Interviu. Primăria București sprijină financiar proprietarii clădirilor cu risc seismic. Răzvan Munteanu, AMCCRS: „În 10 ani am putea consolida sute de imobile”

Autoritățile încearcă să rezolve o problemă cu care Bucureștiul se confruntă de zeci de ani, anume numărul mare de clădiri vulnerabile din oraș. Astfel, costurile mari pentru întreg procesul de recondiționare, care nu sunt susținute prin Programul Național de Consolidare a Clădirilor cu Risc Seismic (PNCCRS), vor fi acum acoperite de Primăria Capitalei. 

Ce plătește statul și ce rămâne în sarcina proprietarilor

Programul Național de Consolidare acoperă aproape integral investiția. Însă legislația stabilește și o serie de cheltuieli care le revin proprietarilor. „Astăzi, finanțarea principală pe care o avem la dispoziție provine din Programul Național de Consolidare a Clădirilor cu Risc Seismic, inițiat de Ministerul Dezvoltării. Acest program reglementează foarte clar categoriile de lucrări care sunt finanțate de către stat”, explică Răzvan Munteanu, directorul executiv al Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS), în cadrul unui interviu pentru News Edge. 

Printre costurile care nu sunt acoperite prin programul național se numără elaborarea documentației pentru avizarea lucrărilor de intervenție (DALI), obținerea autorizației de construire și ajustările contractuale generate de inflație. 

Costurile pentru proprietar, diferite de la un proiect la altul

Potrivit lui Răzvan Munteanu, toate cheltuielile ce le revin proprietarilor reprezintă, în medie, între 7% și 10% din valoarea totală a investiției, iar în unele cazuri pot ajunge la 12%. „Totul depinde de proiect și de imobil, dar și de nivelul inflației la momentul execuției. Dacă discutăm despre o inflație de 10,4% sau de una de 2,5%, ajustările de contract vor fi diferite, pentru că ele urmează evoluția prețurilor din perioada în care se desfășoară lucrările”, explică directorul AMCCRS.

Dacă materialele de construcții, energia sau costul forței de muncă cresc în perioada în care se desfășoară șantierul, valoarea contractului poate fi actualizată pentru a reflecta majorările de preț. Diferențele nu sunt acoperite prin programul național și intră în categoria cheltuielilor suportate de proprietari. Mulți dintre ei trebuiau să găsească rapid sume mari de bani exact în perioada în care lucrările erau în desfășurare. Iar pentru unii dintre ei, aceste cheltuieli erau dificil de acoperit. Și de aceea, nu se înscriau la PNCCRS. 

Proprietarii aveau nevoie de ajutor

Și tocmai de aceea s-a pus la punct noul mecanism financiar. „Această parte care revine proprietarilor ar fi trebuit plătită la momentul execuției lucrărilor. Prin acest mecanism aprobat recent, Primăria preia inițial povara și, ulterior, recuperează sumele de la proprietari printr-o eșalonare pe o perioadă de până la 15 ani, în rate egale, fără dobândă. Astfel, nu există niciun impediment financiar care să blocheze sau să întârzie proiectele de consolidare”, afirmă directorul AMCCRS.

Anterior aprobării au avut loc o analiză administrativă și o serie de consultări cu proprietarii incluși deja în program. „Această măsură a venit ca urmare a discuțiilor cu asociațiile de proprietari. Avem în prezent 77 de imobile încadrate în program, pentru care există ordine de ministru. Din discuțiile cu asociațiile, principala constrângere identificată a fost tocmai imposibilitatea de a plăti aceste sume la momentul execuției și nevoia de a avea o eșalonare”, spune Răzvan Munteanu.

De ce are Bucureștiul atât de multe clădiri vulnerabile

Problema consolidării este una veche în București. Potrivit unei estimări realizate de Banca Mondială, Bucureștiul are aproximativ 20.000 de clădiri vulnerabile la cutremur. Cifra nu înseamnă că toate aceste imobile s-ar prăbuși în cazul unui seism major. Însă scoate în evidență problema fondului construit care are nevoie de evaluări și intervenții.

