Studiu: unele antibiotice pot intensifica inflamația în organism. Ce au descoperit cercetătorii

Inflamația: aliat sau risc pentru organism

Inflamația este un mecanism natural de apărare, prin care corpul luptă împotriva infecțiilor. În mod normal, acest proces ajută la vindecare. Însă, atunci când devine prea intens, inflamația poate afecta țesuturile sănătoase. Și poate complica evoluția bolii.

În cazurile severe, reacția exagerată a organismului poate duce la sepsis – o afecțiune periculoasă în care circulația sângelui este afectată, iar organele nu mai primesc suficient oxigen.

Veziculele extracelulare: „mesagerii” bacteriilor

Studiul citat de ScienceAlert evidențiază rolul unor structuri microscopice numite vezicule extracelulare bacteriene. Acestea sunt mici particule eliberate în mod natural de bacterii. Dar în cantități mult mai mari atunci când sunt expuse la anumite antibiotice.

Veziculele transportă proteine, toxine și alte substanțe care pot influența modul în care reacționează sistemul imunitar. Odată ajunse în sânge, ele pot activa celulele care căptușesc vasele de sânge. Și pot declanșa o reacție inflamatorie mai puternică decât este necesar.

Cum reacționează bacteriile la tratament

Antibioticele acționează în moduri diferite. Unele distrug peretele bacterian, provocând moartea celulelor. În timp ce altele blochează procese interne precum producerea proteinelor sau replicarea ADN-ului.

În ambele cazuri, bacteriile sunt supuse unui stres puternic. Cercetarea arată că acest stres le determină să elibereze mai multe vezicule extracelulare, încărcate cu substanțe care pot intensifica inflamația.

Pentru a analiza fenomenul, cercetătorii au studiat bacteria E. coli și au observat modul în care aceasta reacționează la diferite tipuri de antibiotice.

Diferențe importante între tipurile de antibiotice

Rezultatele studiului arată că nu toate antibioticele au același efect. Cele care afectează peretele bacterian, inclusiv beta-lactaminele, o clasă larg utilizată, au determinat o creștere semnificativă a numărului de vezicule eliberate.

În această categorie intră antibiotice cunoscute precum penicilinele, cefalosporinele și carbapenemele.

În schimb, antibioticele care acționează asupra proteinelor sau ADN-ului bacterian au avut un impact mult mai redus asupra acestui proces.

Aceste diferențe sugerează că modul în care bacteriile sunt distruse influențează reacțiile lor înainte de a muri, inclusiv eliberarea de particule care pot afecta organismul, notează Mediafax.

Ce înseamnă aceste descoperiri pentru pacienți

Cercetătorii subliniază că antibioticele rămân esențiale în medicină și nu agravează infecțiile. Totuși, studiul sugerează că alegerea tipului de antibiotic ar putea influența nu doar eficiența tratamentului, ci și reacția organismului, în special nivelul de inflamație.

Acest aspect ar putea fi crucial în cazurile severe, unde controlul inflamației este esențial pentru evoluția pacientului.

„Bacteriile nu sunt doar ținte pasive ale tratamentului. Ele reacționează activ la antibiotice”, a explicat Panteha Torabian, doctorandă în inginerie biomedicală și chimică la Institutul de Tehnologie din Rochester.

Descoperirile deschid noi direcții de cercetare în medicina modernă, sugerând că tratamentele antibiotice ar putea fi optimizate în funcție de reacțiile organismului.

Totuși, experții avertizează că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege pe deplin cum se traduc aceste mecanisme în cazul pacienților și cum pot fi integrate în practica medicală.