Giganții petrolieri cheltuiesc miliarde pentru a găsi rute alternative la Strâmtoarea Ormuz. Nimeni nu mai așteaptă armistițiul improbabil dintre SUA și Iran

Transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne puternic restricționat din cauza războiului din Iran. O mare parte din petrolul care trece prin strâmtoare se află pe petroliere care navighează printr-un coridor periculos. El este plin de drone de atac iraniene, sau navele navighează „la întuneric”, cu dispozitivele de localizare oprite. Cel puțin 17 marinari au fost uciși în regiune.

Țările Arabe vor să scape de Strâmtoarea Ormuz

Țările din Golf, care de zeci de ani produc o mare parte din petrolul mondial, sunt acum hotărâte să scape de dependența de această strâmtoare. Ele construiesc sau extind conducte și alte infrastructuri care pot ocoli strâmtoarea. În plus își extind considerabil capacitatea de stocare în locuri precum Asia.

Aceste eforturi arată cum războiul schimbă industria petrolieră din Golful Persic. Ele vor costa miliarde de dolari și vor dura ani de zile până la finalizare. Dar companiile și guvernele le consideră măsuri esențiale de protecție într-o regiune din ce în ce mai instabilă.

Și asta chiar dacă se va ajunge la un armistițiu între Statele Unite și Iran. Exportatorii din Golf recunosc că dependența excesivă de o singură rută de tranzit reprezintă un risc pe care nu-și mai pot permite să și-l asume. Iar aceste măsuri ar putea, în timp, să diminueze influența Iranului în regiune.

„Mulți oameni presupun că Strâmtoarea Ormuz nu va mai transporta niciodată aceeași pondere din exporturile de petrol ca înainte de război”. Este declarația lui Ben Cahill, pentru New York Times. El este analist în domeniul energiei la Universitatea din Texas, Austin. „Nicio țară din lume nu dorește să se bazeze din nou atât de mult pe acel punct de tranzit.”

Statele din Golf pierd mai mulți bani dacă așteaptă

Producătorii de energie, a spus el, au început să acorde o importanță mai mare securizării infrastructurii lor. Cu toate că acest lucru implică costuri mai mari și o eficiență mai redusă.

Aproximativ 20 de milioane de barili de țiței pe zi treceau prin Strâmtoarea Ormuz, care leagă Golful Oman de Golful Persic. Însă blocadele suprapuse ale SUA și Iranului, minele marine, atacurile cu rachete și costurile de asigurare care au crescut vertiginos au blocat strâmtoarea.

Exporturile de țiței prin strâmtoare au scăzut la aproximativ 3,7 milioane de barili pe zi începând de săptămâna trecută. Desigur, din golf se exportă mai mult petrol decât atât, parțial prin nave care iau măsuri pentru a fi greu de urmărit. În plus, milioane de barili pe zi părăsesc zona prin rute existente, cum ar fi conductele care nu depind de accesul la Strâmtoarea Ormuz.

Soluții durabile care să nu depindă de SUA și Iran

Agitația generată de eforturile de a găsi soluții durabile pentru a ocoli strâmtoarea este evidentă în întreaga regiune. În Fujairah, un oraș portuar din Emiratele Arabe Unite situat pe malul Golfului Oman, echipele de construcții lucrează non-stop. O fac pentru a instala o conductă secundară de țiței. Ea va fi paralelă cu o conductă existentă care transportă petrolul din câmpurile terestre din Abu Dhabi.

Proiectul ambițios vizează dublarea capacității de ocolire a țării la 3,6 milioane de barili pe zi. Asta va permite ca aproape tot țițeiul terestru din Abu Dhabi să ajungă la petrolierele internaționale. Evident, fără ca navele să fie nevoite să treacă prin Strâmtoarea Ormuz.

