Miturile stomatologice în care românii încă mai cred: Sub 1% dintre pacienți nu au nevoie de nicio intervenție stomatologică

Cel mai periculos mit poate fi și cel mai intuitiv: dacă nimic nu doare, totul este în regulă. Lucrurile nu stau deloc așa, explică Andreea Dumitrescu. Cariile dintre dinți, bolile gingivale în fază incipientă sau fisurile structurale nu se anunță niciodată clar prin durere, până când nu avansează considerabil. În momentul în care un pacient se prezintă la urgențe, daunele sunt mai mari, tratamentul devine mai complex, iar costul crește semnificativ.

 Dacă ai așteptat până când a apărut o durere, înseamnă că ai așteptat deja prea mult.

Andreea Dumitrescu recomandă un control stomatologic cel puțin o dată pe an, preferabil la fiecare șase luni. Logica este simplă: problemele mici descoperite la timp rămân mici.

Dinții de lapte au nevoie de tratament

Multe mame preiau informații despre îngrijirea dentară de pe rețelele de socializare și ajung la o variantă a acestui mit: dinții de lapte vor cădea oricum, așa că de ce să-i mai reparăm? Răspunsul este că măselele de lapte rămân pe arcadă până la vârsta de 12 ani. Cariile netratate și infecțiile repetate ale dinților de lapte afectează dinții permanenți aflati în curs de dezvoltare dedesubt.

Până în momentul în care unii copii ajung la clinică, stricăciunile depășesc ceea ce poate repara orice material sau tehnică medicală.

 „Dinții de lapte au mai multe roluri: ajută la mestecat, mențin spațiul pentru dinții permanenți, iar infecțiile repetate afectează mugurii dinților permanenți aflați sub ei”, a declarat medicul stomatolog Andreea Dumitrescu.

Dincolo de acest aspect, există o legătură pe care majoritatea părinților o trec complet cu vederea. Unii copii trimiși la logoped pentru rotacism sau articulare neclară au de fapt o problemă de poziționare dentară. O simplă corecție ortodontică poate rezolva ceea ce ore întregi de terapie logopedică nu au reușit, deoarece problema nu a fost niciodată una de natură neurologică.

Andreea Dumitrescu povesteşte că a întâlnit copii care luau deja medicamente pentru diagnosticate logopedice când cauza principală era o anomalie de aliniere a dinților. Unii terapeuți din zonă trimit acum în mod curent copiii la un control stomatologic înainte de începerea terapiei.

Periajul mai agresiv nu înseamnă o curățare mai bună

O periuță cu peri moi, pasta de dinți potrivită pentru situația ta specifică și o tehnică corectă sunt complet suficiente. Perii tari și pastele abrazive provoacă leziuni gingivale și uzează smalțul în timp. Periile electrice reprezintă un upgrade util, dar numai dacă sunt folosite corect, menținerea periei pe loc și lăsarea ei să acționeze nefiind același lucru cu ghidarea corectă pe fiecare suprafață dentară în parte.

Ața dentară contează independent de periaj. Spațiile dintre dinți nu pot fi atinse de niciun cap de periuță, indiferent de forma sa. Ața dentară ajunge acolo, în timp ce apa de gură nu reușește acest lucru.

Atât ața dentară, cât și apa de gură sunt instrumente auxiliare, ele vin după periajul mecanic, nu în locul acestuia. Mestecarea gumelor fără zahăr stimulează salivația și oferă o curățare naturală ușoară, dar nu poate elimina placa bacteriană de pe o suprafață dură. Aceste obiceiuri nu sunt interschimbabile.

„Apa de gură, ața dentară și guma de mestecat sunt instrumente auxiliare. Niciunul dintre ele nu înlocuiește periajul mecanic”, a menționat medicul stomatolog Andreea Dumitrescu.

Sângerarea gingivală este un avertisment, nu un motiv de oprire a periajului

Dacă gingiile sângerează în timpul periajului, instinctul de a peria mai ușor sau de a ocoli complet acea zonă este complet greșit. Sângerarea reprezintă un semn de inflamație, o posibilă infecție și o gingivită în stadiu incipient.

Lăsată netratată, gingivita evoluează spre parodontită, care duce inevitabil la pierderea dinților. Reacția corectă la sângerarea gingivală o reprezintă o vizită promptă la dentist, nu o atingere mai fină acasă.

Andreea Dumirescu face o comparație foarte directă: dacă oricare altă parte a corpului tău ar sângera în mod regulat, nu ai trece pur și simplu cu vederea acest aspect.

Albirea acasă nu reprezintă o scurtătură sigură

Produsele pentru albirea dinților care circulă online și în magazine conțin acizi în concentrații necunoscute. Fără o protecție a gingiilor, pe care pacienții nu o pot aplica acasă așa cum o face un specialist în clinică, acești acizi ajung la țesuturile moi și provoacă leziuni.

Într-un cadru clinic, concentrația se alege în funcție de starea individuală a pacientului. Multor pacienți li se recomandă să nu apeleze deloc la albire, cei cu eroziuni ale smalțului, microfisuri sau retracții gingivale prezentând riscuri reale de a înrăutăți situația.

„Albirea efectuată în clinică înseamnă că alegem concentrația în funcție de toleranța dinților fiecărui pacient”, a precizat medicul stomatolog Andreea Dumitrescu.

Pentru pacienții care își doresc un rezultat mai luminos fără a folosi agenți de albire chimică, igienizarea profesională și metoda Airflow pot produce o îmbunătățire vizibilă fără riscurile albirii pe bază de acizi.

