Povestea navei japoneze Yamato din Al Doilea Război Mondial. Cum a ajutat tehnologia folosită la construcția ei la evoluția economică a țării

În această poveste există și un alt simbol al Japoniei de război, aflat la doar câteva zeci de kilometri de Hiroshima. Este vorba despre Yamato, cel mai mare și mai puternic cuirasat construit vreodată. Nava a fost scufundată de aviația americană în aprilie 1945. Torul s-a întâmplat în timpul unei misiuni fără întoarcere către Okinawa. A fost una dintre ultimele mari operațiuni ale Marinei Imperiale Japoneze înainte de capitularea Japoniei.

La 80 de ani de la scufundare, Yamato continuă însă să ocupe un loc important în imaginația japonezilor. Pentru unii, este simbolul unei tragedii și al sacrificiului inutil. Pentru alții, reprezintă dovada că Japonia, considerată înainte de război o țară înapoiată de puterile occidentale, a fost capabilă să construiască o navă de o asemenea complexitate tehnologică. Iar pentru cultura populară japoneză, Yamato a devenit aproape un personaj în sine.

Hiroshima și Kure, două orașe care par să spună povești opuse

Autorul Alexander Wooley, în cadrul unei analize pentru The Washington Post, pornește de la contrastul dintre Hiroshima și Kure. El vorbește despre două orașe aflate la aproximativ 40 de minute distanță cu trenul.

Hiroshima este asociată cu bomba atomică și cu mesajul pacifist. Muzeele japoneze dedicate perioadei războiului folosesc frecvent cuvântul „pace” în denumire, într-o încercare de a evita controversele legate de responsabilitatea Japoniei pentru război și de relațiile complicate cu țări precum China și Coreea de Sud.

Kure spune însă o altă poveste. Orașul a fost una dintre cele mai importante baze navale și centre de construcție navală ale Japoniei imperiale. Aici a fost construit Yamato, iar astăzi orașul găzduiește un muzeu dedicat navei. Muzeul s-a redeschis în aprilie, după o renovare importantă. Este acum una dintre cele mai populare instituții culturale din zonă. Oficial, poartă numele de Muzeul Maritim Kure, însă localnicii îi spun pur și simplu „Muzeul Yamato”.

În centrul clădirii se află o replică a cuirasatului, construită la scara 1:10. Modelul are aproximativ 26 de metri lungime și este atât de mare încât vizitatorii îl pot privi de la mai multe niveluri, inclusiv de dedesubt.

Un cuirasat construit pentru un război pe care Japonia avea să-l piardă

Yamato a fost construit în perioada în care Japonia încerca să-și consolideze statutul de mare putere militară. Era un cuirasat gigantic, conceput să demonstreze că Japonia putea concura tehnologic și militar cu Statele Unite și marile puteri europene. Nava avea o lungime de peste 260 de metri și era echipată cu cele mai mari tunuri montate vreodată pe un vas de război.

Dar avantajul tehnologic nu a fost suficient. În al Doilea Război Mondial, aviația și portavioanele au schimbat radical războiul naval. Navele uriașe precum Yamato deveneau vulnerabile în fața atacurilor aeriene. Iar Japonia pierdea treptat controlul asupra Pacificului.

În aprilie 1945, Yamato a primit ordinul de a pleca spre Okinawa pentru o misiune fără întoarcere. Nava trebuia să ajungă în apropierea insulei și să lupte împotriva forțelor americane, fără suficient combustibil pentru a se întoarce.

Americanii au detectat-o și au trimis sute de avioane împotriva ei. Yamato a fost scufundat pe 7 aprilie 1945. Aproximativ 3.000 de oameni au murit. Patru luni mai târziu, Hiroshima a fost lovită de bomba atomică.

De la simbol al războiului la erou al culturii pop

Paradoxul este că, deși Yamato a fost un instrument al Japoniei imperiale, nava nu a dispărut din memoria publică după război. Dimpotrivă. A devenit subiect de filme, romane, opere de artă și seriale de animație. Cel mai cunoscut exemplu este „Space Battleship Yamato”. Este vorba despre un serial anime care continuă să existe în diferite forme de mai bine de 50 de ani. În poveste, nava este scoasă din adâncurile mării și transformată într-o navă spațială care călătorește prin galaxie pentru a salva Pământul de extratereștri și de un dezastru ecologic.

Pentru regizorul Takashi Yamazaki, cunoscut internațional pentru filmul „Godzilla Minus One”, Yamato este „cel mai mare simbol al războiului din Pacific” pentru japonezi. Cultura populară nu încearcă neapărat să repete istoria reală a navei. Ea o rescrie și o transformă într-o poveste despre pierdere, sacrificiu și un ideal care nu a putut fi împlinit.

Jurnalistul Hiroyuki Ota a scris că Japonia nu a depășit complet durerea provocată de scufundarea navei. Iar poveștile despre Yamato funcționează într-un fel ca o modalitate de a transforma acea pierdere într-o poveste care poate fi suportată. Yamato a fost transformat dintr-un simbol al înfrângerii într-un mit.

O altă versiune a trecutului

Memoria Japoniei despre război este adesea dominată de victime, distrugere și trauma provocată de bombardamentele atomice. Muzeul Yamato propune însă o altă perspectivă. Istoricul Helen J.S. Lee observă că muzeul schimbă narațiunea tradițională despre Kure. În loc să vorbească exclusiv despre oamenii care au murit și despre distrugerile războiului, muzeul pune accent și pe curaj, mândrie și capacitatea tehnologică a Japoniei.

Japonia de dinaintea războiului era privită de multe țări occidentale drept o societate mai puțin dezvoltată din punct de vedere industrial și tehnologic. Totuși, această țară a reușit să construiască Yamato, o navă care reprezenta vârful tehnologiei navale din epocă.

Unul dintre materialele prezentate vizitatorilor la muzeu explică faptul că tehnologiile industriale dezvoltate pentru construcția navei au contribuit ulterior la dezvoltarea unor industrii japoneze esențiale. Pe listă se află automobile, camere foto, trenuri de mare viteză, electronice și alte produse care au transformat Japonia într-o superputere economică după război.

Dar poate fi separată tehnologia de război?

Nu toată lumea este de acord cu această interpretare. Istoricul Hiromi Mizuno avertizează că prezentarea tehnologiei Yamato fără contextul politic și militar în care a fost creată poate transforma trecutul într-o poveste romantică. Problema este că nava nu a fost construită într-un vid. A fost produsul unei Japonii imperiale care își extindea puterea militară și care avea să ducă un război devastator în Asia și Pacific.

„Romantizarea tehnologiei este problematică”, argumentează Mizuno, pentru că poate transforma tehnologia militară folosită în timpul războiului într-un obiect de admirație, fără să mai fie discutate motivele pentru care aceasta a fost dezvoltată și consecințele folosirii ei.

Aici apare una dintre marile tensiuni din societatea japoneză. Conservatorii pot recunoaște tragedia războiului, dar în același timp pot spune că realizările tehnologice ale acelei perioade au contribuit ulterior la dezvoltarea economică a Japoniei. O perspectivă mai liberală arată că realizările tehnologice pot fi discutate, dar nu ar trebui admirate fără explicarea contextului militar și politic în care au apărut.