Gigantul energetic de stat al Emiratelor, Abu Dhabi National Oil Company (ADNOC), a anunțat investiții masive. Săptămâna aceasta intenționează să cheltuiască 8,2 miliarde de dolari pentru extinderea activității sale în domeniul gazelor naturale. Compania ia în considerare și planuri pentru o instalație de export de gaz lichefiat pe coasta sa estică. Este o modalitate de a ocoli Strâmtoarea Ormuz, a declarat Peter van Driel, directorul financiar al ADNOC.

Conductele terestre, o variantă de a ocoli Strâmtoarea Ormuz

În țara vecină, Arabia Saudită, gigantul petrolier de stat Aramco accelerează extinderea conductei sale Est-Vest. Este o investiție în valoare de mai multe miliarde de dolari. Ea a fost proiectată în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980. Conducta lungă de 1.201 de kilometri traversează Peninsula Arabică până la portul Yanbu de la Marea Roșie.

Președintele Aramco, Yasir O. Al-Rumayyan, l-a numit anul acesta „linia de salvare” economică a regatului. A reușit să redirecționeze aproximativ șapte milioane de barili pe zi de când Iranul a închis efectiv Strâmtoarea Ormuz.

Autoritățile saudite depun eforturi pentru a crește producția cu încă unul sau două milioane de barili pe zi. Ei iau în considerare construirea unei a doua conducte paralele, de capacitate mai mică, destinată produselor petroliere rafinate. „În ceea ce privește exportul țițeiului nostru, ne concentrăm în prezent pe extinderea activă a opțiunilor disponibile”. Asta a declarat săptămâna trecută Amin Nasser, directorul executiv al Saudi Aramco.

Producătorii din Golf, uniți de incertitudinea războiului din Iran

Incertitudinea din Strâmtoarea Ormuz stimulează, de asemenea, inițiativele comune între producătorii din Golf. Kuweitul poartă discuții cu Arabia Saudită și alte țări arabe pentru construirea unei conducte. Ea va conecta câmpurile petroliere ale țării de porturile de la Marea Roșie sau din Oman.

Irakul și Iordania au reluat planurile amânate de mult timp pentru o conductă care ar putea transporta până la un milion de barili pe zi. De asemenea, Irakul accelerează planurile de reconstrucție a unui oleoduct avariat.  Asta pentru a transporta țiței din câmpurile petroliere irakiene din Kirkuk către coasta mediteraneană a Siriei.

Cu toate acestea, multe dintre aceste soluții sunt însoțite de tensiuni enorme. Redirecționarea rutei comerciale a Arabiei Saudite a mutat povara securității către Marea Roșie și strâmtoarea Bab-el-Mandeb. Acolo unde gruparea militanților Houthi din Yemen a atacat nave. Marți, șase persoane au fost ucise când o navă a fost lovită de Houthi în Marea Roșie.

Asia de Sud-Est și India, folosite ca stocare a petrolului

Pe lângă noile conducte, țările din Golf își creează „polițe de asigurare fizice” la mii de mile distanță.  Își extind capacitățile de stocare în locuri precum Coreea de Sud, Japonia și India. Logica este simplă: dacă Strâmtoarea Ormuz este închisă, petrolul se află deja de cealaltă parte a strâmtorii.

„Toată lumea încearcă să-și extindă capacitățile de stocare”, a declarat Nasser de la Aramco. El a adăugat: „Securitatea energetică devine acum o prioritate”. Analiștii au remarcat că războiul din Iran a scos la iveală dependența țărilor din Golf de această strâmtoare. Și ea nu va putea fi eliminată niciodată în totalitate.

„Au neapărată nevoie de Strâmtoarea Ormuz, deoarece le oferă atât de multe avantaje, iar infrastructura este deja acolo”. Asta a declarat Carole Nakhle, director executiv al Crystol Energy, o firmă de consultanță. Totuși, a adăugat ea, „a fost o prostie din partea lor să-și pună toată încrederea în Ormuz”.