Bicarbonatul de sodiu, un remediu popular păstrat de generații, aduce probleme similare. Este suficient de abraziv încât să deterioreze smalțul în timp și nu oferă nicio protecție gingivală. Pe de altă parte, sarea reprezintă un antiinflamator natural și poate fi dizolvată în apă pentru clătire, o metodă pe care Andreea Dumitrescu o recomandă în continuare pacienților cu inflamații gingivale.

Fluorul nu constituie o soluție universală

Deficitul de fluor provoacă probleme stomatologice grave, motiv pentru care a fost creată pasta de dinți cu fluor. Însă excesul de fluor generează exact aceleași probleme. În Slatina, unde a fost înregistrat podcastul, activitatea industrială a generat niveluri ridicate de fluor în rețeaua de alimentare cu apă.

Andreea Dumitrescu a fost nevoită să combată activ medicii de familie care prescriu în mod curent suplimente de fluor pentru copiii din zonă, unde suplimentarea nu face decât să adauge un plus la un exces deja existent. Un test de sânge poate stabili nivelul real de fluor al unui copil înainte de a lua în calcul orice suplimentare.

Lucrările protetice și implanturile pot ceda

Realizarea unui implant nu elimină cerința de mentenanță. Implantul în sine este din titan, însă osul care îl înconjoară este viu. Fără o igienizare profesională regulată și utilizarea zilnică a unui duș bucal, osul din jur se poate infecta, o afecțiune numită periimplantită.

Osul se resoarbe, iar implantul eșuează. Acest lucru surprinde pacienții de fiecare dată, deoarece aceștia au presupus că dintele artificial nu necesită nicio întreținere.

„Toată lumea este șocată când implantul îi cedează. Cauza este periimplantita. Implantul este din titan, dar osul din jurul său este un organism viu”, a declarat medicul stomatolog Andreea Dumitrescu.

Fațetele și coroanele dentare aduc în discuție o realitate similară: retracția gingivală reprezintă un proces normal și treptat. În timp, gingia se retrage, iar marginea unei lucrări protetice devine vizibilă. Acest lucru nu arată că lucrarea a fost realizată prost, ci ține de biologie.

Lucrările protetice trebuie monitorizate și în cele din urmă înlocuite. Pacienții cărora li s-a explicat acest aspect în momentul tratamentului adesea nu l-au asimilat, iar în clipa în care marginea devine vizibilă, trag concluzia că ceva nu a funcționat corect.

Durerea nu înseamnă extracție, iar antibioticele nu reprezintă soluția

Pacienții vin frecvent în dureri mari și cer o extracție. Extracțiile efectuate pe un dinte cu infecție acută sunt adesea imposibile, infecția trebuind tratată mai întâi. Mai important, extragerea unui dinte creează o problemă nouă: spațiul trebuie completat printr-un implant, o punte sau o proteză parțială, iar acel proces este mai lung și mai costisitor decât tratarea și păstrarea dintelui natural.

Antibioticele sunt aplicate greșit în mod similar. Pulpita acută, durerea intensă de nerv numită uneori nebunia dinților, nu va răspunde la antibiotice luate acasă. Nici nu va răspunde la aspirina pusă pe dinte, căței de usturoi, tămâie, spray anestezic sau alte remedii populare pe care pacienții încearcă să le folosească înainte de a veni la cabinet. Spray-ul anestezic prezintă riscuri deosebite, utilizarea incorectă putând provoca otrăvire, motiv pentru care a fost retras la un moment dat din comerțul liber. Singurul lucru care rezolvă pulpita este tratamentul realizat pe dintele în cauză.

Când există un abces, medicul stomatolog îl drenează mai întâi. Antibioticele urmează doar atunci când sunt indicate clinic, în aproximativ optzeci la sută dintre cazuri. Prescrierea antibioticelor înainte de drenaj tratează simptomul, lăsând cauza neatinsă.

 „A lua ibuprofen la fiecare două ore până când leșini din cauza medicamentului nu înseamnă că tratezi problema. Vino la cabinet când începe durerea”, a afirmat medicul stomatolog Andreea Dumitrescu.

Ce spun de fapt dinții albi și respirația urât mirositoare

Culoarea dinților și sănătatea lor nu au nicio legătură. Cariile interdentare, situate între dinți și invizibile pentru pacient acasă, se pot dezvolta în spatele unui zâmbet perfect alb. Detectarea lor necesită uneori radiografii. Singurul indicator sigur al sănătății dentare rămâne un control clinic de specialitate.

În schimb, respirația urât mirositoare nu provine neapărat din cauze dentare. Refluxul gastric, infecțiile sinuzale și problemele ORL generează o astfel de situație. Cauzele dentare, incluzând depozitele mari de tartru și un periaj inadecvat, se află și ele în ecuație, dar nu constituie singura explicație.

Detartrajul nu deteriorează smalțul

Aparatul de detartraj folosit pentru îndepărta profesional tartrul funcționează pe bază de ultrasunete. Vârful nu zgârie smalțul, ci vibrează la o frecvență care dislocă depozitele aflate deasupra suprafeței smalțului. Pacienții care resimt sensibilitate după o igienizare profesională nu se confruntă cu deteriorarea smalțului.

Ei experimentează efectul secundar al îndepărtării unui tartru care a exercitat presiune asupra țesutului gingival timp de luni sau ani. Gingia devine sensibilă deoarece a fost iritată cronic. Reacția corectă constă în programarea igienizărilor la intervale mai scurte, astfel încât tartrul să nu mai ajungă la un asemenea nivel.