Lecția finlandeză de supraviețuire în caz de război. În buncărele de sub Helsinki există piscine olimpice, săli de sport, biserici și multe alte facilități

Însă sub străzile orașului există o lume complet diferită. La aproximativ 20 de metri adâncime se întinde o rețea de adăposturi antiatomice, tuneluri și spații subterane. Acolo pot fi găzduite aproape un milion de persoane în cazul unui atac militar sau nuclear. Unele dintre buncăre sunt atât de mari încât includ piscine olimpice, săli de sport, biserici, piste de karting, parcuri pentru skateboard și chiar spații unde repetă formațiile rock.

Pare un scenariu desprins dintr-un film SF. Pentru finlandezi, însă, este o parte firească a vieții de zi cu zi, notează The Times.

Finlanda și buncărele de sub capitală

Play Cave, de exemplu, este un spațiu de joacă subteran foarte popular în Helsinki. În fiecare zi, copiii sar pe trambuline, se cațără pe structuri special amenajate și se joacă în timp ce părinții îi supraveghează. Nimic nu trădează faptul că locul este proiectat, în realitate, pentru a rezista unei explozii nucleare.

La intrare există doar un simbol cunoscut de toți finlandezii, adică un triunghi albastru pe fundal portocaliu, semnul oficial care indică existența unui adăpost de protecție civilă. 

Autoritățile spun că utilizarea zilnică a acestor spații are un scop dublu. Pe de o parte, investițiile publice nu rămân nefolosite. Pe de altă parte, oamenii, inclusiv copiii, se familiarizează cu locurile unde ar putea fi nevoiți să se refugieze într-o situație de urgență. Astfel, dacă izbucnește un conflict, nimeni nu va intra într-un spațiu necunoscut sau intimidant.

O adevărată metropolă ascunsă sub pământ

Sub Helsinki există aproximativ 5.500 de adăposturi civile. Împreună, ele pot primi aproape un milion de persoane. Deși capitala Finlandei are aproximativ 675.000 de locuitori. Legea finlandeză este foarte strictă în această privință. Orice clădire nouă, fie că este bloc de locuințe sau clădire de birouri, care depășește o anumită suprafață trebuie să fie prevăzută obligatoriu cu un adăpost de protecție civilă.

Unele dintre cele mai mari buncăre pot adăposti peste 11.000 de persoane simultan. Aceste construcții nu sunt simple încăperi din beton. Ele sunt proiectate să reziste exploziilor, radiațiilor nucleare, armelor chimice și biologice. Sunt dotate cu sisteme proprii de alimentare cu energie electrică, apă și ventilație.

De ce Finlanda nu a renunțat niciodată la aceste investiții

Majoritatea statelor europene au redus foarte mult cheltuielile pentru apărare după prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991. Mulți lideri politici au considerat că amenințarea unui război de amploare dispăruse și că Europa intrase într-o perioadă de pace de durată.

Finlanda nu a împărtășit această convingere. Explicația ține în primul rând de geografie. Țara are o frontieră de aproximativ 1.340 de kilometri cu Rusia, cea mai lungă graniță pe care federația o are cu un stat membru NATO. În plus, Helsinki se află la mai puțin de 320 de kilometri de Sankt Petersburg, al doilea oraș ca mărime al Rusiei.

Istoria a contribuit și ea la această mentalitate. Timp de peste un secol, între 1809 și 1917, Finlanda a făcut parte din Imperiul Rus. Ulterior, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, finlandezii au purtat celebrul Război de Iarnă împotriva Uniunii Sovietice. Deși au opus o rezistență surprinzătoare, au fost obligați să cedeze aproximativ 10% din teritoriu. Experiență a rămas adânc întipărită în memoria colectivă.

Din aceste motive, Finlanda a început construirea adăposturilor în 1939 și nu a încetat niciodată. Un oficial al serviciilor de protecție civilă descrie Helsinki ca pe „o bucată de brânză plină de găuri”. El se referă la vasta rețea de tuneluri săpată în roca de sub oraș.

Pregătirea pentru război nu înseamnă doar armată

Finlanda are un concept de securitate mult mai larg decât majoritatea statelor europene. Modelul se numește „Securitate Comprehensivă” și pornește de la ideea că apărarea unei țări nu este responsabilitatea exclusivă a armatei.

Întreaga societate trebuie să fie pregătită. Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbați la împlinirea vârstei de 18 ani, iar femeile se pot înscrie voluntar.

În paralel, persoane cu funcții importante în societate, directori de companii, jurnaliști, rectori sau alți lideri, participă periodic la cursuri de pregătire pentru situații de criză.

Există inclusiv tabere dedicate femeilor, unde participantele învață să organizeze bucătării de campanie, să gătească fără energie electrică sau să identifice dronele aflate deasupra unei zone.

Până și companiile din construcții au obligația de a putea începe ridicarea fortificațiilor în cel mult șase ore dacă autoritățile solicită acest lucru.

