De ce a intervenit SUA pentru a salva yenul. Ce spune un fost oficial al Trezoreriei SUA despre motivele reale

Intervenția valutară americano-japoneză din 31 iulie a fost confirmată oficial de secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent. Acesta a declarat pentru CNBC că acțiunea comună a vizat reducerea volatilității monedei și a riscurilor pentru piețele asiatice. Brad W. Setser, fost adjunct al secretarului Trezoreriei SUA pentru politici valutare, oferă, într-o analiză pentru CFR, o perspectivă tehnică rareori întâlnită în presa generalistă despre motivele reale din spatele acestei mișcări neobișnuite.

O intervenție rară, ultima dată în 1998

Statele Unite au intervenit pe piețele valutare vineri, 31 iulie, vânzând euro din rezervele internaționale și cumpărând yenul japonez. Scott Bessent a confirmat detaliile operațiunii luni, 3 august, declarând pentru CNBC că SUA au cumpărat yeni alături de Japonia pentru a limita volatilitatea monetară și riscurile pentru piețele asiatice. „Un yen stabil nu este important doar pentru SUA, ci foarte important pentru întreaga regiune”, a spus Bessent.

Potrivit lui Setser, această intervenție valutară este extrem de rară din perspectivă istorică. Ultima dată când Statele Unite au intervenit pentru a susține yenul japonez a fost în 1998, în timpul crizei financiare asiatice. Asta înseamnă că acțiunea din această vară este prima de acest tip din ultimii peste douăzeci de ani. Trezoreria americană a mai intervenit, e drept, și după cutremurul din Fukushima, în 2011, dar în direcție opusă: atunci scopul era împiedicarea aprecierii excesive a yenului, nu oprirea căderii sale.

Deși Trezoreria SUA are capacitatea legală de a interveni pe piața valutară, instituția s-a abținut, în general, de la astfel de acțiuni în ultimele decenii. Este motivul pentru care gestul din 31 iulie a atras atât de multă atenție în analiza specialiștilor.

Beneficiul strategic e mai mult decât o favoare pentru un aliat

Președintele Donald Trump a declarat, duminică, 2 august, la bordul Air Force One că America e mereu alături de Japonia. Setser confirmă că Japonia este, într-adevăr, un aliat, iar Tokyo consideră, pe bună dreptate, că propria monedă a devenit prea slabă. Ajustat la inflație, yenul japonez a revenit la nivelurile scăzute din anii ’60. Asta deși economia japoneză de astăzi nu se mai află, evident, în situația din perioada Războiului din Vietnam.

Beneficiul principal al acestei intervenții valutare, potrivit analistului CFR, este oprirea, cel puțin temporară, a riscului unei deprecieri suplimentare, potențial destabilizatoare, a yenului. O monedă japoneză slabă pune presiune și asupra altor valute asiatice, complicând totodată capacitatea Chinei de a permite o apreciere lentă a propriei monede.

Setser subliniază un aspect strategic esențial. Toate aceste monede asiatice slabe lucrau, de fapt, împotriva obiectivelor administrației Trump de reindustrializare a Statelor Unite. Piața valutară transmitea, practic, mesajul „investește mai mult în Asia cu surplus mare”, nu „investește mai mult în Statele Unite”. Adică exact opusul a ceea ce Washingtonul își dorește să obțină prin politicile sale economice actuale.

Ce trebuie să facă Japonia pentru a susține yenul pe termen lung

Setser avertizează că există, în prezent, prea mult pesimism legat de economia Japoniei, generat de slăbiciunea yenului japonez. În realitate, economia niponă are numeroase puncte forte reale. Contul curent arată un surplus substanțial raportat la PIB. Guvernul deține active externe considerabile, iar datoria netă guvernamentală este în scădere ca pondere din PIB. Deficitul fiscal general a coborât la aproximativ 1% din PIB. Biroul de cabinet a indicat că Japonia va înregistra, anul acesta, un surplus fiscal primar. Taxele vor acoperi cheltuielile non-dobândă. Din această perspectivă, economia japoneză arată, potrivit lui Setser, considerabil mai bine decât cea americană.

Principalul lucru de care are nevoie Japonia pentru a susține yenul japonez rămâne o rată de politică monetară mai ridicată din partea Băncii Japoniei. Instituția a fost lentă în majorarea dobânzilor. Ratele pe termen scurt rămân sub cele americane și, mai important, sub ritmul inflației japoneze. Restabilirea unei amenințări credibile de intervenție, combinată cu o serie de majorări de dobândă, ar trebui, în opinia analistului, să stabilizeze moneda. Aceasta rămâne, în prezent, mult sub nivelul justificat de fundamentele economice reale ale Japoniei.

Setser mai notează un detaliu tehnic relevant. Investitorii japonezi s-au convins că nu trebuie să plătească pentru acoperirea riscului valutar (hedging) al vastelor lor active externe. Orice schimbare care ar duce la creșterea gradului de hedging ar genera, la rândul ei, un sprijin substanțial pentru yenul japonez. Acest mecanism tehnic ar putea completa eficient efectele directe ale intervenției oficiale.