Cum pot asociațiile și parohiile din diaspora să acceseze finanțări nerambursabile. Consultant: Sunt rezultatul eforturilor unor grupuri de români profund atașați de rădăcinile lor

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) lansează în fiecare an astfel de programe cu finanțare nerambursabilă, concepute special pentru a consolida legăturile culturale, spirituale și sociale dintre țară și comunitățile românești din afara ei. Dincolo de aspectul financiar, aceste granturi oferă românilor din străinătate un sentiment profund de apartenență și oportunitatea de a păstra vii rădăcinile.

Cum arată programele de finanțare pentru diaspora din acest an

Proiectele pentru românii din diaspora sunt structurate, în primul rând, pe mai multe domenii cheie:

• Educație: Proiecte dedicate păstrării identității lingvistice, formării noii generații și promovării limbii române, a istoriei și a geografiei naționale.
• Cultură: Inițiative care vizează afirmarea identității etnice și consolidarea legăturilor culturale cu România.
• Spiritualitate și tradiție: Păstrarea identității spirituale și respectarea libertății religioase.
• Societatea civilă și comunitate: Sprijinirea mediului asociativ, crearea de centre comunitare care oferă asistență socială, juridică, informațională sau suport pentru reintegrare și reîntoarcere în țară.
• Mass-media: Susținerea canalelor de expresie în limba română de peste hotare pentru promovarea valorilor românești.

Noutatea anului: sportul ca domeniu eligibil

Marea schimbare din acest an o reprezintă introducerea sportului ca domeniu eligibil. Măsura este extrem de importantă pentru tinerii sportivi valoroși din diaspora. În lipsa unui sprijin financiar adecvat, mulți copii talentați erau nevoiți în trecut să adopte naționalitatea statului gazdă pentru a-și putea continua cariera de performanță. Noile fonduri permit susținerea acestora sub culorile României.

Cine poate aplica și cum funcționează mecanismul financiar

Finanțările DRP se adresează entităților înregistrate legal în statul de reședință. Pot depune proiecte:

• Asociațiile, fundațiile, organizațiile neguvernamentale și unitățile de cult (parohiile) din diaspora.
• Persoanele fizice autorizate (PFA) sau persoanele juridice de drept public/privat din România sau din străinătate care derulează acțiuni în sprijinul românilor de pretutindeni.

Cu cât trebuie să contribuie solicitanții

Sistemul de finanțare este unul mixt, bazat pe avans și rambursare. După aprobarea proiectului și semnarea contractului, beneficiarul trebuie să facă dovada deținerii a 20% din valoarea sumei aprobate.

DRP virează un avans de 50% din sumă. Restul de 50% din buget trebuie asigurat inițial de către asociație, urmând a fi rambursat de DRP după prezentarea și verificarea documentelor justificative. Un mare avantaj este contribuția proprie extrem de mică cerută aplicantului: doar 5% din valoarea aprobată.

Birocrația și managementul de proiect

Deși proiectele sunt rareori declarate direct neeligibile, multe sunt respinse din cauza lipsei de coerență dintre obiective și acțiuni sau a greșelilor de încadrare pe axe. În plus, asociațiile din diaspora funcționează aproape exclusiv prin voluntariat, în weekenduri sau după programul de muncă al membrilor, iar liderii lor nu au întotdeauna pregătirea tehnică necesară pentru a gestiona hârțogăria stufoasă.

O altă barieră o reprezintă lipsa unei digitalizări complete la nivelul DRP: procesul actual impune încă tipărirea integrală a documentației și trimiterea ei în plic. De asemenea, neconcordanțele dintre legislația fiscală românească (cum este sistemul RO-factura aplicat eronat clienților externi) și realitățile din țările gazdă pot complica deconturile. Din acest motiv, de multe ori, colaborarea cu un consultant calificat și respectarea cu strictețe a ghidurilor sunt vitale pentru a evita pierderile financiare.

Interviu cu Laura Aurelia Ioan, consultant: Cum se accesează corect fondurile pentru românii din diaspora

Pentru a înțelege mai bine mecanismele din spatele acestor linii de finanțare, am stat de vorbă cu Laura Aurelia Ioan, de la Asociatia ArtValores Villareal, consultant specializat în fonduri nerambursabile, care a redactat de-a lungul anilor multe dintre proiectele asociațiilor românești din Spania.

