Datele apar într-o analiză publicată de Monitorul Social al Friedrich Ebert Stiftung, de Ziua Internațională a Muncii.
Scăderea vine pe fondul migrației externe, al îmbătrânirii populației și al reducerii numărului celor care lucrează în agricultură de subzistență sau în afaceri de familie. Cu toate acestea, piața muncii s-a schimbat semnificativ în ultimii ani: numărul salariaților cu contract a crescut, iar sectorul privat a devenit dominant.
Dacă în 2008 România avea aproximativ 5,2 milioane de angajați cu acte, în 2024 s-a ajuns la circa 5,8 milioane. În același timp, peste 81% dintre cei care lucrează activează acum în companii private, semn că economia formală s-a consolidat.
Județele unde se muncește cel mai mult și zonele rămase în urmă
Diferențele dintre județe rămân însă uriașe. Unele zone au devenit adevărate motoare economice, în timp ce altele continuă să piardă populație activă și investiții.
Potrivit analizei, cele mai ridicate rate de ocupare a populației între 15 și 64 de ani se înregistrează în:
- Cluj – 78%
- Timiș – 77%
- Sibiu – 74%
Aceste județe au beneficiat în ultimii ani de investiții consistente, infrastructură mai bună, industrie diversificată și un sector privat puternic. În plus, centrele universitare importante au atras forță de muncă tânără și specializată.
La polul opus se află județele unde accesul la locuri de muncă rămâne limitat:
- Giurgiu – 40%
- Botoșani – 41%
- Călărași – 41%
În aceste zone, lipsa investițiilor majore, migrația tinerilor și dependența de activități slab productive au afectat constant piața muncii. Specialiștii avertizează că decalajele economice dintre regiuni riscă să se adâncească dacă nu apar politici de dezvoltare țintite.
Bucureștiul, cazul aparte al economiei românești
Capitala rămâne un fenomen separat în statisticile muncii. Numărul persoanelor care lucrează în București ajunge la aproximativ 1,3 milioane, mai mare decât populația rezidentă de vârstă activă. Explicația este simplă: zeci de mii de oameni fac naveta zilnic din Ilfov și din județele apropiate pentru a munci în Capitală.
Un alt semnal important transmis de aceste date este legat de presiunea tot mai mare pusă pe sistemele publice. Un număr mai mic de oameni activi înseamnă mai puțini contribuabili care susțin pensiile, sănătatea și celelalte servicii finanțate din taxe. În paralel, companiile din mai multe domenii reclamă deja lipsa personalului calificat, de la construcții și transporturi până la industrie și servicii. În lipsa unor măsuri care să încurajeze întoarcerea românilor plecați în străinătate, integrarea tinerilor pe piața muncii și reconversia profesională a celor trecuți de 45 de ani, deficitul de forță de muncă riscă să devină una dintre cele mai mari frâne pentru economia României în următorii ani.
