Dragoș Buhagiar, președintele UNITER, protesează în cazul valului de comasări din teatrele de repertoriu

UNITER ridică vocea împotriva unui fenomen tot mai vizibil în administrația culturală românească: desființarea și comasarea trupelor stabile de actori din teatrele de repertoriu. Într-o scrisoare deschisă semnată de președintele Dragoș Buhagiar, uniunea avertizează că aceste măsuri, luate fără o analiză de specialitate, riscă să afecteze grav rolul teatrelor locale în viața comunităților din întreaga țară.

Teatrul, mai mult decât o clădire, spune președintele UNITER

Dragoș Buhagiar, scenograf și președinte al UNITER, deschide scrisoarea printr-o definiție personală a teatrului, dincolo de funcția sa administrativă. „Teatrul nu este doar o clădire. Este un spațiu care arhivează istorii, care adună poveștile prezentului și anticipează transformările viitorului”, scrie acesta. Pentru el, teatrul rămâne „un loc pentru minte și trup”, unde publicul vine „să visezi, să trăiești alte vieți, să înțelegi, să descoperi și să-ți îmbogățești propria existență”.

Președintele UNITER subliniază rolul esențial al trupelor stabile de actori, pe care le numește „resorturi de creativitate infinită” și „nucleul vital al organizării teatrelor”. În opinia sa, aceste trupe reprezintă „un pol de stabilitate în timpuri tot mai amenințate politic”. E o afirmație care leagă direct problema administrativă de un context politic mai larg, perceput ca instabil pentru sectorul cultural.

Buhagiar formulează, de asemenea, o întrebare retorică menită să provoace reflecție publică. „Cum ar arăta comunitatea fără Teatru peste 10 ani? Dar peste 50 de ani? Ne dorim să aflăm asta?” Este un mod direct de a plasa discuția despre comasarea trupelor într-un orizont de timp lung, dincolo de deciziile administrative imediate.

Focșani, Buzău, Râmnicu Vâlcea: un tipar îngrijorător

UNITER își exprimă, în scrisoarea semnată de Dragoș Buhagiar, îngrijorarea și vorește despre„un semnal de alarmă” cu privire la măsurile recente de comasare și desființare a unor trupe de actori și actrițe angajate. Organizația denunță, totodată, transformarea unor teatre de repertoriu în teatre de proiecte, realizată, potrivit scrisorii, „fără o expertiză detaliată și riguroasă”.

Cazul concret care a declanșat această reacție publică este cel al teatrului din Focșani. Președintele UNITER precizează că această situație „se alătură celor de la Buzău și Râmnicu Vâlcea”, conturând astfel un tipar mai amplu de decizii administrative similare, aplicate în mai multe orașe din țară.

„Considerăm că, în lipsa unei analize avizate, axate pe o cunoaștere specifică a rolului unui teatru pe plan local, orice comasare și absorbție culturală reprezintă precedente care afectează accesul la cultură, dezvoltarea culturală a orașelor, rolul teatrului în coagularea unor comunități”, se arată în scrisoarea deschisă. Formularea plasează comasarea trupelor nu doar ca pe o problemă administrativă punctuală, ci ca pe un precedent cu efecte extinse asupra întregului sistem cultural local.

Apelul UNITER către administrațiile publice

UNITER solicită, în mod explicit, responsabilitate din partea administrațiilor publice în raportarea la instituțiile teatrale, considerate esențiale pentru „anvergura culturală” a orașelor pe care le deservesc. Mesajul final al scrisorii reafirmă poziția organizației: teatrele locale nu ar trebui tratate drept simple structuri administrative interschimbabile, ci drept instituții cu rol strategic în viața comunitară, greu de reconstruit odată desființate.

Rămâne de văzut ce răspuns vor da autoritățile locale din Focșani, Buzău și Râmnicu Vâlcea la acest semnal de alarmă public, într-un moment în care sectorul cultural românesc se confruntă, potrivit UNITER, cu presiuni administrative și bugetare tot mai vizibile.

Județe fără teatru

Există județe în România care nu au un teatru. Este cazul unora precum Bistrița-Năsăud, Ialomița, Olt, Sălaj, Teleorman. În lipsa acestor instituții, inițiative private organizează, în schimb, festivaluri de teatru, demonstrând nevoia comunităților locale pentru astfel de manifestări. În județul Teleorman nu există un teatru, dar există festivalul Ideo ideis.

În Sălaj, Darius Prodan a construit împreună cu comunitatea un festival, începând cu spectacole jucate în curtea buncii sale. Treptat, a apărut Curtea Artiștilor, iar pulicul a demonstrat câtă nevoie are de frumosul adus de artele spectacolului și mai ales de teatru.

Palatele culturii și centrele culturale nu pot face minuni, căci un teatru de repertori are nu doar obiectivul de a vinde bilete, ci de a educa, gustul pentru teatru, pentru frumos. Teatrul nu trebuie să existe doar în București. Nasc și în țară oameni.

Susținerea teatrelor de repertoriu

Federația Teatrelor Metropolitane susține demersul UNITER și lansează o petiție în sprijinul tetarelor de repertoriu. Demersul lor va încerca să demonstreze că partea sensibilă a comunităților, inteligența emoțională, sufletul, intelectul sunt cel puțin la fel de importante precum munca și viața economică.

Petiția în sprijinul teatrelor de repertoiu poate fi semnată aici.