Elevii din România și cele două fețe ale vacanței școlare. Ștefania Verzea, SOS Satele Copiilor, explică cum lunile de vară pot crește riscul de abandon

Pentru copiii care cresc în familii vulnerabile, atunci când banii abia ajung pentru lucrurile de bază, este greu de vorbit despre concediu. Ei petrec timpul acasă, au treburi gospodărești, au grijă de frații mai mici sau au un loc de muncă. „Copiii așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară. Chiar dacă, pentru mulți dintre ei, vacanța nu înseamnă neapărat plecări cu familia sau alte activități distractive”, explică Ștefania Verzea, consilier pentru adolescenți și tineri în cadrul Serviciului de Asistență Comunitară București al SOS Satele Copiilor, într-un interviu pentru News Edge.

Vacanța poate deveni pentru mulți copii o perioadă în care diferențele dintre ei și colegii lor devin și mai vizibile. 

Unele cheltuieli au prioritate

Costurile unei săptămâni de vacanță pot fi, în cazul unor familii, o cheltuială importantă, dar suportabilă. Pentru o familie care are dificultăți permanente cu banii, aceeași sumă poate însemna însă mâncare. Înseamnă plata facturilor, haine sau rechizite pentru începutul unui nou an școlar.

România are un număr foarte mare de copii care trăiesc în astfel de familii. Potrivit datelor prezentate de Salvați Copiii pe baza statisticilor europene, în 2024, 33,8% dintre copiii din România erau în risc de sărăcie sau excluziune socială. Este vorba despre aproximativ 1,25 milioane de copii. În același timp, educația presupune costuri pe care familiile vulnerabile le suportă cu greu. Potrivit datelor Salvați Copiii, cheltuielile medii pentru educația unui copil ajung la aproape 9.818 lei pe an. Suma crește la 10.781 de lei pentru gimnaziu și la 12.119 de lei pentru liceu. În București, costul mediu anual ajunge la 13.064 de lei. Pentru o familie cu mai mulți copii, toate cheltuielile se adună rapid. Iar atunci când veniturile sunt mici, cu greu se poate organiza o vacanță.

„Pentru o familie vulnerabilă, cheltuiala pentru un tânăr care frecventează liceul nu este conformă cu realitatea. Este, practic, o sumă mult prea mare, complet disproporționată față de veniturile pe care le au aceste familii. Venituri care de multe ori nici nu ajung să acopere integral nevoile de bază ale gospodăriei. Darămite un cost suplimentar de această amploare”, spune Ștefania Verzea.

Copil în timpul anului școlar, adult în vacanță

Vara înseamnă, în cazul unor adolescenți, o oportunitate de a munci. În familiile în care banii lipsesc, un venit obținut de adolescent mai rezolvă câteva probleme de zi cu zi. „Acolo unde există dorință de continuitate a cursurilor, însă nu sunt posibile resursele, tinerii sunt tentați, de regulă, să identifice diferite oportunități de angajare, atât cu forme legale, cât și fără”, explică Ștefania Verzea.

Uneori, intenția este ca munca să fie doar temporară. Adolescentul vrea să strângă bani pentru haine, rechizite, transport sau alte cheltuieli și să se întoarcă apoi la școală. Problema apare atunci când finalizarea jobului este amânată. „Sunt situații când aceștia amână reluarea cursurilor și oportunitatea de finalizare a unui liceu sau a unei școli profesionale”, mai spune consilierul.

Un adolescent care începe să câștige bani poate ajunge să creadă că munca este mai importantă decât școala. Mai ales atunci când familia are nevoie de venitul său. „Viața unui copil care abandonează școala la 14-15 ani se schimbă în primul rând din perspectiva responsabilităților pe care acesta le preia. Este nevoit să își caute un loc de muncă, să accepte oferte neavantajoase atât financiar, cât și ca volum de muncă, ținând cont de faptul că nu are studiile finalizate și este în continuare minor”, adaugă Ștefania Verzea.

Schimbarea este și una legată de felul în care adolescentul își trăiește propria vârstă. „Tranziția de la copil la viața de adult se face într-un ritm mult mai alert, precoce, acesta lăsând în plan secundar activitățile de dezvoltare, specifice vârstei, de autocunoaștere, pasiunile sau timpul petrecut cu grupul de prieteni”, mai spune consilierul.

Lipsa educației, lipsa locului de muncă

Există și tineri care nu reușesc să își găsească un loc de muncă tocmai pentru că au renunțat la școală fără să obțină o calificare. „La acest nivel de studii, oferta de cursuri de calificare este foarte redusă. Practic, sunt foarte puține opțiuni pentru cineva care are doar cele 8 clase obligatorii”, punctează Ștefania Verzea.

În lipsa unei calificări, tinerii pot ajunge să lucreze în locuri de muncă necalificate și prost plătite, uneori fără forme legale. Sau pot rămâne în afara sistemului de educație și a pieței muncii. Este categoria tinerilor care nu sunt nici la școală, nici în formare profesională și nici angajați. În 2025, România a avut cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană a tinerilor de 18-24 de ani care au părăsit timpuriu educația și formarea. Procentul ajunge la 15,5%, față de 9,1%, media UE, conform Eurostat.

