Corina Chiriac, la 77 de ani, lansează catalogul „Istoriile unei mari artiste”. Peste 50 de ani pe scenă și sute de obiecte donate către patrimoniul MNIR

„Nu vorbim numai despre rochiile mele, despre diplomele mele sau despre lucrurile pe care le-am adunat într-o viață de artist. Vorbim despre familia mea, despre oamenii care au trăit înaintea mea și împreună cu mine. Știți cum e… Noi trecem, carierele trec, vremurile se schimbă, dar o fotografie, un document, o rochie sau un pașaport pot spune o poveste și peste o sută de ani. Le mulțumesc din suflet oamenilor de la Muzeul Național de Istorie a României că au primit aceste obiecte și le-au dat o casă nouă. Pentru mine, este o mare bucurie să știu că ele nu vor rămâne uitate într-un sertar”, a declarat Corina Chiriac.

Cornel Constantin Ilie, managerul Muzeului Național de Istorie a României, a vorbit despre importanța acestei inițiative și despre responsabilitatea de a păstra mărturii ale trecutului recent. „Pentru noi, donația reprezintă mai mult decât o colecție dedicată unei personalități artistice. Este o arhivă de familie care permite reconstituirea unor istorii și a unor fragmente din trecutul României, dar și o ocazie de a înțelege mai bine contextul în care s-a format artista care, la 77 de ani, continuă să fie prezentă în viața culturală”, spune el.

O donație care păstrează aproape un secol de istorie de familie

Corina Chiriac a donat colecția Muzeului Național de Istorie a României în 2021. Printre bunurile care au intrat în patrimoniul instituției se numără documente de familie, fotografii, diplome, medalii, trofee, costume de scenă și instrumente muzicale, păstrate de-a lungul mai multor generații. O parte dintre acestea au fost prezentate publicului în expoziția „Corina Chiriac, istoriile unei mari artiste”, organizată la București și itinerată ulterior în mai multe orașe. Catalogul lansat reunește o selecție a celor mai importante obiecte.

„Printre piesele cu valoare istorică se numără pașapoartele unor înaintași armeni ai artistei, refugiați din Imperiul Otoman în România în 1916. Aceste documente vorbesc despre istoria familiei Chiriac și despre o perioadă marcată de război, deplasări forțate și schimbări majore în regiune”, a declarat Cornel Constantin Ilie.

Străbunicii Ioana și Nichita Nestorescu sunt legați de istoria Buzăului, iar Gheorghe Chiriac, bunicul patern al artistei, a fost caligraf, desenator, pictor și tipograf în București. Părinții săi, pianista Eliza Chiriac și compozitorul Mircea Chiriac, au contribuit la formarea mediului cultural în care a crescut viitoarea interpretă. Această istorie de familie ajută la înțelegerea parcursului său artistic. Corina Chiriac a crescut într-o casă în care studiul și creația muzicală făceau parte din viața de zi cu zi.

De la pian și vioară la scena muzicii ușoare

Născută la București, pe 26 octombrie 1949, Corina Chiriac a început să studieze muzica în copilărie, la Școala de Muzică nr. 1 din Capitală, unde a făcut pian și vioară. Tatăl său, Mircea Chiriac. În 1967, după absolvirea liceului, a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, unde a studiat actoria. A jucat în spectacole la Teatrul de Comedie, Teatrul Cassandra și Teatrul Giulești, înainte ca muzica să devină principala direcție a carierei sale.

Debutul muzical la televiziune avusese loc încă din 1965, când a interpretat două compoziții proprii și melodia „Pe Valea Prahovei”, de George Grigoriu. Mai târziu, participarea la concursul televizat „Steaua fără nume”, al cărui trofeu l-a câștigat în 1970, a contribuit la afirmarea sa în fața publicului larg.

În martie 1971, Corina Chiriac a reprezentat România la Festivalul Internațional „Cerbul de Aur”, de la Brașov. A interpretat „Inimă, nu fi de piatră” și „Va veni o clipă” și a obținut Cerbul de Bronz. În același an, a lansat primul disc la Electrecord, casa de discuri care avea să publice ulterior numeroase înregistrări ale sale.

Au urmat concertele, turneele, aparițiile radiofonice și televizate și participările la Festivalul de Muzică Ușoară de la Mamaia. Între 1970 și 1988, numele artistei s-a regăsit pe 58 de discuri-compilații publicate la Electrecord. Corina Chiriac devenea una dintre vocile reprezentative ale muzicii ușoare românești.

