Războiul empanadei: spaniolii și argentinienii o revendică, în egală măsură, ca produs național

Empanada, un soi de plăcințică pe care și Spania și Argentina o au în patrimoniul gastronomic, este un „jucător” care a plecat din nord-vestul Spaniei, s-a naturalizat în pampasul argentinian, iar acum s-a întors în Peninsulă, în forma pe care argentinienii o iubesc și au consacrat-o.

Prima repriză: Originea empanadei este în Galicia (Spania)

Povestea începe demult, în nord-vestul Spaniei, în Galicia medievală. Aici s-a născut faimoasa empanada gallega. Pe atunci, nu era gustarea individuală de astăzi, ci o plăcintă uriașă, rotundă sau dreptunghiulară, din aluat dospit (asemănător celui de pâine).

Miezul e un amestec bogat de ceapă călită, ardei gras și pește (ton, cod) sau carne, totul scăldat în ulei de măsline de calitate. Era hrana ideală pentru pelerinii care mergeau spre Santiago de Compostela: o mâncare „împachetată” și luată la drum lung (empanada, de la pan – pâine), rezistentă și extrem de hrănitoare.

Când conchistadorii și coloniștii spanioli au urcat la bordul caravelelor cu destinația America de Sud, au luat cu ei rețeta. Însă noua lor patrie avea să schimbe puțin formatul.

A doua repriză: transformarea din Argentina

Odată ajunsă pe pământ argentinian, empanada a suferit o transformare radicală, adaptându-se la cultura noii sale case. În pampas, unde vitele sunt principalul furnizor de hrană, peștele din Galicia a fost înlocuit de ingredientul de bază din Argentina: carnea de vită.

Argentinienii au micșorat dimensiunea. Plăcinta uriașă a devenit o gustare individuală, în formă de semilună, perfectă pentru a fi mâncată din mers de către gauchos (cowboy-ii argentinieni). Aluatul dospit spaniol a fost înlocuit cu unul mai fraged și subțire, adesea frământat cu untură, pentru că ulei de măsline argentinienii nu au.

Fiecare provincie argentiniană și-a creat propriul tip de umplutură:

• În Tucumán: carnea de vită se taie strict la cuțit, nu tăiată la mașină, și se adaugă mult chimion.
• În Salta: se pun cartofi fierți și ou în umplutură.
• În Mendoza: măsline verzi și ceapă din abundență.

Mai mult, argentinienii au inventat el repulgue, tehnica specifică de pliere a marginilor aluatului. Fiecare model de împletitură indică umplutura din interior (carne, pui, șuncă și brânză), un adevărat cod secret al bucătăriei. Empanada devenise, la fel ca fotbalul, o religie națională în Argentina.

Prelungirile: Marea întoarcere în Spania

La finalul secolului XX și începutul secolului XXI, valurile de migrație s-au inversat. Confruntați cu crize economice, sute de mii de argentinieni s-au mutat în Spania, aducând cu ei evident obiceiuri de acasă, între care și… empanadas.

Și s-a întâmplat ceva spectaculos. Spania, mama empanadei, a fost cucerită de versiunea ei „reinterpretată” în Argentina. Marile orașe spaniole au fost inundate de lanțuri de „empanadas argentinas”. Spaniolii au descoperit că varianta mică, plină de carne suculentă de vită și condimentată cu chimion și boia, este gustarea perfectă pentru stilul lor de viață bazat pe tapas (gustărele variate în orice bar).

Cercul s-a închis: empanada s-a întors acasă, dar complet transformată, „vorbind” cu accent argentinian.

Fluierul final: Lupta se tranșează în această seară? Sau e doar un meci?

Astăzi, în timp ce ecranele uriașe din Buenos Aires și Madrid transmit imnurile naționale, pe mesele suporterilor din ambele tabere va sta același preparat, dar în variante diferite.

• Fanii spanioli vor taia o felie de empanada gallega.
• Fanii argentinieni (și spaniolii convertiți la gustul sud-american) scot din cuptor tăvi pline de empanadas de carne suave, fierbinți și suculente, pregătite să celebreze fiecare gol.

Cine va ține însă cu cine? Pe teren, la final, unii vor plânge și alții vor cânta. Însă în lumea gastronomiei, empanada a demonstrat deja că există forme, gusturi și bucurii diferite. Toate sunt gustoase și toate trebuie probate. În lumea gastronomiei nu există excludere. Indiferent cine ia cupa, să sperăm că aceste reguli se vor aplica și pe terenul de fotbal.

Până atunci, rămâne între noi, dar eu – cu Spania… și câteva empanade argentiniene pe post de gustare la meci că merg cu bere. Que viva España!