Interviu. Elena Calistru, despre legea ONG-urilor votată de PSD și AUR: „E o vânătoare de vrăjitoare. Cele mai afectate vor fi organizațiile sociale”

Inițiatorii spun că e vorba de transparență. Peste 700 de ONG-uri spun că e vorba de intimidare.

Elena Calistru, cofondatoare și președinte Funky Citizens, una dintre cele mai cunoscut organizații de monitorizare a instituțiilor statului (watchdog civic) din România, a acordat un interviu NewsEdge în care a explicat punct cu punct de ce argumentul transparenței nu se susține, pe cine afectează cu adevărat legea și ce care e, de fapt, miza discursului din spatele tipului acesta de reglementare.

Ce schimbă concret legea 

Proiectul de lege votat de PSD și AUR introduce o obligație nouă. Orice organizație neguvernamentală va trebui să depună anual la ANAF o declarație. Aceasta va include toate sursele de finanțare, inclusiv datele de identificare ale persoanelor fizice care au donat sume de peste 5.000 de lei. Declarațiile vor fi publicate într-o secțiune specială pe site-ul Ministerului Finanțelor, accesibilă publicului larg.

Elena Calistru explică faptul că ONG-urile depun deja anual bilanțuri la Ministerul Finanțelor, transmit declarații la ANAF, sunt înscrise în Registrul entităților care pot primi sponsorizări, registru pe care ANAF îl gestionează și îl poate oricând revizui. Cu alte cuvinte, statul cunoaște deja cine finanțează și cât. Conform explicației sale, această lege vine doar cu un plus de birocrație pe care unele asociații mici nu și-l permit. 

Diferența față de situația actuală nu este, deci, că statul ar obține informații pe care nu le deține. Le are deja. Diferența este publicarea lor, transformarea datelor despre donatori individuali în informații accesibile oricui, în orice scop.

Calistru subliniază că organizații ca Funky Citizens publică deja voluntar, de ani de zile, toate sursele de finanțare, inclusiv bilanțurile complete, pe site-ul propriu. 

,,Noi, militând pentru transparență în cheltuirea banilor publici, am zis că vrem și noi să fim primii care practică ceea ce cer”, explică ea. 

Cine va fi cel mai tare afectat de lege

Potrivit Elenei Calistru, organizațiile de tip watchdog civic, publicațiile de investigație și cele de advocacy pot suporta noile obligații. Ea menționează că multe dintre ele publică deja totul. În plus, donatorii lor individuali nu donează în general sume care să depășească pragul de 5.000 de lei. Când vorbim de granturi mari, acestea vin de la finanțatori instituționali europeni sau internaționali, care impun oricum cerințe de transparență.

„Apare un nivel suplimentar de birocrație pe care organizații ca a noastră și-l permit. De aia și facem genul acesta de informații publice. Dar gândiți-vă la ONG-ul tipic din zona socială, din zona umanitară. Acele organizații care strâng niște bănuți de Paște, de Crăciun, să aducă niște cadouri la casele de copii sau la casele de bătrâni. Pentru organizațiile mici, o astfel de barieră birocratică îi poate face să renunțe la ceea ce făceau.”

Cele mai expuse, spune ea, vor fi asociațiile care colectează donații mai consistente de la comunitate. Vorbim aici de organizații care ajută copiii cu autism, persoanele cu dizabilități, victimele violenței domestice. Acestea primesc donații mai mari de la persoane fizice tocmai pentru că au nevoie de resurse mai mari din comunitate pentru a funcționa.

Inițiatorii legii: aduce transparență

Legea a trecut în Senat cu voturile PSD și AUR. Senatorii PNL, USR și UDMR au votat împotrivă. 

Susținătorii proiectului motivează că legea introduce un mecanism suplimentar de transparență într-o zonă care gestionează sume importante de bani și influență publică. 

Liderul AUR George Simion a salutat adoptarea în Senat printr-un mesaj scurt: „Victorie la Senat! Am trecut legea care oferă transparență la finanțarea ONG-urilor! Cine e deranjat de transparență?”. 