Ioana Mercioiu (Reporter): Pentru început, care sunt principalele direcții și domenii (educație, cultură, spiritualitate etc.) pe care statul român le finanțează cu prioritate prin DRP în acest an? Care sunt diferențele față de anii trecuți?

Laura Aurelia Ioan (Consultant): Programele de finanțare ale Departamentului pentru Românii de Pretutindeni vizează câteva axe clare. În educație, urmărim păstrarea și afirmarea identității lingvistice a românilor de pretutindeni și formarea noii generații, care să reprezinte România și interesele românești în străinătate. Pe partea de cultură, se finanțează păstrarea, dezvoltarea și afirmarea identității etnice, culturale, religioase și lingvistice a românilor din vecinătate și din diaspora, precum și întărirea legăturilor dintre țară și comunități. Pentru societatea civilă, scopul este sprijinirea, consolidarea și extinderea mediului asociativ și a solidarității pe care aceasta o generează. În mass-media, se dorește sprijinirea presei de expresie românească de peste hotare , în timp ce pe axa de spiritualitate și tradiție se pune accent pe păstrarea identității spirituale și respectarea libertății religioase.

De asemenea, la nivel de comunitate, se sprijină înființarea de centre pentru dezvoltarea comunităților, care să ofere sprijin social, informațional, asistență juridică sau asistență pentru reîntoarcere și reintegrare. Noutatea absolută din acest an este introducerea sportului ca domeniu eligibil. Se vor sprijini proiecte sportive care consolidează coeziunea comunitară și afirmă identitatea națională. Din punctul meu de vedere, este o schimbare binevenită, deoarece facilitează identificarea și susținerea copiilor și tinerilor valoroși din comunitatea românească care obțin rezultate remarcabile. Această măsură creează premise reale pentru păstrarea naționalității românești; lipsiți de sprijin, mulți dintre acești tineri erau nevoiți, în numeroase situații, să adopte naționalitatea spaniolă pentru a-și continua drumul către performanță.

Avantajele acestei forme de finanțare

Ioana Mercioiu: Din experiența dumneavoastră de consultant, care sunt cele mai mari avantaje ale acestor fonduri nerambursabile comparativ cu alte linii de finanțare? Cine poate aplica, mai exact, pentru aceste granturi? Este obligatoriu ca solicitantul să fie o asociație legal înregistrată în țara gazdă sau există și portițe pentru grupuri informale de români sau parohii?

Laura Aurelia Ioan: Consider că cel mai mare avantaj, dincolo de cel financiar, este mesajul de unitate între țară și diaspora. Există, în mod real, o ruptură între românii de acasă și cei plecați, iar experiența emigrării este una dintre cele mai traumatizante din viața unui om, unele studii o situează ca fiind a doua cea mai dureroasă experiență, după pierderea unei persoane dragi. În acest context, fondurile DRP transmit mesajul puternic că României îi pasă. Statele gazdă și UE oferă o diversitate de fonduri, însă componenta de incluziune și identitate a DRP este cea care face diferența. Finanțările au ca beneficiari direcți comunitățile noastre, generând un sentiment profund de apartenență: „este pentru noi”. Te face să te simți acasă pe durata proiectului.

Legat de cine poate aplica: pot obține finanțare asociațiile, fundațiile, unitățile de cult (parohiile), organizațiile neguvernamentale ale românilor de pretutindeni și organizațiile internaționale înregistrate legal în statul de reședință. De asemenea, pot aplica PFA-urile sau persoanele juridice de drept public sau privat din România ori din străinătate care utilizează fondurile pentru proiecte în sprijinul românilor de pretutindeni. Deci, înregistrarea legală în statul de reședință este obligatorie, nefiind eligibile grupurile informale.

Cum să nu greșești

Ioana Mercioiu: Care sunt cele mai frecvente greșeli de eligibilitate pe care le fac asociațiile din diaspora și care le descalifică?

Laura Aurelia Ioan: În realitate, foarte puține proiecte sunt declarate neeligibile. Există însă numeroase proiecte respinse ca urmare a unor greșeli de încadrare pe axa corespunzătoare sau a lipsei de coerență între obiective și acțiuni. De asemenea, un rol important îl are și capacitatea financiară a aplicantului, care trebuie să poată susține implementarea până la rambursare.

