Cel mai mare exercițiu naval internațional din lume s-a încheiat după cinci săptămâni de manevre desfășurate în zona Hawaii. Exercițiul „Rim of the Pacific” (Rimpac) a reunit un număr record de state participante și a demonstrat că relațiile militare dintre Statele Unite și aliații lor continuă să se consolideze, în ciuda disputelor politice privind contribuțiile la apărare.
La ediția din acest an au participat 30 de țări și aproximativ 30.000 de militari. Programul a inclus peste 500 de activități maritime și aproximativ 2.400 de misiuni aeriene. În acest interval, forțele participante au testat arme moderne, sisteme logistice și proceduri de comandă și control pentru desfășurarea unor operațiuni comune.
La Pearl Harbor au fost reunite zeci de nave militare. Printre acestea s-au aflat portavionul american USS Theodore Roosevelt, un distrugător japonez Aegis, o navă sud-coreeană pentru debarcarea tancurilor și un submarin canadian de patrulare.
Cooperarea militară devine tot mai strânsă
Dimensiunea exercițiului reflectă apropierea dintre Statele Unite și partenerii lor din Indo-Pacific. Această colaborare continuă să se dezvolte chiar dacă președintele Donald Trump a criticat în repetate rânduri aliații și a pus sub semnul întrebării unele angajamente de securitate ale Washingtonului.
Potrivit organizatorilor, extinderea cooperării este determinată de activitatea militară tot mai intensă a Chinei și de dezvoltarea continuă a programului nuclear al Coreei de Nord. În lipsa unei alianțe regionale similare NATO, exercițiile multinaționale reprezintă una dintre cele mai importante forme de coordonare militară dintre statele partenere.
Conform Wall Street Journal, ediția din acest an a adus și o schimbare în structura de comandă. Mai mulți aliați ai Statelor Unite au primit responsabilități de conducere, iar doar trei dintre cele mai importante funcții au fost ocupate de militari americani.
Contraamiralul japonez Takuo Kobayashi a coordonat una dintre operațiunile principale, inclusiv scufundarea controlată a două nave americane scoase din uz. „Dacă ai 30, 50 sau 100 de prieteni, este mai bine decât să ai doar una sau două alianțe formale”, a declarat Kobayashi.
Jeff T. Jablon, comandant adjunct al Flotei SUA din Pacific și coordonatorul exercițiului, nu a dorit să spună cum privesc China și Coreea de Nord aceste manevre. „Dar sunt sigur că există un anumit efect de descurajare atunci când văd 30 de națiuni cu aceleași valori lucrând împreună”, a afirmat acesta.
Exercițiile comune cresc de la an la an
Rimpac este doar unul dintre cele peste 100 de exerciții organizate anual de Comandamentul Indo-Pacific al Statelor Unite împreună cu aliații săi. În ultimii ani, și alte programe militare comune au devenit mai ample.
Exercițiul Talisman Sabre, desfășurat în Australia, a inclus primul exercițiu cu muniție reală efectuat în afara teritoriului continental american cu sistemul mobil de rachete Typhon. În același timp, numărul statelor participante aproape s-a triplat comparativ cu edițiile precedente.
Cobra Gold, organizat în Thailanda, a marcat prima participare a Forței Spațiale a Statelor Unite. Aceasta este specializată în apărarea sateliților și în războiul electronic. Totodată, exercițiul Balikatan din Filipine și-a dublat dimensiunea față de ediția de acum patru ani. La acesta au participat peste 17.000 de militari din șapte țări, implicați într-un număr mai mare de misiuni desfășurate pe întreg teritoriul arhipelagului.
Aliații cer garanții privind angajamentul Washingtonului
În ciuda cooperării militare, persistă întrebări legate de implicarea viitoare a Statelor Unite în regiune. Donald Trump a cerut în repetate rânduri aliaților să majoreze cheltuielile pentru apărare. De asemenea, administrația sa le-a solicitat să investească în aprovizionarea cu materiale și resurse strategice.
Jessica Taylor, fost oficial al Departamentului Apărării și specialistă în securitatea regiunii Asia-Pacific, spune că unele state privesc cu prudență aceste evoluții. Războaiele din Europa și Orientul Mijlociu au determinat redistribuirea unor resurse americane, ceea ce ridică întrebări privind disponibilitatea Washingtonului pe termen lung.
„De ce să riscăm să antagonizăm China dacă nu știm dacă Trump și Statele Unite vor mai fi aici și mâine?”, a declarat Taylor.
Totuși, unele state sunt dispuse să răspundă solicitărilor Washingtonului. Filipinele și-au majorat deja bugetul militar și au trimis pentru prima dată Garda de Coastă la Rimpac. Nicio altă țară participantă, în afară de Statele Unite, nu a făcut acest lucru.
Marina filipineză folosește exercițiile pentru a-și moderniza flota și pentru a exersa realimentarea pe mare alături de aliați. Aceste pregătiri au loc în contextul disputelor tot mai intense cu China în Marea Chinei de Sud. „Sunt de acord cu ceea ce spune Washingtonul, că aliații trebuie să facă mai mult”, a declarat căpitanul Ryan L. Bakabak.
Interoperabilitatea rămâne una dintre cele mai mari provocări
Participarea unui număr mare de armate evidențiază și dificultățile cooperării militare. Statele folosesc sisteme diferite de comunicații, radare și proceduri logistice. Aceste diferențe pot crea probleme în timpul unor operațiuni reale.
Un exemplu îl reprezintă modul diferit în care este depozitat sângele pentru transfuzii. În anumite situații, rezervele medicale ale unui aliat nu pot fi utilizate imediat de altă țară din cauza standardelor diferite.
Rimpac a oferit și posibilitatea testării unor echipamente moderne. Navele au operat împreună cu vehicule fără pilot și avioane de luptă, iar mai multe marine au testat sisteme noi de armament într-un poligon de rachete din apropierea insulei Oahu. În multe cazuri, astfel de teste nu pot fi efectuate în țările de origine.
„Nu este același lucru atunci când testezi singur”, a declarat Andres Howard, comodor în Marina statului Chile.
Portavionul USS Theodore Roosevelt a fost piesa centrală a exercițiului
Una dintre principalele atracții ale exercițiului a fost portavionul USS Theodore Roosevelt. Nava a reprezentat centrul operațiunilor și una dintre cele mai importante platforme navale ale Statelor Unite.
Portavionul poate găzdui aproximativ 5.000 de militari și până la 70 de aeronave. La bord funcționează o clinică dentară, o capelă și chiar o cafenea care servește băuturi Starbucks.
Marina americană operează aproximativ același număr de portavioane ca toate celelalte state ale lumii la un loc. Potrivit căpitanului Adam Bean, responsabil de escadrilele aeriene de pe USS Theodore Roosevelt, această capacitate oferă Statelor Unite un avantaj strategic important.
„Nu sunt multe locuri în care să nu putem ajunge. Avem capacitatea de a proiecta putere și prezență”, a declarat acesta.