Dincolo de halucinații. Cum au reactivat „ciupercile magice” circuitele ascunse dintr-un creier distrus de Alzheimer

Totuși, un caz medical neobișnuit i-a determinat pe cercetători să își pună o întrebare importantă. Oare ar putea psilocibina, o substanța activă din ciupercile halucinogene, să aibă efecte neașteptate asupra creierului îmbătrânit?

Un raport recent, citat de The Conversation, descrie schimbările observate la o femeie americano-japoneză trecută de 80 de ani. Ea a fost diagnosticată cu o formă avansată de Alzheimer, după ce a consumat ciuperci care conțineau psilocibină.

Ce este Alzheimerul și de ce este atât de grav

Demența este un termen general care descrie un grup de simptome ce afectează memoria, capacitatea de gândire și independența unei persoane în viața de zi cu zi. Alzheimerul este cea mai frecventă cauză a demenței.

Boala distruge treptat celulele nervoase și conexiunile dintre ele. Pe măsură ce avansează, persoana afectată uită informații importante, nu mai recunoaște persoane apropiate și ajunge să depindă aproape complet de ajutorul celor din jur.

În prezent, nu există un tratament care să vindece Alzheimerul. Medicamentele disponibile pot doar să încetinească într-o anumită măsură evoluția bolii.

O degradare care a durat zece ani

Femeia despre care vorbește raportul medical suferise un declin progresiv timp de aproximativ un deceniu. În ultimii cinci ani înainte de experiment, ea comunica în mare parte doar prin cuvinte simple. Avea nevoie de ajutor pentru activitățile zilnice și întâmpina dificultăți serioase la mers și la alte acțiuni.

De asemenea, suferea de incontinență urinară cronică. Este vorba despre o problemă frecvent întâlnită în stadiile avansate ale demenței. Pacienta respectivă era, astfel, o persoană aflată într-un stadiu sever al bolii.

Ce s-a întâmplat după administrarea ciupercilor

Femeia a primit cinci grame de ciuperci care conțineau psilocibină. Cantitatea exactă de substanță activă nu este cunoscută. Deoarece concentrația de psilocibină diferă de la o ciupercă la alta.

În timpul experienței, femeia a transpirat abundent și a intrat într-o stare asemănătoare unui somn profund, care a durat multe ore. Aproximativ 19 ore mai târziu, s-a întâmplat ceva neașteptat.

Pacienta a început să vorbească spontan și să își amintească episoade din propria viață. În zilele și săptămânile care au urmat, îngrijitorii și membrii familiei au observat mai multe schimbări surprinzătoare. Potrivit lor, femeia părea mai vigilentă. Îi recunoștea pe cei apropiați, mergea mai bine fără ajutor, a început să se îmbrace singură și și-a recăpătat controlul asupra funcției urinare.

La o lună după prima experiență, a participat la o a doua sesiune supravegheată. De această dată a avut parte de trei grame de ciuperci. Din nou, cei din jur au remarcat că era mai expresivă și se mișca mai ușor.

O comparație cu un caz celebru din neurologie

Relatarea a fost comparată cu celebra carte „Awakenings” („Treziri”), publicată în 1973 de neurologul britanic-american Oliver Sacks. În volumul respectiv, Sacks descria pacienți care păreau aproape complet blocați din punct de vedere neurologic și care, după administrarea unui medicament pentru boala Parkinson numit levodopa, și-au recăpătat temporar anumite capacități pierdute.

Desigur, situațiile sunt foarte diferite. Bolile sunt diferite, iar tratamentele nu au legătură între ele. Totuși, ambele exemple ridică aceeași întrebare: cât de multe funcții aparent pierdute rămân, de fapt, ascunse în interiorul unui creier afectat de boală?

Un lucru trebuie spus foarte clar: nu este o vindecare a Alzheimerului

Cercetătorii subliniază că raportul nu demonstrează că psilocibina poate vindeca sau inversa boala Alzheimer. Există mai multe motive pentru această precauție. 

În primul rând, este vorba despre un singur pacient, nu despre un studiu clinic desfășurat pe sute sau mii de persoane. În al doilea rând, diagnosticul de Alzheimer nu a fost confirmat prin biomarkeri moderni, adică prin analize ale lichidului cefalorahidian sau prin investigații imagistice care identifică modificările specifice bolii.

În plus, nu a existat un grup de comparație și nici teste standardizate de memorie și gândire realizate înainte și după administrarea psilocibinei. Majoritatea concluziilor se bazează pe observațiile familiei și ale îngrijitorilor.

