Cei mai mulți români vor ca statul să cumpere opere ale lui Brâncuși. Un deputat și un director de muzeu spun că achizițiile ar fi inutile fără o strategie culturală bine pusă la punct

În anul 2026 se sărbătoresc 150 de ani de la nașterea marelui artist. Numele sculptorului a revenit în atenția publicului prin numeroase expoziții, conferințe și evenimente culturale. Conform sondajului mai sus menționat, 65,6% dintre respondenți consideră că statul român ar trebui să cumpere lucrările lui Brâncuși. Asta chiar prețul ajunge la zeci de milioane de euro. Dar cetățenii găsesc necesară achiziția pentru a evita ca operele să ajungă în colecții private sau în alte țări. 25,6% se opun, iar 8,9% nu știu sau nu au răspuns.

România are nevoie de o strategie culturală

George Gima, deputat USR și vicepreședinte al Comisiei pentru Cultură, Arte și Mass-media din Camera Deputaților, spune în cadrul unui interviu pentru News Edge că sondajul evidențiază conștientizarea valorii patrimoniului, mai ales când vine vorba despre Constantin Brâncuși. „M-a bucurat să văd că sunt mulți români conștienți de valoarea, nu doar valoarea materială, ci valoarea imaterială de patrimoniu uriașă a operelor marelui sculptor. Dar, înainte de toate, România ar trebui să aibă o strategie culturală prin care să cumpere opere importante ale artiștilor români și, în același timp, să știe ce face cu ele”, spune deputatul.

O sculptură cumpărată cu bani publici trebuie conservată, securizată, cercetată, expusă și explicată publicului. Altfel, statul ajunge doar să dețină un obiect extrem de scump, fără ca societatea să beneficieze cu adevărat de el.

Foarte puțin Brâncuși în România

Virgil Ștefan Nițulescu, managerul Muzeului Național al Țăranului Român (MNȚR), spune pentru News Edge că, dacă ar avea puterea de decizie la nivelul Ministerului Culturii, ar face tot posibilul pentru ca mai multe opere ale lui Brâncuși să intre în patrimoniul public al României. „Ele trebuie să intre în colecții ale instituțiilor publice din România. Tocmai pentru a fi puse la dispoziție, pentru a putea fi văzute de cât mai mulți cetățeni români, de cât mai mulți vizitatori ai muzeelor noastre”, explică Virgil Ștefan Nițulescu.

Directorul MNȚR spune că operele originale ale lui Brâncuși accesibile publicului se găsesc în foarte puține instituții. El amintește de Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Olteniei și o expoziție deschisă la Universitatea Națională de Arte din București. La Muzeul Național „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, locul în care sculptorul a fost găzduit în perioada în care a lucrat la Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, în 1937-1938, nu are în colecție o lucrare originală a sculptorului.

„Cumințenia Pământului”, lecția din 2016

În 2016, statul a încercat să cumpere sculptura „Cumințenia Pământului” pentru 11 milioane de euro. Proprietarii acceptaseră oferta. Planul era ca Guvernul să contribuie cu 5 milioane de euro. În timp ce restul de 6 milioane să fie strâns printr-o subscripție publică. Guvernul a adoptat atunci o ordonanță de urgență prin care a creat cadrul pentru donațiile destinate achiziției. Documentul oficial preciza explicit că obiectivul era ca opera să fie cumpărată de stat și expusă în colecții publice pentru a fi păstrată în circuitul public și să fie asigurat accesul cetățenilor la cultură. Campania de subscripție publică nu a reușit să strângă suma necesară, iar achiziția nu s-a mai realizat.

Virgil Nițulescu spune că episodul este un exemplu al modului în care statul român a gestionat problema patrimoniului. „A fost o încercare ratată. «Cumințenia Pământului» nu se află nici astăzi în circuitul public de vizitare”, afirmă el. În opinia sa, nu este suficient să existe o operă, un proprietar și dorința statului de a o cumpăra. Trebuie să aibă loc o evaluare, o negociere, un cadru juridic, bani disponibili și o decizie rapidă atunci când apare oportunitatea.

George Gima consideră la rândul său că statul ar putea interveni relativ rapid într-un caz asemănător. „Însă pentru asta este nevoie, înainte de toate, de voință politică și de fonduri disponibile. Modalitatea juridică ar depinde apoi de situația concretă, de cine deține opera, dacă există drept de preempțiune, dacă este vorba despre o vânzare directă sau despre o licitație. E nevoie de o strategie culturală prin care statul român să încerce să achiziționeze opere create de artiști români și apoi să știe să le pună în valoare”, explică deputatul.

