Un obicei spectaculos din noaptea de Înviere care încă se păstrează. Sâmbăta Mare și cum petrec românii seara sfântă

Sâmbăta Mare este ultima zi din Săptămâna Mare și momentul care face trecerea de la liniștea din Vinerea Mare la bucuria Învierii. Este o zi foarte așteptată în timpul postului în care credincioșii se pregătesc pentru cel mai important moment al creștinătății.

În tradiția ortodoxă, Sâmbăta Mare amintește de ziua în care trupul lui Iisus Hristos a fost așezat în mormânt. Iar ziua este mai puțin apăsătoare, mai puțin drastică decât Vinerea Mare, dar încă marcată de sobrietate.

În popor, Sâmbăta Mare este dedicată pregătirilor finale pentru Paști. „Sâmbăta se continuă curățenia generală și se face friptura, se pun la punct toate treburile și felurile de mâncare. Oamenii se pregătesc pentru noaptea de Înviere”, explică Anamaria Iuga, directoarea Secției Studii Etnologice la Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚR), în cadrul unui interviu pentru News Edge. 

După restricțiile din Vinerea Mare, gospodinele revin la activitățile din bucătărie. Se pregătesc mâncărurile tradiționale, precum friptura, drobul sau cozonacii. Iar casa este pusă la punct pentru a întâmpina sărbătoarea.

Coșul de Paște și simbolul unui nou început

Unul dintre cele mai importante obiceiuri legate de Sâmbăta Mare este pregătirea coșului cu bucate care urmează să fie dus la biserică. În multe zone, oamenii așază într-un coș sau într-o traistă nouă pască, ouă roșii, carne, cârnați, vin și alte preparate din gospodărie.

„De fiecare dată de Paști trebuie să te duci la biserică cu pască. Se duc oamenii cu o traistă nouă sau cu un coș nou, ca să fie un nou început”, spune Anamaria Iuga. Bucatele vor fi sfințite după slujba de Înviere și vor deveni primele alimente consumate în ziua de Paști.

Slujba de Înviere, momentul central al nopții

Cel mai așteptat moment din Sâmbăta Mare este slujba de Înviere, care începe în noaptea dintre sâmbătă și duminică, de obicei la miezul nopții. Credincioșii merg la biserică pentru a lua lumină și pentru a participa la unul dintre cele mai importante obiceiuri creștine. Preotul rostește chemarea „Veniți de luați lumină”, iar flacăra este transmisă din lumânare în lumânare, un simbol al Învierii și al speranței.

„Se înconjoară biserica, asta face parte din ritualul creștin”, explică etnologul. Ea subliniază importanța procesiunii care marchează trecerea de la întuneric la lumină. Iar în unele comunități, slujba nu are loc strict la miezul nopții. Specialista scoate în evidență diversitatea practicilor în funcție de zonă. „Am văzut sate unde slujba de Înviere are loc la ora 5 dimineața, iar oamenii tot rămân la slujbă”, adaugă Anamaria Iuga.

Tot în mai multe zone din țară, oamenii au grijă să ducă lumânarea aprinsă până acasă, fără să se stingă. Se crede că aduce protecție și binecuvântare în gospodărie.

Un alt obicei răspândit este semnul crucii făcut cu fum de la lumânare pe tocul ușii sau pe grindă, imediat ce oamenii ajung acasă. Se crede că acest gest protejează locuința de rele și aduce noroc în anul care urmează. În unele familii, lumânarea este păstrată și aprinsă ulterior în momente dificile, precum furtuni sau necazuri.

Focurile și strigătele din noaptea de Paște

În anumite zone, mai ales în Maramureș, noaptea de Înviere este însoțită de obiceiuri spectaculoase. „Într-un sat de lângă Baia Mare, se aprind focuri chiar în noaptea de Înviere. Feciorii se duc pe dealuri și strigă: «Hristos a înviat!» și «Adevărat că a înviat!». Și își răspund de pe un deal la altul”, povestește Ana Maria Iuga.

După aceea, tinerii participă la slujba de Înviere, iar atmosfera din sat devine una de sărbătoare. Dacă Vinerea Mare este despre liniște, iar Duminica Paștelui este despre bucurie, Sâmbăta Mare le unește pe ambele. „Gospodăria este pregătită, familia se adună, iar comunitatea se pregătește pentru sărbătoare”, adaugă etnologul.

Sâmbăta Mare este ziua în care liniștea se transformă în speranță, iar noaptea aduce lumina Învierii, momentul care dă sens întregii perioade pascale.