Copilul nu renunță dintr-o dată

Abandonul școlar nu începe în ziua în care copilul nu mai intră pe poarta școlii. Poate începe cu o absență. Apoi cu încă una. Cu o materie la care nu mai ține pasul, cu rușinea că nu are lucrurile pe care le au colegii, cu probleme acasă sau cu sentimentul că ceilalți sunt mai buni decât el. „Copiii care se află în riscul de a fi nevoiți să abandoneze școala se pot confrunta cu multe stări ambigue, de confuzie, de neclaritate. Poate cel mai frecvent sentiment întâlnit în astfel de situații este cel de neputință în a schimba, în vreun fel benefic, realitatea și posibilitatea continuității studiilor”, explică Ștefania Verzea.

De aceea, abandonul este mai degrabă un proces decât un moment. „De cele mai multe ori nu este vorba despre o decizie bruscă, ci despre un proces treptat. Sunt copii care se îndepărtează, pas cu pas, de școală. Absentează tot mai des, se implică tot mai puțin. Până când, la un moment dat, realizează că practic nu mai pot merge la școală”, mai spune consilierul.

Când copilul începe să se vadă prin lipsurile sale

Pentru un copil, sărăcia poate deveni vizibilă în comparație cu ceilalți. Hainele pe care le poartă colegii, telefonul pe care îl au, banii de buzunar, posibilitatea de a ieși în oraș sau de a pleca într-o vacanță sunt lucruri care pot conta enorm pentru un adolescent. „Încrederea în sine a unui copil poate fi puternic influențată de sărăcie, fiind expus constant la contexte de stigmatizare și discriminare din partea celorlalți colegi de clasă”, spune Ștefania Verzea.

Iar comparațiile repetate îi pot face pe unii copii să creadă că nu vor reuși niciodată sau că nu sunt suficient de buni. „Comparațiile constante cu ceilalți copii care au mai mult, care dețin mai multe lucruri, îi pot determina pe aceștia să creadă că ei nu vor reuși vreodată. Sau că nu sunt suficient de buni pentru a obține rezultate bune”, adaugă ea.

Nu toți copiii reacționează însă la fel. Unii transformă dificultățile prin care trec într-o motivație de a reuși. Dar pentru alții, efectele pot rămâne mult timp după ce perioada copilăriei s-a încheiat. „Amprenta pe care influența sărăciei o poate lăsa asupra încrederii în sine a unui copil se poate vedea cu ușurință ulterior, din perspectiva adulților care vor întâmpina dificultăți la nivel relațional sau de auto-cunoaștere”, a declarat Ștefania Verzea.

Întoarcerea la școală 

Începutul unui nou an școlar necesită o listă lungă de cheltuieli. „Pentru cei care fac parte din programele SOS Satele Copiilor, încercăm să îi susținem cu sprijin financiar sub forma unor burse școlare, prin care aceștia să își poată achiziționa rechizite, articole vestimentare, încălțăminte, să deconteze transportul, acolo unde este cazul”, spune Ștefania Verzea.

Dar banii nu sunt singura problemă și, de multe ori, nici singura soluție. „Pe lângă sprijinul financiar, le oferim consiliere, îndrumare și orientare vocațională, astfel încât alegerile educaționale ale acestora să se poată face corespunzător, cu informații corecte și suficiente”, adaugă ea.

În cazul unui adolescent aflat în pragul abandonului, poate conta și faptul că cineva îl ajută să înțeleagă ce opțiuni are după gimnaziu, ce înseamnă o anumită profesie, ce liceu i s-ar potrivi sau cum poate recupera ceea ce a pierdut. „Încă din etapa de evaluare a nevoilor, identificăm barierele concrete care țin copilul departe de școală, fie că sunt materiale, emoționale sau legate de contextul familial și acționăm punctual asupra lor”, explică Ștefania Verzea.

În unele situații, sprijinul înseamnă și găsirea unei soluții pentru un copil care a abandonat deja școala. SOS Satele Copiilor încearcă să-i ajute să se reînscrie, inclusiv prin programul „A doua șansă”. „Acolo unde un copil a părăsit prea devreme sistemul de învățământ, căutăm activ soluții de reînscriere, inclusiv prin programul «A doua șansă», dedicat exact tinerilor care au abandonat școala și vor să își reia parcursul educațional”, explică ea.

Nu doar copilul trebuie ajutat

Un tânăr poate primi consiliere pentru carieră, poate fi ajutat să își scrie un CV sau să își descopere abilitățile. Dar dacă acasă lipsesc mâncarea, banii pentru transport sau condițiile minime de trai, problema rămâne. „Lucrăm simultan cu tânărul și cu familia lui. Pentru că un tânăr angajabil are nevoie de o familie stabilă în spate, nu doar de un CV bun”, spune Ștefania Verzea.

În cadrul programului YouthCan, de exemplu, adolescenții și tinerii beneficiază de sprijin școlar, orientare vocațională, dezvoltare de abilități și activități de autocunoaștere și socializare. Scopul este ca ei să poată face pasul spre viața profesională fără renunțarea la educație. În paralel, programele de întărire a familiei oferă consiliere părinților, sprijin medical, sprijin locativ și activități pentru copii și tineri. 

În august, astfel, unii copii pleacă la mare, la munte, în tabere sau în excursii. Alții rămân acasă ori merg la muncă. Vacanța este pentru unii doar o pauză de la școală. Pentru alții, poate fi perioada în care lipsurile devin mai apăsătoare. Diferențele nu dispar odată cu venirea toamnei. În septembrie, unii copii se întorc în bănci cu experiențe noi și cu sentimentul că au avut timp să se bucure de vară. Alții revin la aceleași griji care i-au însoțit tot anul: banii necesari pentru educație.