Companiile caută acum alternative pentru a-și asigura locurile pe rachete, scrie The Wall Street Journal. Unele încearcă să semneze contracte cu operatorii existenți cu ani înainte. Altele își dezvoltă propriile rachete. Iar unele iau în calcul chiar achiziționarea unor tehnologii sau companii din domeniu. În același timp, costurile pentru anumite lansări cresc.
Problema este că multe dintre rachetele care ar trebui să preia o parte din această cerere sunt încă în dezvoltare și au întârzieri. „Avem mii de sateliți programați pentru lansare până în 2030. Dacă această capacitate nu ține pasul cu cererea, tot mai mulți sateliți vor rămâne la sol”, a declarat Robert Perez-Alemany. El se ocupă de probleme spațiale în cadrul Defense Innovation Unit, organizație a Departamentului american al Apărării.
De ce retragerea Falcon 9 este atât de importantă
Falcon 9, dezvoltată de SpaceX, a devenit una dintre cele mai importante rachete pentru industria spațială după primul său zbor, în 2010. Unul dintre principalele sale avantaje este faptul că o parte a rachetei poate fi recuperată și reutilizată. Ceea ce permite efectuarea unui număr mare de lansări și contribuie la reducerea costurilor.
Falcon 9 a schimbat inclusiv modul în care companiile își trimit sateliții în spațiu. O singură rachetă poate transporta sateliți ce aparțin mai multor clienți, într-un tip de misiune cunoscut drept „rideshare”. Astfel, o companie nu trebuie să plătească singură întreaga lansare pentru a-și pune un satelit pe orbită.
Potrivit informațiilor citate de Wall Street Journal, SpaceX nu mai comercializează în prezent noi misiuni de tip rideshare cu Falcon 9. Iar unele companii nu au reușit să obțină locuri pe rachetă după anul 2028. Prețul de listă pentru o lansare standard Falcon 9 a ajuns la aproximativ 74 de milioane de dolari, cu 19% mai mult decât în urmă cu cinci ani.
Falcon 9 nu va dispărea însă imediat. SpaceX intenționează să oprească producția rachetei după ce își va face suficiente rezerve pentru a continua lansările încă mai mulți ani. Guvernul american va continua, de asemenea, să folosească Falcon pentru misiuni militare și de securitate națională. Forțele Spațiale americane au rezervat deja peste 50 de misiuni viitoare pentru securitatea națională cu Falcon 9 și cu varianta mai mare a acesteia. Iar unele dintre aceste zboruri ar putea continua până la începutul anilor 2030.
SpaceX mizează pe Starship
Retragerea treptată a Falcon 9 este legată de strategia pe termen lung a SpaceX, care își concentrează resursele asupra Starship. Este o rachetă mult mai mare și proiectată pentru a fi reutilizabilă. Starship ar putea deschide noi posibilități pentru industria spațială. Însă există încă numeroase necunoscute în ceea ce privește momentul în care va fi disponibilă pentru clienți comerciali, costul lansărilor și ritmul în care va putea zbura.
Pentru companiile care depind de accesul la orbită, problema este că Starship va avea inițial și propriile misiuni ale SpaceX. Compania intenționează să folosească racheta pentru a transporta sateliții Starlink și pentru proiecte de calcul și infrastructură pentru inteligența artificială în spațiu.
La următorul zbor, Starship urmează să încerce să transporte și să plaseze pe orbită, pentru prima dată, sateliți Starlink funcționali. Astfel, companiile din afara SpaceX trebuie să aștepte să vadă cât de repede poate deveni Starship o alternativă reală pentru lansările comerciale.
Unele companii își rezervă deja locurile pe rachete
Presiunea de pe piață îi determină pe operatorii de sateliți să ia decizii care, în urmă cu câțiva ani, nu ar fi fost neapărat necesare. Portal Space Systems, companie care dezvoltă vehicule spațiale manevrabile pentru aplicații militare și alte utilizări, a decis să cumpere o lansare Falcon 9 dedicată pentru 2028. Inițial, compania nu avea în plan să achiziționeze singură un astfel de zbor. „Creșterea unei companii spațiale este determinată, în realitate, de momentul în care primele echipamente ajung pe orbită, apoi de momentul în care următoarele echipamente și următoarele ajung acolo”, a declarat Jeff Thornburg, directorul general al Portal.
