Viitorul incert de la Liberty Galați. Cum se pierde un colos industrial prin amânare

Situat în fața unei crize profunde, combinatul siderurgic Liberty Galați se confruntă cu un declin tăcut. Acesta este alimentat de incertitudine, promisiuni nefinalizate și negocieri prelungite fără un orizont clar. O uzină nu se pierde doar în momentul închiderii oficiale. Ea se pierde și atunci când este lăsată prea mult timp în așteptare, prinsă între evaluări, licitații fără succes și proceduri birocratice interminabile. Timpul nu este neutru în industrie, fiecare lună de blocaj aducând pierderi greu de recuperat. Oamenii cu experiență, furnizorii de încredere și clienții tradiționali părăsesc platforma. Iar competența și disciplina tehnologică nu pot fi depozitate și reactivate la comandă.

Datoria statului român

În jurul acestei capacități industriale esențiale pentru economia României persistă o tăcere revoltătoare. Lipseşte claritatea privind existența unui investitor real, a finanțării pentru materii prime sau a unui calendar de repornire. Trecerea la negocieri directe după licitațiile fără oferte ferme reprezintă doar o procedură. Salvarea este condiționată de bani, energie, contracte și un plan industrial credibil. Statul nu poate rămâne un simplu spectator. Are datoria de a clarifica dacă Liberty Galați constituie cu adevărat un obiectiv strategic național.

Dacă combinatul deține o importanță strategică, autoritățile au obligația de a interveni cu termene scurte, coordonare instituțională și cerințe ferme pentru investitori, menținând funcțională capacitatea de producție. În caz contrar, situația trebuie asumată public pentru a opri suferința unui oraș lăsat să spere pe baza unor comunicate fără efect. Lipsa deciziei rămâne cea mai gravă amenințare, transformând problemele în costuri uriașe și riscuri ireparabile. Combinatul nu trebuie lăsat să se stingă treptat prin pasivitate și amânare.

articolul complet poate fi citit în cotidianul Viaţa Liberă