Cartea săptămânii: ″Lacrimi de tei″ de Teodora Matei

De ce să citim poezie

Pentru că, din când în când, are și sufletul nevoie de lecctura lui.   Câteva versuri pot fi ca un ceai cald într-o seară de iarnă. Sau din contră, un frappe într-o duminică de vară.

Întotdeauna am avut o admirație reală pentru cei care se pot rupe de realitate și se pot cufunda în poezie.

Cine este Teodora Matei

Truditor într-un institut de cercetări, soție, mamă. Un om normal, liniștit cu o capacitate creativă excepțională. A început prin a publica proză scurtă, în special SF și fantasy în diverse reviste literare.

Devine cunoscută publicului odată cu publicarea primului volum din seria ″Omul fluture″ scrisă împreună cu Lucian Dragoș Bogdan. Au urmat seriile de succes avându-l ca erou pe comisarul ″ușor infidel″ Iordan. Unul dintre romanele seriei, ″Lumânări vii″ a văzut lumina tiparului și în Marea Britanie. O altă serie populară a autoarei este cea a ″Poveștilor de la Castel″, niște istorii fantasy cu un touch de romantism. Sau invers?

A coordonat sau și-a adus contribuția la o serie de antologii de povestiri romantice, crime, fantasy și SF.

Unul dintre favoritele mele este fără doar și poate romanul de dragoste ″Tot timpul din lume″. Ca, de altfel, și crime-ul ″Blues Cafe″ scris în coautorat cu Bogdan Hrib.

Versurile Teodorei

Cei care o urmăresc în social media, au parte, din când un pic din sufletul de poet al scriitoarei. Poeziile ei au un iz romantic, fără a fi desuete sau lacrimogene. Versurile sunt vii, dinamice.

Volumul ″Lacrimi de tei″ apărut în 2024 propune o lirică cu un romantism matur, ușor ironic. Teodora Matei nu se ferește nici de simbolistica nici de vocabularul modern, ceea ce face ca lectura să fie relaxantă și incitantă în același timp:

″Te-ai strecurat, perfidă doamnă,

Ca îndoiala unui gând ascuns,

N-ai lăsat visul să doarmă,

Nici vara să declare recurs.″

(Ne-dans)