„Ceea ce nu îmi permiteam era să am o perioadă în care Portal să nu aibă acces la spațiu”, a mai spus el. Pentru startup-uri, o întârziere de câteva luni sau ani poate însemna amânarea lansării unui produs, a începerii unui serviciu sau chiar a obținerii veniturilor pentru care au fost făcute investițiile.
Rivalii SpaceX încearcă să umple golul
Companiile concurente dezvoltă rachete noi, însă industria nu poate crește peste noapte numărul de lansări. „Sunt optimist în privința ideii că am putea ajunge într-un punct în care există mai mulți operatori”, a declarat Brian Manning, directorul general al Xona Space Systems, companie care dezvoltă sateliți pentru servicii de poziționare și navigație. „Cred însă că mai sunt câțiva ani până acolo”, a mai spus el.
Un exemplu este Blue Origin, compania fondată de Jeff Bezos. Racheta New Glenn ar fi trebuit să contribuie la creșterea capacității de lansare disponibile pentru companiile comerciale. Însă programul a fost afectat de probleme tehnice.
În luna mai, o rachetă New Glenn a explodat pe rampa de lansare din Florida. Ceea ce a provocat distrugeri la infrastructură. Blue Origin a început lucrările pentru refacerea platformei și a anunțat că a identificat cauza incidentului. Accidentul a afectat și companii care aveau deja contracte cu Blue Origin. Printre acestea se află AST SpaceMobile, care intenționează să folosească New Glenn pentru a lansa sateliții săi destinați comunicațiilor directe cu telefoanele mobile.
„Ne-a părut rău să vedem ce s-a întâmplat”, a declarat Scott Wisniewski, președintele AST. El a remarcat progresele făcute de Blue Origin în reconstruirea infrastructurii și planurile companiei de a zbura din nou în acest an. Dar a adăugat: „Nu ne bazăm neapărat pe asta. Ne vom bucura dacă reușesc”. AST SpaceMobile caută deja modalități prin care să-și reducă dependența de un singur operator. Directorul financiar al companiei a declarat că aceasta analizează parteneriate și chiar posibilitatea de a achiziționa tehnologie pentru rachete pe care să o folosească pentru propriile nevoi.
Între timp, AST a reușit să efectueze în august o lansare cu ajutorul unei rachete Falcon 9.
Cererea pentru lansări continuă să crească
Presiunea asupra pieței nu vine doar din partea companiilor comerciale. Guvernele investesc tot mai mult în sateliți pentru comunicații, supraveghere și securitate națională. Un exemplu este proiectul „Golden Dome”. Este vorba despre sistemul de apărare antirachetă promovat de administrația Trump, care va necesita o infrastructură spațială importantă.
În paralel, companiile dezvoltă sateliți pentru observarea Pământului, servicii de internet, transportul de echipamente către Lună și chiar proiecte de centre de date amplasate pe orbită.
Investitorii au direcționat în ultimii ani miliarde de dolari către industria spațială. Ei mizează pe dezvoltarea acestor piețe. Problema este că investițiile în sateliți și infrastructură nu sunt suficiente. Toate aceste echipamente trebuie mai întâi transportate în spațiu. „Există foarte multă panică pe piață în acest moment”, a declarat Andy Lapsa, directorul general al Stoke Space, o companie care își dezvoltă propriile rachete.
Stoke a decis să accelereze dezvoltarea unui vehicul mai mare, tocmai din cauza diferenței dintre cererea pentru lansări și capacitatea disponibilă. Compania a atras recent o finanțare de 1 miliard de dolari. Bani care vor susține dezvoltarea noului vehicul și primul zbor al rachetei Nova Pathfinder, programat pentru anul viitor.