Cât ar trebui să plătească statul pentru o operă?

O lucrare de Brâncuși poate ajunge pe piață și la suma de 20, 30 sau 50 de milioane de euro. George Gima spune că o operă importantă poate fi o adevărată investiție. Poate deveni un punct de atracție pentru turiști, poate contribui la educație și poate fi folosită în diplomația culturală. „Nu e vorba doar de banii pe care îi cheltui”, punctează el.

Mai ales când vine vorba despre Brâncuși. Sculptorul este unul dintre artiștii care au transformat sculptura modernă. Colecția Muzeului de Artă Modernă din New York (MoMA), de exemplu, include numeroase lucrări ale sale, între care „Măiastra”, „Coloana fără sfârșit”, „Nou-născutul”, „Socrate”, „Pasărea în spațiu” și „Peștele”. 

George Gima spune că a văzut pentru prima dată operele lui Brâncuși la MoMA și că, în perioada în care locuia în Franța, a văzut Atelierul Brâncuși de lângă Centrul Pompidou. Acolo sunt păstrate multe opere, obiecte, fotografii și documente care ajută la înțelegerea universului artistului. „Dacă Franța, dacă Statele Unite pot să facă asta pentru Brâncuși, cred că România e datoare să facă mai mult”, spune deputatul.

George Gima amintește, apoi, de operele de la Târgu Jiu. El specifică faptul că acestea trebuie întreținute și promovate. Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, realizat de Brâncuși între 1937 și 1938, este unul dintre cele mai importante locuri din țară în care opera sculptorului poate fi întâlnită în spațiul public. De aceea, afirmă deputatul, conservarea și promovarea acestui patrimoniu ar trebui să fie parte din aceeași strategie cu eventualele achiziții. „O politică serioasă pentru Brâncuși ar trebui să includă conservarea operelor deja existente, infrastructura muzeală, educația, promovarea internațională și turismul cultural”, afirmă politicianul.

Ce spune sondajul despre români?

George Gima vede rezultatul sondajului mai sus amintit ca pe un semnal că românii înțeleg valoarea patrimoniului și așteaptă mai mult de la stat. 

În schimb, directorul MNȚR se declară sceptic. El spune că un răspuns dat într-un sondaj la întrebarea dacă statul ar trebui să cumpere Brâncuși nu este neapărat același lucru cu disponibilitatea reală a oamenilor de a susține o asemenea cheltuială din bugetul public. „Ar fi frumos dacă acest procentaj ar fi unul susținut de fapte”, spune managerul Virgil Nițulescu.

El pune sub semnul întrebării cât de mult ar susține societatea, în realitate, o cheltuială de zeci de milioane de euro pentru artă. „Asta într-o țară în care instituțiile culturale se confruntă frecvent cu probleme de finanțare și în care nevoile prioritare la nivel de societate sunt altele”, adaugă el.

De ce vrem ca Brâncuși să fie „al nostru”?

Majoritatea respondenților îl consideră pe Brâncuși un artist român și un reper al identității naționale. Brâncuși s-a născut în 1876, la Hobița, în Gorj, a studiat la Craiova și București și a plecat la Paris. În Franța, el și-a construit cariera și a devenit una dintre figurile centrale ale sculpturii moderne. 

În România, de-a lungul anilor, Brâncuși a devenit mai mult decât un artist. A devenit un simbol. Expoziția „Brâncuși. Sindromul”, deschisă în 2026 la Muzeul Național de Artă al României, prezintă felul în care s-a format și s-a propagat în spațiul românesc figura lui Brâncuși ca „simbol național, cultural și spiritual”.

Astfel, românii vor să păstreze operele lui Brâncuși în țară pentru că îl consideră al nostru. Dar valoarea sa artistică este una universală. Brâncuși a devenit unul dintre marii sculptori ai lumii, iar originea sa românească face parte din povestea mai amplă. De aceea, spune Virgil Nițulescu, obiectivul nu ar trebui să fie doar ca România să „dețină” cât mai multe opere. Important este ca acestea să fie puse în fața publicului. „Ceea ce ar trebui să ne preocupe este să punem la dispoziție publicului nostru opera lui Brâncuși”, spune el.

Dacă România va cumpăra cândva o nouă operă de Brâncuși, succesul va fi măsurat în numărul de oameni care vor putea să o vadă, să o înțeleagă și să o ducă mai departe.