Primele norme moderne de proiectare antiseismică din România au apărut după cutremurul din 1940 și au fost dezvoltate apoi în deceniile următoare. Însă cutremurul din 4 martie 1977, cu magnitudinea de 7,4, a arătat că multe dintre clădirile ridicate în această perioadă nu erau suficient de sigure. 

Răzvan Munteanu spune că multe dintre clădirile ridicate înainte de apariția normativelor moderne au fost proiectate într-o perioadă în care accentul cădea mai degrabă pe arhitectură decât pe structură. „În perioada interbelică și până în anii ’70 nu am avut coduri de proiectare adecvate pe partea de structură de rezistență. Preocuparea era mai mult pentru estetică decât pentru rezistență. Pentru că nu exista cunoașterea tehnică specifică”, afirmă specialistul.

Zeci de ani în care structura clădirilor a fost ignorată

Iar după privatizarea fondului locativ de după 1989, proprietarii au investit mai mult în confortul apartamentelor. Foarte rar s-a pus accent pe structura de rezistență a imobilelor în acea perioadă. „Fondul construit existent, care a fost deținut de stat până în anii ’90, a fost vândut după aceea. Fiecare nou proprietar a încercat să-și facă spațiul cât mai confortabil. Au dărâmat pereți, au renovat, au instalat aer condiționat, au dat găuri, au închis balcoane și așa mai departe. Dar aproape deloc nu s-a intervenit asupra structurii de rezistență. De aceea vorbim și astăzi de un fond construit vulnerabil”, spune directorul AMCCRS.

În multe cazuri, astfel de intervenții au fost realizate fără proiecte tehnice sau fără autorizații. Iar modificările, în număr mare, au complicat și mai mult condiția unor clădiri deja vulnerabile.

Soluțiile există

Răzvan Munteanu spune că provocarea este ca administrația să reușească să ducă la bun sfârșit cât mai multe proiecte de consolidare. „Soluții avem. Avem acest program național de finanțare, avem cunoaștere la nivelul primăriilor de sector privind pașii administrativi. La sectoare se derulează de 15 ani programe de reabilitare termică. Pașii pentru consolidare seismică sunt unii destul de similari, deși complexitatea este mult mai mare”, afirmă directorul.

De exemplu, o diferență între programele de reabilitare termică și cele de consolidare seismică este relocarea temporară. În multe situații, lucrările asupra structurii de rezistență necesită evacuarea temporară a locatarilor pentru ca intervențiile să poată fi realizate în siguranță.

Cum ar putea arăta Bucureștiul peste zece ani

Directorul AMCCRS consideră că succesul programului depinde de colaborarea dintre Primăria Capitalei și primăriile de sector. „Consider că printr-un efort comun putem reduce semnificativ riscul seismic. Dacă reușim să livrăm 10-15 clădiri pe an la nivelul fiecărui sector, înseamnă zeci de clădiri pe an la nivelul orașului. În 10 ani am putea consolida sute de imobile și am schimba fața Bucureștiului”, spune Răzvan Munteanu.

În opinia sa, cea mai importantă contribuție a noului mecanism este faptul că elimină unul dintre motivele pentru care multe proiecte riscau să fie amânate. „Ministerul Dezvoltării finanțează practic 100% din lucrările de intervenție. Iar programul local asigură continuitatea prin acoperirea cheltuielilor care revin proprietarilor, dar cu eșalonarea pe 15 ani”, explică directorul. 

Prin noul mecanism, proprietarii nu ar mai avea motive financiare să ezite să intre în program. De aceea, există șansa ca noul proiect să accelereze ritmul consolidărilor pentru rezultate din ce în ce mai vizibile. Căci fiecare clădire consolidată înseamnă un pas înainte pentru siguranța celor care o numesc acasă.