„Strada Speranței”

Melodia „Strada Speranței” a fost compusă de Vasile Veselovschi, pe versuri de Mihai Maximilian. Piesa a fost interpretată la Festivalul de la Mamaia din 1983, unde a primit Premiul organizatorilor. În același an, artista a participat cu alte două melodii premiate, anume „Nimic nu poate învinge iubirea”, compusă de Marius Țeicu, și „Apă și foc”, de Horia Moculescu.

„Strada Speranței” a devenit una dintre piesele emblematice ale carierei sale. Alături de ea, cântece precum „Inimă, nu fi de piatră”, „Opriți timpul”, „Banii n-aduc fericirea”, „Ce mică-i vacanța mare”, „Trenul fericirii” și „Nu mă uita de tot” au contribuit la conturarea repertoriului său.

O carieră internațională și o prezență importantă în televiziune

În anii ’70 și ’80, Corina Chiriac a participat la festivaluri internaționale precum Orfeul de Aur, în Bulgaria, Lira Bratislavei, în Cehoslovacia, și Festivalul de la Sopot, în Polonia. În 1980, la Sopot, a obținut premiul al treilea cu piesele „Uneori suntem toți copii”, compusă de Liviu Tudan, și „Serenadă”, compusă de tatăl său.

A susținut turnee în mai multe țări europene și în Cuba și a participat la spectacole alături de interpreți internaționali precum Boney M, Karel Gott, Alla Pugaciova și Drupi. În 1979, emisiunea „Eu sunt Corina”, realizată de Tudor Vornicu, a primit Premiul special al juriului la Festivalul Internațional de Televiziune de la Montreux, în Elveția.

Pe lângă muzică, artista a continuat să fie prezentă în teatru, film și televiziune. A jucat în producții precum „Aventuri la Marea Neagră”, „Cu mâinile curate” și „Roșcovanul”, dar și în serialul „Mușatinii”. 

În perioada 1988–1994, Corina Chiriac a locuit în Statele Unite, dar a revenit ulterior în România. În 1995, a lansat albumul „Deschid fereastra”, care includea piese compuse de Marius Țeicu, Vasile Veselovschi, Ion Cristinoiu și Jolt Kerestely, alături de două compoziții proprii.

„Musica Mi Libertad”

În anii următori, a lansat albume și colecții de șlagăre, a realizat și prezentat emisiuni de televiziune și a continuat să participe la proiecte muzicale. În 2007, a colaborat cu Marius Moga și Randi la proiectul Morandi, când a interpretat refrenul piesei „Musica Mi Libertad”, de pe albumul „N3xt”. 

În 2019, la împlinirea vârstei de 70 de ani, a lansat albumul dublu aniversar „Strada Speranței” prin care a marcat totodată 50 de ani de carieră artistică. În 2004, primise Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria Muzică, iar în 2000, Uniunea Criticilor Muzicali „Mihail Jora” îi acordase premiul „O viață dedicată cântecului”.

Cum a reușit să rămână aproape de publicul tânăr

Cariera Corinei Chiriac a traversat epoci diferite ale muzicii românești, de la spectacolele televizate și discurile Electrecord la televiziunea comercială și colaborările cu artiști din generații mai noi. Pentru o interpretă afirmată în anii ’70, această continuitate înseamnă mai mult decât păstrarea unui repertoriu de succes.

Influența sa se vede în primul în longevitatea repertoriului. Melodiile care au devenit șlagăre au continuat să fie în memoria colectivă a muzicii românești. 

La 77 de ani, Corina Chiriac rămâne prezentă prin cântecele sale și prin felul în care își documentează și împărtășește experiențele. A publicat volumele „Căutând iubirea” și „Minuni trăite”, precum și volumul de dramaturgie „Două piese de teatru”.

Artista continuă să fie o prezență în cultura românească. Obiectele donate muzeului păstrează o parte din drumul parcurs de ea, de la copilăria într-o familie de muzicieni la marile scene, turnee și întâlniri care i-au marcat cariera. Amintirile sale devin accesibile publicului, astfel încât generațiile care au crescut cu muzica sa și cele care abia o descoperă să poată cunoaște artista și istoria din spatele numelui Corina Chiriac.