Portretul unui lider discret ce a lăsat o moștenire importantă. Cinci ani de la moartea Prințului Philip, soțul Reginei Elisabeta a II-a 

După încoronarea reginei, la 2 iunie 1953, prințul Philip a devenit partenerul său constant în viața publică. Și-a asumat întotdeauna rolul de susținător. Iar de-a lungul anilor, el a participat la mii de evenimente oficiale și a însoțit-o pe suverană în numeroase vizite externe. Prințul Philip a contribuit la imaginea și stabilitatea Casei Regale britanice. În august 2017, s-a retras din viața publică, după o activitate de 65 de ani.

Prințul Philip, o tinerețe plină de provocări

Copilăria și tinerețea sa au fost una dificilă. S-a născut la 10 iunie 1921, în Corfu, într-o familie regală cu rădăcini grecești și daneze. În 1922, familia a fost forțată să plece în exil și să se stabilească în Franța. Prințul Philip a copilărit și a studiat în mai multe țări, experiență care l-a ajutat mai târziu. A fost înscris la școli în Franța, Marea Britanie și Germania, iar ulterior a ajuns la Gordonstoun, în Scoția. Acolo, disciplina strictă și accentul pus pe dezvoltarea fizică și mentală l-au influențat semnificativ.

O fire energică și competitivă, Philip s-a remarcat încă din tinerețe prin performanțe sportive și prin pasiunea sa pentru navigație. În 1938, a fost admis la Colegiul Regal de Marină Britannia din Dartmouth, unde a obținut rezultate excelente. 

Cariera sa militară a început chiar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A servit pe mai multe nave ale Marinei Regale și a fost implicat în operațiuni importante. A avansat rapid în grad și a devenit unul dintre cei mai tineri locotenenți ai flotei britanice la doar 21 de ani. 

A luat parte la misiuni importante în Marea Mediterană și a fost prezent în timpul invaziei Siciliei. După război, în 1946, s-a întors în Marea Britanie și a devenit instructor naval și și-a consolidat reputația de ofițer.

Logodna cu Elisabeta a fost inițial secretă

Relația cu prințesa Elisabeta a început în 1939, în timpul unei vizite oficiale la Colegiul de Marină. Cei doi au păstrat legătura printr-o corespondență constantă, care s-a întins pe mai mulți ani. În 1946, Philip i-a cerut mâna, iar regele George al VI-lea și-a dat acordul. Dar cu condiția ca logodna să fie anunțată după ce Elisabeta împlinea 21 de ani. Pentru a face acest pas, Philip a renunțat la titlurile sale regale grecești și daneze, a adoptat numele Mountbatten și a devenit cetățean britanic.

Logodna a fost făcută publică în iulie 1947, iar câteva luni mai târziu a avut loc nunta. În ziua căsătoriei, Philip a primit titlurile de duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron de Greenwich. După căsătorie, și-a continuat cariera în marină și a ajuns la comanda fregatei HMS Magpie și a obținânut gradul de locotenent-comandant.

Un moment decisiv a avut loc în februarie 1952, când prințesa Elisabeta a devenit regină, în urma morții regelui George al VI-lea. În acel context, prințul Philip a fost nevoit să renunțe la cariera militară. El a înțeles atunci că „prima lui datorie” este de a fi alături de soția sa. Încoronarea din 1953 a fost un eveniment istoric, transmis pentru prima dată și la televiziune. Ceea ce a marcat începutul unei noi ere pentru monarhia britanică.

Viața lor de familie s-a desfășurat în principal la Palatul Buckingham. Iar cei doi au avut patru copii, pe Charles, actualul rege, Anne, Andrew și Edward. De-a lungul anilor, prințul Philip a devenit un sprijin constant pentru regină, în ciuda faptului că rolul său era unul secundar. A știut să se adapteze și să își construiască propria identitate publică prin implicarea în numeroase cauze.

Un prinț în jurul lumii

Primul mare turneu internațional al cuplului regal, după încoronare, a avut loc între 1953 și 1954 și a inclus vizite în numeroase țări din Commonwealth. Cei doi au parcurs aproximativ 70.000 de kilometri și au consolidat relațiile diplomatice ale Marii Britanii.

Activitatea sa publică a fost una importantă. Prințul Philip a participat la peste 22.000 de angajamente oficiale, a efectuat 637 de vizite externe și a ținut aproape 5.500 de discursuri. A fost, de asemenea, susținător al aproximativ 800 de organizații și s-a implicat activ în domenii precum educația, mediul și sportul. A colaborat cu Fondul Mondial pentru Natură încă din 1961 și a fost un susținător al protecției mediului într-o perioadă în care subiectul nu era la fel de prezent ca astăzi.

În 1956, a lansat Premiul Ducele de Edinburgh, un program internațional dedicat tinerilor prin care se încurajează dezvoltarea personală prin activități educative, sportive și de voluntariat. Programul continuă și astăzi și este considerat una dintre cele mai importante moșteniri ale sale.

Ultimii ani din viață

În 2011, la împlinirea vârstei de 90 de ani, regina Elisabeta a II-a i-a acordat titlul de Înalt Amiral al Marinei Regale. În anul 2017, cuplul a sărbătorit 70 de ani de căsătorie și a devenit primul cuplu regal britanic care a atins acest prag.

Ultimii ani de viață au fost marcați de probleme de sănătate. În 2018, a suferit o intervenție chirurgicală la șold, iar în 2019 a fost implicat într-un accident rutier, dar fără consecințe grave. A fost internat de mai multe ori, inclusiv în 2021, când a fost tratat pentru o infecție și a trecut printr-o operație cardiacă.

Prințul Philip a murit la vârsta de 99 de ani, la Castelul Windsor. După decesul său, regina a decretat opt zile de doliu național. Funeraliile au avut loc pe 17 aprilie 2021, la Capela St. George din Windsor. Ceremonia a fost una simplă, organizată conform dorințelor sale, și a reflectat stilul său discret. Sicriul a fost transportat cu un Land Rover special adaptat, iar membrii apropiați ai familiei regale l-au însoțit pe ultimul drum.

Moartea sa a marcat finalul unei epoci. Prințul Philip a rămas în istorie ca un sprijin constant pentru regină și ca o figură dedicată serviciului public. El a contribuit, timp de peste 70 de ani, la viața și imaginea monarhiei britanice, scrie Agerpres.