a reuşit să schimbe ce va în comunitate. Dacă ar putea, mărturiseşte el, ar lua-o de la capăt pentru că magia clădirilor vechi nu dispare niciodată.

„Sper să influențeze puțin. Până la urmă, asta a fost și ideea pentru grupul acesta «Monumentalist», să promovăm lucrurile vechi și casele vechi și arhitectura veche. Și eu zic că în ăștia 20 de ani s-a mai schimbat ceva. Adică, oamenii au început să înțeleagă. Deja au început oamenii să cumpere conace și să le transforme în fie case personale, fie în lucruri publice, cum ar fi restaurante, pensiuni, ceea ce este bine. Adică în 20 de ani deja s-au schimbat foarte multe. A fost o luptă, dar a fost și frumos. Adică, dacă aș reîncepe chestia asta, aș face-o cu foarte mare drag. După 20 de ani încă nu m-am plictisit și ceea ce e OK, e bine”, a mai povestit el.

Monumentele istorice care dispar sub ochii noştri

Dureros în toţi aceşti ani pentru un iubitor de patrimoniu arhitectural, aşa cum este Dragoş Andreescu, este şi faptul că sub ochii săi, de la an la an, unele clădiri s-au degradat. În unele cazuri, nu mai este nicio o urmă sau dovadă că au existat în această lume.

„După toți anii chiar m-am obișnuit cu gândul ăsta. Trebuie să înțeleagă lumea că sunt foarte multe astfel de case în Oltenia, multe se degradează, multe dispar. Nu avem ce să facem pentru că nici legislația nu ajută. Până la urmă gândește-te că majoritatea nu sunt introduse în patrimoniu. Şi chiar dacă ar fi, tot rămân și încep să se ducă.

Am foarte multe exemple. Unul din exemple ar fi conacul Hagiescu de la Deveselu. Pe acesta, la început, l-am prins întreg și acum nu mai există. Deci în 10 ani a dispărut tot, complet”, povesteşte el cu tristeţe.

O ofertă de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.

Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!