Liderul PSD Sorin Grindeanu a argumentat că fondurile provenite din redirecționarea procentului din impozit pot fi considerate bani care, în mod normal, ar fi ajuns la stat. A spus că nu vede o problemă în cerințe suplimentare de raportare. 

În plen, deputata AUR Ionelia Priescu a susținut că proiectul urmărește „alinierea la recomandările europene”.

Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, a venit și cu exemple: 

,,Chiar nu vreți să aflați cine finanțează procesele împotriva hidrocentralei Răstolița? Cine finanțează procesele împotriva hidrocentralelor de pe Jiu? Și cine a finanțat procesul pentru oprirea Carierei de la Roșia, cea mai mare carieră de lignit?”

Societatea civilă: ,,Motivul transparenței nu se susține”

Reprezentanții societății civile spun însă că discuția este construită pe o premisă greșită. Problema nu ar fi transparența financiară în sine, ci tipul de informații cerute și efectele pe care le poate produce publicarea lor.

Conform reprezentanților societăți civile, această transparență există deja. ONG-urile având deja obligația să transmită datele către ANAF. Ce aduce această lege este doar expunerea publică a datelor donatorilor.

Elena Calistru, președinta Funky Citizens, susține că termenul de „transparență” este folosit într-un sens diferit față de cel consacrat în administrația publică. În opinia sa, conceptul se aplică în primul rând instituțiilor statului și modului în care sunt cheltuiți banii publici. În timp ce ONG-urile funcționează, juridic, ca entități private.

„Transparența are legătură, în primul rând, cu instituțiile statului. Nu pentru că organizațiile neguvernamentale ar fi deasupra reglementărilor. Ci pentru că, la fel ca o companie, ele sunt entități de drept privat. Sigur, atunci când există bani publici care ajung la organizații, aceștia trebuie declarați. Însă sursele private au, în mod evident, un statut privat.”, explică aceasta.

Autorii proiectului au invocat alinierea la reglementările europene. Elena Calistru spune, în schimb, că acest proiect nu rezolvă problemele reale vizate de legislația europeană. Normele europene intervin în zone precum spălarea banilor sau evaziunea fiscală, domenii care sunt deja puternic reglementate și pentru care există numeroase obligații de raportare.

,,Există și la nivel european cerințe rezonabile privind publicitatea finanțărilor. În cazul granturilor pe care le câștigăm de la Comisia Europeană, publicăm întotdeauna valoarea finanțării și obiectivele proiectelor. În același timp, există o protecție ridicată pentru persoanele fizice. GDPR este foarte strict în această privință. Vedem asta inclusiv în competițiile europene de proiecte. În unele cazuri, nu mai sunt solicitate numele sau CV-urile oamenilor din echipe. Tocmai pentru protejarea identității și a vieții private.”

Efectul real: descurajarea donatorilor

Una dintre cele mai frecvente temeri invocate de organizațiile civice este că efectul principal al legii va fi reducerea disponibilității oamenilor de a dona, știind că numele lor este public.

Elena Calistru susține că, mai ales în localitățile mici, publicarea identității celor care susțin anumite cauze poate genera presiuni sociale și expunere nedorită:

„În foarte multe cazuri, mai ales în comunitățile mici, este foarte ușor să identifici un donator la o cauză. Iar acest lucru poate duce la tot felul de presiuni.”

Organizațiile spun că riscul este și mai mare în cazul cauzelor sensibile sau al ONG-urilor care critică administrația locală ori lucrează pe teme controversate. În astfel de situații, simpla asociere publică a unei persoane cu o cauză poate deveni un factor de descurajare.

„Oamenii se vor gândi de două ori dacă să doneze dacă există teama de a fi expuși. Gândiți-vă la comunitățile mici, unde poate cineva nu vrea să se știe că a donat pentru Recorder sau pentru Funky Citizens, că au avut un material negativ despre primar.”

Elena Calistru contestă și eficiența pragului de raportare prevăzut în proiect, argumentând că eventualele încercări de evitare pot fi ocolite foarte ușor:

„Cei care vor să fie necinstiți, oricum vor fi necinstiți. Nu e ca și cum cineva care vrea să facă ceva problematic nu o să schimbe donația din 5.000 de lei în două de câte 2.500.”