Aș dori să evidențiez că asociațiile românești din diaspora sunt foarte departe de conceptul pe care îl au românii din țară despre ONG-uri. În Spania, de exemplu, ele sunt rezultatul eforturilor personale, financiare și de timp ale unor grupuri de români profund atașați de rădăcini: limbă, cultură, credință. Cele mai multe funcționează exclusiv prin voluntariat, iar activitățile se desfășoară în weekend sau după programul de muncă. Este o muncă făcută din dragoste, iar oamenii care le țin în viață merită toată aprecierea.

Ioana Mercioiu: Cum se construiește un buget realist pentru DRP și cum se stabilește contribuția asociației?

Laura Aurelia Ioan: Pare ușor, dar sunt multe aspecte tehnice. Eu pornesc întotdeauna de la capacitatea financiară a aplicantului; nu este același lucru să aplice o unitate de cult sau un ONG, instituția bisericii dispunând de resurse considerabil mai mari. În mod concret, DRP acordă un avans de 50% din valoarea aprobată, iar restul de 50% trebuie asigurat inițial de beneficiar, urmând să fie rambursat după prezentarea decontului. Este o chestiune de onestitate să soliciți doar atât cât poți implementa. Solicitarea unui buget prea mare duce la blocarea unor sume care ar fi putut finanța alte proiecte și, pe termen lung, la diminuarea bugetului general alocat programului din cauza lipsei de eficiență.

Apoi, este esențială corelarea cheltuielilor cu activitățile, pornind de la documentul DRP „Documente justificative în funcție de tipurile de cheltuieli”. Există numeroase diferențe între România și țările gazdă, iar necunoașterea lor duce la deconturi complicate, note explicative sau sume nedecontate. De aici apare și afirmația: „Nu mai fac proiecte cu DRP, am pierdut bani”. Trebuie să cheltui banii conform legislației din România, nu doar conform practicilor din țara gazdă. În ceea ce privește contribuția proprie, aceasta este de doar 5% din valoarea aprobată, o facilitate pe care o apreciez foarte mult.

Impactul pentru comunitate

Ioana Mercioiu: Cum se măsoară „impactul” unui proiect în comunitate și cum afectează birocrația managementul de proiect?

Laura Aurelia Ioan: Pentru a măsura impactul, trebuie să pornim de la identificarea reală a problemelor din comunitate. Diaspora românească este veche și numeroasă, am ajuns deja la a doua și a treia generație născută în afara țării. Proiectele trebuie să răspundă unor nevoi autentice, nu unor idei abstracte. Identificarea nevoilor se face prin cunoașterea directă a comunității, nu doar din statistici. Dinamica unei comunități formate din români din Maramureș este diferită de cea a uneia majoritar muntenești. Analiza proiectelor anterioare și feedbackul primit la evenimente oferă informații valoroase. Ideea centrală este stabilirea unor indicatori realiști, cantitativi și calitativi. Altfel, nu are sens să cheltuim bani publici pentru un impact minim.

În ceea ce privește birocrația, trebuie să acceptăm că nu toți trebuie să știm să facem de toate. Reușita unui proiect depinde de corectitudinea documentației conform ambelor legislații și de desfășurarea activităților conform obiectivelor. Mulți lideri de ONG-uri sau preoți își slujesc comunitatea cu dedicare, dar au alte locuri de muncă și nu dispun de cunoștințele tehnice sau de timpul necesar realizării documentației unui proiect. În plus, nivelul de digitalizare din statele europene face inutile anumite documente cerute în România, complicând deconturile. Implicarea unui specialist poate fi necesară, dar esențială rămâne comunicarea permanentă între reprezentantul legal și un coordonator de proiect calificat. Regula de bază că „merge și așa” nu are ce căuta când vorbim despre fonduri publice.

Nu abandona la prima dificultate

Ioana Mercioiu: Mulți lideri din diaspora se plâng de birocrația stufoasă a statului român. Cât de digitalizat este procesul de depunere în prezent și cum s-a schimbat interacțiunea cu DRP în ultimii ani?

