Analiză The Washington Post: Vechea ordine nucleară mondială a dispărut. Tratatul START a expirat, China nu negociază nimic. Ce urmează?

Tratatele de control al armamentului, negociate de-a lungul a zeci de ani, expiră. Țările care înainte respingeau ideea de a deține arme nucleare încep să-și reconsidere poziția. Ceasul Apocalipsei este setat la 85 de secunde înainte de miezul nopții. Este cel mai aproape de ora simbolică a apocalipsei decât a fost vreodată, scrie The Washington Post.

Niciun tratat care să limiteze armele nucleare după 5 decenii

Statele Unite și Rusia controlează 86% din arsenalul nuclear mondial. Acun se află fără un tratat de limitare a armamentului pentru prima dată din 1972. Tratatul de reducere a armelor strategice, semnat de Barack Obama în 2010 și prelungit de Joe Biden în 2021, a expirat în februarie. Donald Trump a declarat că dorește un acord mai avantajos.

Controlul bilateral al armamentului pare depășit într-o lume multipolară. China, cu peste 600 de focoase, continuă să-și extindă rapid stocul și refuză să participe la negocierile cu SUA și Rusia. Coreea de Nord are aproximativ 50 de focoase asamblate și suficient material fisionabil pentru până la 90. Dar nu au mai avut loc negocieri nucleare cu Phenianul de când discuțiile s-au întrerupt în 2019.

Japonia și Coreea de Sud vor arme nucleare

Unii realiști în domeniul politicii externe susțin că permiterea unui număr mai mare de țări să-și dezvolte propriile arme ar putea conduce la o lume mai stabilă. La urma urmei, Războiul Rece nu a dus niciodată la un război nuclear. Faptul că India și Pakistanul dețin arme nucleare a împiedicat probabil ca acerbele lor ciocniri la frontieră să degenereze într-un conflict pe scară largă.

Conform gândirii realiste, permiterea Japoniei și Coreei de Sud să-și dezvolte propriile bombe ar fi benefică. Ea ar contribui la crearea unei parități și a unui echilibru cu China și Coreea de Nord. Acest lucru ar putea permite Statelor Unite să-și reducă prezența militară în Asia.

Însă proliferarea creează mai multă instabilitate, nu mai puțină. Cu cât sunt mai multe persoane care au capacitatea de a apăsa butonul de lansare, cu atât este mai mare pericolul. Inclusiv a unei greșeli sau al unei erori de calcul.

Negocierile sunt în aer

O rachetă balistică lansată din Coreea de Nord sau din China ar putea ajunge la Washington în maximum 30 de minute. Dar aceeași rachetă ar putea distruge Seulul sau Tokyo în mai puțin de 15 minute. Acest interval de timp redus sporește riscul unui răspuns impulsiv.

Discuțiile ample privind dezarmarea par extrem de improbabile. Este mai bine să ne orientăm către măsuri mai mici de consolidare a încrederii pentru a reduce riscul unui Armaghedon.

În mod ideal, pentru a evita neînțelegerile, membrii „clubului nuclear” s-ar informa reciproc în mod voluntar și în avans cu privire la teste. De exemplu, în cazul de lansări de rachete balistice și exerciții militare majore. De asemenea, ar fi transparenți în privința stocurilor lor nucleare și ar permite inspecții din partea autorităților internaționale.

Coreea de Nord ar putea fi recunoscut ca stat cu arme nucleare

Un pas mic, dar esențial, ar fi stabilirea unor contacte directe între forțele armate. Să existe linii directe între toate națiunile nucleare. Aici se include și China. Nu ar trebui să se permită ca disputele diplomatice legate de comerț și tehnologie să perturbe liniile deschise de comunicare.

Din păcate, acest lucru ar însemna recunoașterea Coreei de Nord ca stat nuclear de facto. Acest lucru nu presupune acceptarea oficială a programului său de armament sau renunțarea la dezarmare. Este doar o recunoaștere a realității.

În luna octombrie, acum patruzeci de ani, Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov au fost la un pas de a ajunge la un acord privind eliminarea tuturor armelor nucleare. Această fereastră de oportunitate s-a închis de mult. Însă pașii treptat pot da înapoi Ceasul Apocalipsei.