Ce arată datele reale din Atlanticul de Nord despre viitorul climei europene

Spre deosebire de studiile anterioare bazate pe modele climatice, această cercetare utilizează date reale colectate de instrumente și sateliți. Concluzia este tulburătoare. AMOC se apropie de un punct de basculare care, odată depășit, ar putea declanșa o catastrofă climatică globală. Eac s-ar manifesta prin creșterea accelerată a nivelului mării pe coasta de est a SUA, ierni arctice în Europa și secete prelungite în Africa.

Planeta se încălzește peste tot, sau aproape peste tot, se spune, deși suntem în Cuaternar. Există o excepție care sfidează trendul și îngrijorează tot mai mult oamenii de știință: o zonă din Atlanticul de Nord, la sud de Groenlanda și Islanda, care s-a răcit sistematic în timp ce temperaturile globale au urcat. Această anomalie, botezată pata rece, era cunoscută de câteva decenii, dar mecanismul din spatele ei rămânea dezbătut.

Un nou studiu publicat în Geophysical Research Letters, citat de CNN rezolvă disputa cu cel mai convingător set de date utilizat până acum. Au fost date reale din oceanul real, nu simulări computerizate. Concluzia nu lasă loc de consolare. Pata rece este o amprentă a slăbirii AMOC, sistemul de curenți oceanici care reglează clima Europei, Americii de Nord și Africii. Acesta s-ar apropia de un punct de rupere.

Ce este AMOC și de ce contează pentru Europa

AMOC funcționează ca o vastă bandă transportoare oceanică, trăgând apa caldă din zonele tropicale spre emisfera nordică, unde se răcește, se scufundă și curge înapoi spre sud. Acest sistem este responsabil pentru clima blândă a Europei de Vest. Fără el, Londra, Paris sau Bruxellesul ar resimți temperaturi mult mai apropiate de nivelurile nord-canadiene aflate la aceleași latitudini. România, situată în Europa de Est, ar cunoaște și ea o schimbare dramatică a regimului termic.

Numeroase cercetări sugerează că acest sistem slăbește pe măsură ce topirea gheții cauzată de încălzirea globală generată de om introduce cantități mari de apă dulce în ocean. Se perturbă astfel echilibrul delicat de temperatură și salinitate al AMOC. Apa dulce de topire a gheții groenlandeze este mai ușoară decât apa sărată și nu se scufundă la fel. Se dereglează  astfel pompa care alimentează banda transportoare.

Pata rece, dovada vizibilă a unui sistem în suferință

Pata rece din Atlanticul de Nord nu a urmat trendul de încălzire al restului oceanelor. Reanaliza datelor indică că această anomalie este cauzată în principal de slăbirea AMOC. Aceasta reduce transportul de căldură oceanică spre regiune, mai degrabă decât de creșterea pierderilor de căldură la suprafața mării.

Disputa dintre cele două tabere, cei care susțineau că pata rece este cauzată de pierderi de căldură la suprafață și cei care o legau de slăbirea curenților, a fost în mare măsură tranșată de noul studiu. Concluziile susțin prima explicație. Oceanul pierde căldură prin transport redus, nu prin suprafață. Aceasta indică faptul că ne aflăm foarte aproape de un punct de basculare periculos.

Inovația metodologică este esențială. Cercetătorii au analizat măsurători ale conținutului de căldură oceanică și ale variațiilor fluxului de suprafață din zona petei, bazate pe date colectate de sateliții Copernicus. Spre deosebire de studiile anterioare, acestea nu sunt simulări. Sunt date colectate din oceanul real.

Punctul de basculare, și ce se întâmplă după el

Autorii scriu: „Dat fiind punctul de basculare bine stabilit al AMOC, precum și studiile recente care identifică o gamă de semnale de avertizare timpurie ale circulației oceanice apropiindu-se de un astfel de punct, dovezile puternice pentru un AMOC în slăbire reprezintă o preocupare serioasă pentru societate și politică. Deși rămâne o incertitudine semnificativă cu privire la cât de aproape suntem de acest punct, simulările standard CMIP6 ale scenariilor viitoare de încălzire globală sugerează că el este depășit într-un subset substanțial al acestor simulări în jurul mijlocului acestui secol.” Mijlocul acestui secol. Nu un viitor îndepărtat, geologic. Câteva decenii. Un colaps al AMOC ar fi o catastrofă globală, cauzând creșterea accelerată a nivelului mării pe coasta de est a SUA, scufundând Europa într-o înghețare profundă de iarnă și deplasând musonul în Africa, provocând secete prelungite.

Prudența oamenilor de știință, dovezile adaugă, nu decid

Știința climatică este, prin natura sa, acumulativă. Jonathan Baker, climatolog senior la Met Office din Regatul Unit, a declarat că „aș considera acest studiu ca adăugând dovezi pentru o contribuție a AMOC la pata rece, mai degrabă decât ca rezolvând definitiv problema.”

Această precizare este importantă: noul studiu nu înseamnă că AMOC se va prăbuși cert în 2050. Înseamnă că dovezile că se slăbește sunt acum mai greu de contestat. Mai înseamnă că ignorarea lor ar fi un pariu cu mize climatice la scară civilizațională.

Ce ar putea opri colapsul

O idee radicală circulă printre cercetători. Este vorbe despre construcția unui baraj masiv între Alaska și Rusia pentru a preveni colapsul AMOC prin controlul afluxului de apă dulce arctică. Un proiect de geoinginerire la scară de secol, care ilustrează mai mult decât orice cât de serioasă este amenințarea percepută.

O ofertă de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!