Laura Aurelia Ioan: Motive de nemulțumire există, deoarece România funcționează încă, în mare parte, cu „dosarul cu șină”. Digitalizarea avansează lent; semnătura digitală presupune costuri și are o accesibilitate redusă față de alte state din UE. În ceea ce privește DRP, în acest moment nu putem vorbi despre un proces digitalizat: documentația se tipărește integral și se trimite în plic. Știu că există un proiect de digitalizare și sper să devină funcțional cât mai curând pentru a eficientiza procesul.

Până atunci, lipsa digitalizării complete menține birocrația la un nivel ridicat. Sistemul național RO-factura, de exemplu, nu acceptă coduri fiscale din alte țări pentru facturile emise către clienți externi, generând dificultăți. În cadrul unor proiecte, a trebuit să explic de ce furnizorii din România nu au emis facturi în RO-factura pentru achizițiile realizate de noi. Lipsa de comunicare între instituții complică totul dacă nu ai cunoștințe specifice.

Relația cu DRP este, în teorie, bună. Personal, îmi este dor de perioada în care Gheorghe Cârciu era secretar de stat. Fiindcă a trăit în diaspora, în Franța, a adus în DRP bune practici de acolo; dialogul deschis și ședințele tehnice aduceau plus-valoare. Nu înseamnă că acum nu există parteneri de dialog, dar atunci eficiența era mai mare, în timp ce acum fiecare se descurcă mai mult pe cont propriu. În Spania, de pildă, în instituțiile statului există echipe tehnice în toate instituțiile care oferă consultanță pentru ca subvențiile prevăzute în buget să fie cheltuite integral și eficient. Trebuie să înțelegem cum funcționează sistemul și să recunoaștem când avem nevoie de ajutor.

Se dau pe pile finanțările pentru diaspora?

Ioana Mercioiu: Dacă o comunitate mică de români dintr-o țară europeană vrea să înființeze o școală de duminică (cursuri de limba română), care sunt primii 3 pași concreți pe care trebuie să îi facă din momentul în care apelează la un consultant?

Laura Aurelia Ioan: Conform Ghidului de finanțare, primul pas este îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, începând cu înregistrarea legală în statul de reședință ca asociație sau altă formă juridică permisă. Al doilea pas este identificarea unui consultant cu experiență directă în proiecte DRP. Reticența față de consultanță este firească, dar onorariul trebuie negociat transparent: poate fi stabilit în funcție de succes sau de atribuțiile asumate. Nu voi fi niciodată de acord cu aplicarea unui procent din bugetul aprobat, nu mi se pare onest. Personal, pe axa Spiritualitate, aplic comision de succes: dacă proiectul este aprobat, există onorariu; dacă nu, aplicantul nu suportă niciun cost pentru dosar.

Al treilea pas ține de resursele umane: pentru activități educaționale (cursuri de limbă, geografie, istorie), persoanele care predau trebuie să transmită documente care să ateste fie studii superioare finalizate, fie calificare pedagogică, fie dovada înscrierii la studii superioare, în cazul studenților. Consultantul trebuie să analizeze gratuit aceste circumstanțe și să ofere informații complete privind resursele disponibile: timp, buget, logistică. O analiză onestă reprezintă baza unui proiect reușit.

Ioana Mercioiu: Privind în ansamblu, care este mesajul dumneavoastră pentru românii din diaspora care încă ezită să aplice de teamă că „fondurile se dau pe pile” sau că hârțogăria este prea greu de gestionat?

Laura Aurelia Ioan: Mesajul meu este simplu: nu renunțați la România! Nu lăsați dezamăgirea să vă taie legătura cu țara în care v-ați născut și care rămâne parte din voi. Știu că e greu să crezi în schimbare când vezi zilnic corupție sau interese personale, dar România nu este doar ceea ce se vede la televizor. România suntem și noi, cei care încă mai credem și facem.

Experiența mea cu fondurile nerambursabile (DRP, Start-Up Diaspora, Erasmus+ sau programe din Spania) mi-a arătat că schimbarea este posibilă. Nu este ușoară sau rapidă, dar este posibilă și merită din plin. Îi încurajez pe români să caute formare, să participe la cursuri și seminarii gratuite care le pot deschide uși. Cât despre „hârțogăraie”, da, statul român are nevoie de timp, dar eu cred în direcția în care mergem, în schimbarea pas cu pas și, mai ales, în forța, inteligența și determinarea diasporei. Nu vă subestimați puterea, România are nevoie de voi!