Sancțiuni disproporționate

Potrivit textului adoptat de Senat, ONG-urile care nu depun declarațiile cerute riscă inițial suspendarea activității. Dacă situația nu este remediată într-un termen de un an, sancțiunea finală poate ajunge până la dizolvarea organizației.

Criticii proiectului spun că există o diferență majoră între abaterea sancționată și consecințele prevăzute de lege. Elena Calistru consideră că mecanismul este excesiv raportat la natura obligației administrative.

„Imaginați-vă că ați luat o amendă de circulație și, în loc să aveți ca sancțiune obligația de a plăti amenda, vi s-ar confisca direct mașina. E o măsură disproporționată”, spune aceasta.

Obiecțiile nu au venit doar din partea organizațiilor civice. În avizul negativ, Consiliul Economic și Social a apreciat că sancțiunea este excesivă în raport cu abaterea administrativă. Instituția a semnalat lipsa unei proporționalități între neîndeplinirea unei obligații de raportare și posibilitatea desființării unei organizații.

La rândul său, Consiliul Legislativ a atras atenția asupra unor similitudini între mecanismele propuse și modele utilizate anterior în Ungaria. Unele dintre acestea au fost ulterior contestate și sancționate la nivel european.

Transformarea ONG-urilor în „dușmanul public”

Reprezentanții ONG-urilor spun că problema nu este doar legea în sine, ci și felul în care organizațiile civice sunt prezentate în spațiul public ca entități opace, suspecte sau conectate la interese externe ascunse.

Elena Calistru susține că, în ultimii ani, s-a construit o narațiune politică în care ONG-urile au devenit un adversar ușor de identificat și de atacat. Mai ales pentru cei care nu sunt familiarizați cu modul în care funcționează aceste organizații.

„Problema cea mai mare este una de discurs. Am ajuns să vedem ONG-urile ca pe marea problemă de care trebuie să ne păzim prin tot felul de raportări. Au creat această narațiune, această poveste în care oamenii ajung să fie induși în eroare pentru că nu știu exact cum funcționează un ONG. Este un fel de dezinformare, povestea asta cu Soros și cu finanțările externe.”

În opinia sa, dezbaterea riscă să mute atenția de la probleme economice și sociale concrete către identificarea unor ținte simbolice.

„Mi se pare o perdea de fum care ascunde incapacitatea politicienilor de a livra soluții pentru problemele reale ale oamenilor. Avem inflație, cel mai mare deficit din UE, două războaie care ne afectează prețul la benzină, la energie și, în loc de asta, vânăm ONG-urile.”

Calistru spune că efectul acestei retorici depășește disputa dintre politicieni și organizațiile civice active în spațiul public. În opinia sa, cele mai afectate ar putea fi organizațiile sociale, mai puțin vizibile și mai dependente de susținerea comunităților locale.

Ea compară situația cu alte domenii unde existența unor abuzuri punctuale nu justifică măsuri aplicate întregului sector.

„La fel cum sunt companii care fac evaziune fiscală și companii corecte care își plătesc taxele, există și în zona asta ambele forme. Dar nu te apuci să chinui pe toată lumea pentru că vrei să-i prinzi pe cei care fac abuzuri.”

Ce urmează

Luni, 18 mai, propunerea legislativă inițiată de AUR a fost adoptată cu 75 de voturi pentru, 32 împotrivă și 4 abțineri. 

Cele mai multe voturi favorabile au venit din partea PSD. 33 de senatori social-democrați au susținut proiectul, adică toți cei prezenți la vot. AUR a votat în bloc pentru, iar sprijinul a venit și din partea senatorilor POT și PACE și a unor neafiliați.

De cealaltă parte, toți senatorii USR și UDMR au votat împotrivă. La fel și 8 senatori PNL. Patru senatori liberali s-au abținut. 

Proiectul merge acum la Camera Deputaților, care este for decizional și poate adopta forma actuală, o poate modifica sau o poate respinge. 

Între timp, presiunea publică începe să crească. O scrisoare deschisă semnată de peste 700 de organizații cere respingerea inițiativei, invocând riscuri de neconstituționalitate și efecte care ar putea depăși cu mult dezbaterea despre transparență.