Cu o activitate remarcabilă în domeniul artelor plastice, Moldoveanu s-a făcut cunoscut prin stilul său distinct, un stil în care tradiția se întâlnește armonios cu viziunea contemporană. De-a lungul carierei, sculptorul a participat la numeroase expoziții și proiecte artistice, iar creațiile sale poartă amprenta unei preocupări constante pentru frumusețea formei și forța simbolului. Fiecare lucrare spune o poveste, iar fiecare detaliu reflectă răbdarea, talentul și respectul față de meșteșugul artistic.
Pentru a intra mai profund în povestea artistului, am stat de vorbă cu omul Vasile Moldoveanu, omul care face artă. În interviul acordat pentru NewsEdge, Vasile Moldoveanu vorbește despre începuturile sale, despre provocările drumului artistic și despre felul în care vede astăzi rolul artei într-o lume aflată într-o continuă schimbare.
Păstrător al tradiției lemnului cioplit
Originar din Moreni, județul Dâmbovița, Vasile Moldoveanu este recunoscut drept unul dintre ultimii meșteri populari care mai păstrează vie arta cioplirii lemnului. Artistul duce mai departe un meșteșug vechi, moștenit din familie, pe care l-a deprins încă din copilărie de la bunicul său. „Am crescut printre unelte și bucăți de lemn, iar pasiunea s-a născut firesc”, mărturisește sculptorul.
Primele sale lecții nu au venit din cărți, ci din contactul direct cu materia. Lemnul, spune el, trebuie ascultat înainte de a fi modelat. Fiecare fibră, fiecare nod, fiecare imperfecțiune ascunde un drum pe care artistul trebuie să-l descopere cu răbdare. Tocmai de aceea, în atelierul său, nimic nu se face în grabă.
„Făcând școala profesională mi s-a dezvoltat orizontul, am oscilat întretehnica artei, execuție și până la piesa finită. Pentu că în zilele noastre ne uităm la obiectul finit, însă nimeni nu se întreabă din ce sunt făcute cu adevărat piesele. Lucrurile astea s-au pierdut, cineva nu a mai vrut să încarce mintea copilului”, spune artistul, cu regretul omului care vede cum meseriile de odinioară dispar încet.
Pentru Vasile Moldoveanu, meșteșugul nu înseamnă doar talent, ci și disciplină. Fiecare etapă a lucrării trebuie cunoscută și respectată, de la alegerea lemnului până la finisajul final. Tocmai această înțelegere profundă a procesului l-a ajutat să construiască o carieră solidă și autentică.
„Atunci când am terminat școala profesională mi-am zis că atât timp cât trăiesc pe pământ o să învăț an de an ceva”, mărturisește acesta. Filosofia sa de viață se regăsește și astăzi în felul în care lucrează: mereu curios, mereu dispus să descopere noi tehnici, noi forme de expresie, noi sensuri.
Drumul greu spre artă
Deși cei din jur i-au recunoscut de timpuriu talentul, drumul către consacrare nu a fost lipsit de obstacole. Artistul își amintește anii în care a încercat să intre la facultate, într-o perioadă în care concurența era uriașă.
„Toată lumea atunci când am terminat liceul mă îndruma să dau la artă și așa am făcut. De 4 ori am dat admiterea și nu am intrat. Erau 4 locuri la facultatea Nicolae Grigorescu, foarte mulți candidați pe locuri foarte puține. Culmea este că băiatul meu cel mic de la început a făcut arte plastice și a intrat din prima.”
În loc să-l descurajeze, aceste încercări l-au întărit. A continuat să muncească, să creeze și să învețe pe cont propriu. „Pregătirea mea tehnică a fost până la 30 de ani, eu mereu am făcut ceva”, spune Moldoveanu. În spatele acestei afirmații stă o viață dedicată lucrului neîntrerupt, perfecționării continue și refuzului de a abandona.
Credință și identitate românească
O parte importantă din opera sa este legată de simbolurile satului românesc și de spiritualitatea populară. Pentru meșter, obiectele sculptate în gospodăriile de altădată nu aveau doar rol practic sau decorativ, ci purtau în ele o dimensiune sacră.
„Arta populară este strâns legată de credință, tot ce este sculptat la țară cu mâna goală are legătură cu Dumnezeu. Țăranul a făcut și crucea și icoana.”
Printre lucrările sale de suflet se numără icoanele de vatră, considerate unele dintre cele mai vechi forme de icoană românească, realizate înaintea celor pictate pe sticlă. „În fiecare bucată de lemn există o poveste, trebuie doar să știi cum să o scoți la lumină”, spune Vasile Moldoveanu.
Prin mâinile sale, lemnul capătă chipuri sfinte, motive tradiționale și simboluri care vorbesc despre rădăcini, familie și permanență. Fiecare lucrare devine astfel o mărturie a identității românești.
Furca de tors, declarația supremă de iubire
Dintre toate obiectele tradiționale, unul îi trezește în mod special admirația: furca de tors. Pentru mulți, un simplu obiect casnic. Pentru artist, una dintre cele mai complexe și încărcate de sens creații ale satului românesc.
„Cel mai important obiect, greu de făcut, care necesită implicarea sufletului este furca de tors. Omul care și-a pus mâna și mintea în plan să execute o furcă de tors și-a vărsat toată admirația pentru femeia iubită. Era și o probă, dacă eu îi fac iubitei mele această furcă extraordinară, femeia trebuia să ia acel bărbat de soț.”
În această perspectivă, meșteșugul devine limbaj al sentimentelor. Dragostea nu era declarată prin vorbe mari, ci prin răbdare, îndemânare și frumusețea unui obiect creat special pentru persoana iubită.
Lecția unui artist adevărat
De-a lungul anilor, meșterul a participat la numeroase târguri și expoziții din țară și din străinătate. Astfel, promovând tradițiile românești și frumusețea artei populare autentice. Însă pentru el succesul nu se măsoară în faimă sau câștig material, ci în urmele pe care le lași în timp.
„Niciodată să nu faci artă pentru bani, arta trebuie să dăinuiască în timp. Banii cei mulți o să îi faci după moartea ta dacă ești artist adevărat. Dacă peste 100 de ani de moartea ta nu te vei regăsi pe pământ cu ceva făcut de mâinile tale ai trăit degeaba. Nu exiști pe planetă.”
Este poate cea mai puternică definiție a menirii artistului. Într-o lume grăbită, dominată de consum și de succes imediat, Vasile Moldoveanu vorbește despre răbdare, durabilitate și sens. Despre arta care rămâne atunci când omul nu mai este.
Prin ceea ce creează și prin ceea ce transmite generațiilor tinere, Vasile Moldoveanu nu sculptează doar lemnul, ci și memoria unei lumi care merită păstrată vie.
Vasile Moldoveanu este unul dintre puținii meșteri populari care mai păstrează vie arta cioplirii lemnului. El ducând mai departe un meșteșug moștenit din familie.
De-a lungul timpului, și-a format o viziune profundă asupra artei. Considerând că frumusețea unei lucrări nu stă doar în forma finală, ci și în procesul prin care aceasta prinde viață. „Făcând școala profesională mi s-a dezvoltat orizontul, am oscilat între tehnica artei, execuție și până la piesa finită”, spune sculptorul, convins că adevărata valoare a meșteșugului stă în cunoașterea fiecărei etape de lucru. Deși a încercat de patru ori să intre la Facultatea Nicolae Grigorescu, fără succes, nu a renunțat niciodată la dorința de a crea și de a învăța.
Propunerea noastră
Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni.
📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.
📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!