Ce se întâmplă, de fapt, în creierul unui pacient cu Alzheimer

Alzheimerul produce acumularea unor proteine anormale în creier, inflamație, distrugerea conexiunilor dintre neuroni și, în final, moartea celulelor nervoase. Până în prezent nu există nicio dovadă că psilocibina ar fi inversat aceste procese biologice. 

Autorii raportului avansează însă o ipoteză interesantă. Ei cred că substanța ar fi putut modifica temporar modul în care comunică între ele rețelele neuronale care au supraviețuit bolii. Pe scurt, anumite funcții care păreau pierdute ar fi putut deveni din nou accesibile pentru o perioadă limitată de timp.

Problema este că raportul nu include imagini cerebrale care să confirme această explicație. Prin urmare, ipoteza rămâne, deocamdată, doar o posibilitate.

Neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se reorganiza

Interesul oamenilor de știință pentru astfel de cazuri are legătură cu un fenomen numit neuroplasticitate. Timp de mare parte a secolului XX, cercetătorii au crezut că creierul adult este relativ rigid și că se schimbă foarte puțin după maturitate. Astăzi știm că lucrurile stau diferit.

Creierul poate continua să creeze conexiuni noi și să își reorganizeze circuitele pe tot parcursul vieții. Capacitatea permite învățarea, memorarea și recuperarea după anumite leziuni. Totuși, odată cu înaintarea în vârstă și cu apariția bolilor neurodegenerative, eficiența acestui proces scade.

Cum acționează psilocibina asupra creierului

Psilocibina influențează în principal un receptor al serotoninei numit 5-HT2A. Serotonina este una dintre substanțele chimice prin care celulele nervoase comunică între ele. Ea joacă un rol important în starea de spirit, percepție și comportament.

Experimentele realizate pe animale sugerează că psilocibina poate favoriza apariția unor noi structuri microscopice pe neuroni, care facilitează comunicarea dintre celulele nervoase. De asemenea, substanța pare să influențeze activitatea unei proteine numite BDNF (factor neurotrofic derivat din creier), considerată esențială pentru menținerea și dezvoltarea conexiunilor neuronale.

Studiile de imagistică cerebrală arată că psilocibina modifică temporar comunicarea dintre marile rețele ale creierului Le face mai flexibile și perturbă modelele obișnuite de activitate.

Ce spun cercetările de până acum

În ultimul deceniu, studiile clinice legate de psilocibina au oferit rezultate promițătoare în tratamentul depresiei. Alte cercetări au analizat utilizarea acesteia pentru reducerea anxietății și pentru tratarea anumitor dependențe.

Există și studii care sugerează posibile efecte antiinflamatorii. Aspectul este important deoarece inflamația cronică este considerată unul dintre factorii implicați în apariția și evoluția Alzheimerului și a altor boli neurodegenerative.

Chiar și așa, faptul că psilocibina influențează inflamația sau conexiunile neuronale nu înseamnă automat că poate trata Alzheimerul. Până în prezent nu există dovezi solide în acest sens.

Cercetările continuă

O echipă de la University of California, Berkeley desfășoară în prezent un studiu care analizează efectele psilocibinei asupra persoanelor cu vârste între 60 și 85 de ani care nu suferă de demență.

Participanții primesc psilocibină sintetică și sunt supuși unor scanări cerebrale, precum și unor teste de memorie și gândire. Important de menționat este că acest studiu nu urmărește tratarea Alzheimerului, ci înțelegerea modului în care substanța afectează creierul persoanelor în vârstă.

Există și riscuri importante

Specialiștii avertizează că psilocibina nu este lipsită de pericole. Experiențele psihhedelice pot fi intense, confuze și uneori înfricoșătoare, mai ales pentru persoanele vulnerabile. La vârstnici există riscuri suplimentare, inclusiv probleme cardiovasculare și interacțiuni periculoase cu alte medicamente.

În cazul femeii descrise în raport au existat episoade de transpirație abundentă, suspiciunea unei temperaturi corporale foarte ridicate și o stare prelungită asemănătoare somnului profund. Faptul că nu au apărut complicații grave nu înseamnă că metoda este sigură.

Acest caz a atras atenția comunității științifice deoarece sugerează că, chiar și după ani întregi de declin cognitiv sever, anumite capacități ale creierului ar putea rămâne „ascunse” și accesibile în anumite condiții. Totuși, este mult prea devreme pentru a vorbi despre un tratament pentru Alzheimer bazat pe psilocibină.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!