„Skyfall”, racheta nucleară a Rusiei care îi îngrijorează pe experți. Un studiu susține că arma răspândește radiații în timpul zborului

„Skyfall”, racheta nucleară a Rusiei care îi îngrijorează pe experți. Un studiu susține că arma răspândește radiații în timpul zborului
Imagine Racheta nucleară rusească Burevestnik, cunoscută în NATO sub numele de Skyfall. Sursa: Kyiv Post
Noua rachetă de croazieră cu propulsie nucleară dezvoltată de Rusia, cunoscută sub numele de Burevestnik sau „Skyfall” în terminologia NATO, ar putea reprezenta una dintre cele mai controversate arme create după încheierea Războiului Rece.

Potrivit unei analize publicate de NPR, doi cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) susțin că au identificat modul în care funcționează sistemul de propulsie al rachetei. Concluziile lor sugerează că arma utilizează un reactor nuclear care ar putea elibera materiale radioactive în atmosferă în timpul zborului. Dacă această ipoteză este corectă, Burevestnik ar deveni primul aparat de zbor propulsat efectiv de energie nucleară care a fost testat cu succes în aer.

Autorii studiului avertizează însă că tehnologia ar putea implica riscuri majore pentru mediu și pentru personalul militar care operează sistemul.

Un test desfășurat deasupra Cercului Polar

Potrivit informațiilor analizate de cercetători, un test important al rachetei ar fi avut loc pe 21 octombrie 2025. Lansarea s-ar fi desfășurat de pe o insulă rusească din regiunea arctică. După decolare, racheta a zburat spre nord-est și a continuat să execute manevre timp de mai multe ore deasupra unei zone izolate și înghețate.

Autoritățile ruse au oferit puține detalii despre sistem. Moscova a confirmat însă în trecut existența proiectului și dezvoltarea unei rachete cu autonomie extrem de mare. Președintele rus Vladimir Putin a prezentat public Burevestnik încă din 2018. La acel moment, liderul de la Kremlin a descris arma drept practic imposibil de interceptat de sistemele americane de apărare antirachetă.

O idee veche din perioada Războiului Rece

Conceptul unui aparat de zbor alimentat de un reactor nuclear nu este nou. În anii 1950 și 1960, atât Statele Unite, cât și Uniunea Sovietică au analizat posibilitatea dezvoltării unor aeronave și rachete propulsate nuclear. Avantajul principal era autonomia aproape nelimitată. Astfel de sisteme ar fi putut rămâne în aer perioade foarte lungi și ar fi putut ataca ținte de la distanțe foarte mari.

Statele Unite au testat în 1955 un reactor nuclear instalat la bordul unui bombardier Convair B-36. Reactorul nu alimenta însă motoarele aeronavei. În anii 1960, americanii au dezvoltat și Project Pluto, un program destinat construirii unei rachete de croazieră supersonice cu propulsie nucleară. Proiectul nu a fost însă transformat într-o armă operațională.

Reactorul nuclear Tory II-C, construit de cercetătorii americani pentru testarea conceptului de rachetă cu propulsie nucleară. Sursa:Lawrence Livermore National Laboratory Archives
Reactorul nuclear Tory II-C, construit de cercetătorii americani pentru testarea conceptului de rachetă cu propulsie nucleară. Sursa: Lawrence Livermore National Laboratory Archives

Jake Hecla, profesor la MIT, a încercat să determine caracteristicile rachetei folosind imagini și înregistrări video difuzate de presa rusă. Analizând obiecte din interiorul fabricii unde a fost filmată racheta, cercetătorul a estimat dimensiunile sistemului și a construit un model tridimensional al acestuia.

Concluzia sa este că Burevestnik nu utilizează un motor de tip ramjet nuclear, așa cum s-a presupus inițial. Potrivit studiului, arma ar folosi un sistem de propulsie nucleară cu ciclu direct, conectat cel mai probabil la un motor turbojet. În acest tip de configurație, aerul din atmosferă este aspirat și trecut direct prin reactorul nuclear. Căldura produsă de reacțiile nucleare încălzește aerul, care este apoi evacuat prin motor și generează tracțiunea necesară zborului.

De ce este considerată o tehnologie periculoasă

Problema majoră a unui astfel de sistem este legată de radiații. Spre deosebire de reactoarele nucleare convenționale, care folosesc circuite închise și lichide de răcire, reactorul descris de cercetătorii MIT ar expune direct aerul la materialul nuclear. În consecință, particule radioactive și produse rezultate din fisiune ar putea fi eliminate în atmosferă prin gazele evacuate de motor.

Hecla susține că un astfel de sistem ar putea produce cantități importante de izotopi radioactivi de argon, krypton și carbon. Riscurile ar putea crește pe măsură ce reactorul se degradează în timpul funcționării. Aerul fierbinte și comprimat poate eroda componentele interne ale motorului. Acest proces ar putea duce la eliberarea unor cantități și mai mari de materiale radioactive.

Jeffrey Lewis, specialist în rachete și arme strategice la Middlebury College, consideră că implicațiile sunt extrem de serioase. El a declarat pentru NPR că un astfel de sistem reprezintă „un coșmar pentru mediu”. Expertul atrage atenția și asupra riscurilor pentru militarii care trebuie să transporte, să întrețină sau să pregătească racheta pentru lansare. Potrivit acestuia, simpla manipulare în condiții de siguranță a unui reactor nuclear montat pe o rachetă reprezintă o provocare tehnică majoră.

Legătura cu accidentul nuclear din 2019

Specialiștii amintesc și incidentul produs în 2019 în nordul Rusiei. Mai mulți specialiști ruși din domeniul nuclear și-au pierdut viața în urma unei explozii produse în apropierea coastei arctice. După accident, senzorii au înregistrat o creștere a nivelului de radioactivitate în regiune. Numeroși analiști occidentali cred că incidentul a fost legat de operațiuni de recuperare a unui prototip Burevestnik prăbușit în mare. Jake Hecla consideră că este posibil ca reactorul să fi repornit accidental în timpul operațiunii de recuperare, ceea ce ar fi provocat explozia.

Este Burevestnik o armă revoluționară?

Deși autonomia rachetei este considerată un avantaj important, mulți experți sunt sceptici în privința utilității sale militare. Potrivit lui Hecla, faptul că o rachetă poate zbura foarte mult timp nu înseamnă automat că este și greu de interceptat.

Statele moderne dețin deja sisteme capabile să distrugă rachete de croazieră convenționale. Din acest motiv, specialistul nu consideră că Burevestnik schimbă fundamental echilibrul militar global. Și Jeffrey Lewis are o opinie similară. El susține că sistemul pare să ofere beneficii limitate în raport cu costurile și riscurile implicate. Cu toate acestea, studiul MIT sugerează că Rusia ar fi reușit să demonstreze fezabilitatea tehnică a propulsiei nucleare pentru o rachetă de croazieră. Pentru experți, aceasta este poate cea mai importantă concluzie. Ideea poate părea periculoasă și controversată, însă nu mai poate fi considerată imposibilă.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!

0 comentarii Comentarii