Cum arată viața într-un buncăr în timpul unui atac

Unul dintre cele mai mari adăposturi din Helsinki se află sub cartierul Merihaka. Are o suprafață de aproximativ 15.000 de metri pătrați și este săpat direct în roca masivă. Accesul se face prin două rânduri de uși uriașe din oțel. Primele sunt proiectate să reziste undei de șoc provocate de o explozie. Celelalte protejează împotriva radiațiilor, agenților chimici și biologici.

În cazul unei amenințări, timpul disponibil pentru intrarea oamenilor depinde de natura atacului. Dacă pericolul este iminent, autoritățile pot fi nevoite să închidă ușile înainte ca toată lumea să ajungă în interior.

În interiorul adăpostului există marcaje pe podea care indică locurile unde, în caz de urgență, vor fi montate sute de toalete și chiuvete mobile. Sunt depozitate aproximativ 2.000 de paturi pliante. Însă ele nu sunt suficiente pentru toți ocupanții.

Planul prevede funcționarea după modelul unui submarin. O treime dintre persoane dorm, o treime desfășoară activități, iar cealaltă treime participă la curățenie, distribuirea apei sau alte sarcini necesare funcționării adăpostului.

Persoanele sunt repartizate pe zone distincte: familii, vârstnici și persoane considerate cu risc din punct de vedere al securității.

Funcționarea buncărului este coordonată de aproximativ 100 de angajați și 200 de voluntari. Iar fiecare are responsabilități bine stabilite.

Apă există. Mâncarea trebuie adusă de acasă

Adăposturile sunt complet autonome. Au generatoare proprii de electricitate, rezervoare uriașe de apă și sisteme independente de ventilație. În depozite sunt păstrate măști de protecție, lanterne, pompe, filtre, cizme, căști și alte echipamente esențiale.

Totuși, hrana nu este asigurată. Autoritățile consideră că fiecare cetățean trebuie să fie responsabil pentru propriile provizii. Din acest motiv, toți finlandezii sunt încurajați să păstreze permanent pregătit un rucsac pentru supraviețuire timp de cel puțin 72 de ore. Acesta trebuie să conțină alimente neperisabile, apă, medicamente, documente importante, baterii externe pentru telefoane și alte obiecte indispensabile.

Durata șederii într-un buncăr depinde de evoluția conflictului și de cantitatea de provizii pe care oamenii o au la dispoziție.

Animalele de companie nu sunt admise

Autoritățile finlandeze au analizat și problema animalelor de companie. Concluzia a fost că acestea nu vor fi primite în adăposturi. Proprietarii trebuie să decidă dacă rămân acasă împreună cu animalele sau dacă le lasă suficiente provizii. 

Există o singură excepție, adică animale considerate de importanță internațională, precum exemplare extrem de rare aflate în programe speciale de conservare.

Finlanda, exemplu pentru restul Europei

După invazia Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, interesul internațional pentru modelul finlandez a crescut. Tot mai multe delegații oficiale vizitează Helsinki pentru a studia modul în care funcționează sistemul finlandez de protecție civilă. Printre cei interesați se numără reprezentanți ai Marii Britanii, ai statelor din Golf, ai Israelului și chiar președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.

Finlanda oferă consultanță altor țări. Și, în același timp, își perfecționează permanent propriul sistem. Autoritățile analizează lecțiile învățate din conflictele recente din Ucraina și Orientul Mijlociu.

„Trebuie să începem să gândim ca finlandezii”

Fiona Hill, fost consilier al Casei Albe pe probleme de Rusia și unul dintre autorii recentei strategii de apărare a Marii Britanii, consideră că Finlanda reprezintă modelul pe care Occidentul ar trebui să îl urmeze. În opinia sa, pregătirea pentru un eventual conflict nu înseamnă doar achiziționarea de arme moderne sau creșterea bugetului militar. Mai importantă este schimbarea mentalității.

Fiecare cetățean trebuie să știe ce are de făcut într-o situație de urgență și să nu aștepte ca statul să rezolve singur toate problemele. Hill avertizează că multe țări occidentale încă nu au început această conversație cu populația și nu sunt suficient de pregătite pentru crize majore.

Lecția finlandeză

Modelul Finlandei arată că pregătirea pentru situații extreme nu înseamnă trăirea într-o stare permanentă de teamă. Din contră, finlandezii încearcă să transforme infrastructura de urgență în spații utile comunității și în perioadele de pace.

Copiii se joacă în locuri care, la nevoie, pot salva mii de vieți. Oamenii înoată în piscine construite în interiorul unor adăposturi antiatomice. Ei fac sport în săli subterane sau participă la evenimente organizate în spații proiectate să reziste unui atac.

În spatele acestei filozofii se află convingerea că prevenția este mai ieftină și mai eficientă decât improvizația în timpul unei crize.