Supravegherea populației în China, o povară economică. De la politica zero-COVID la camere 8K și verificări stricte

Deși autoritățile pot monitoriza mai ușor activitățile cetățenilor, acest sistem presupune costuri financiare și administrative ridicate. Experiența restricțiilor din timpul pandemiei de COVID-19 arată și limitele unui model bazat pe control extins, potrivit unei analize publicate de publicația americană Foreign Policy.

Sistemul de supraveghere din China a revenit în atenția publicului după apariția mai multor articole în The New York Times, care analizează atât monitorizarea cetățenilor în interiorul țării, cât și exportul unor practici de supraveghere către alte state. Potrivit analizei Foreign Policy, controlul exercitat de autorități s-a extins în ultimii ani. Ceea ce a afectat tot mai multe aspecte ale vieții cotidiene.

Camerele de supraveghere sunt omniprezente în orașele chinezești. Accesul la internetul din afara țării este puternic restricționat. Rețelele private virtuale (VPN), utilizate pentru accesarea unor servicii online care nu sunt disponibile în China, sunt mai greu de instalat și folosit. În paralel, au apărut relatări despre creșterea numărului de cazuri în care studenții își informează autoritățile despre activitățile sau opiniile colegilor.

O altă componentă a sistemului este obligația de identificare. Înregistrarea cartelelor telefonice pe baza identității utilizatorului a fost introdusă în 2010. Însă, în prezent, accesul la internetul mobil fără prezentarea unui act de identitate este foarte dificil. În același timp, motelurile care închiriau camere fără să solicite documente de identitate au devenit tot mai rare. Fenomenul a fost accelerat de măsurile de control îndreptate împotriva populației uigure, o minoritate musulmană din vestul Chinei.

Supravegherea nu se bazează doar pe tehnologie

Controlul populației nu se limitează la camere video și sisteme informatice. Acesta presupune și mobilizarea unui număr mare de persoane care să urmărească activitățile cetățenilor și să aplice restricțiile impuse de autorități. În 2010, supravegherea unui activist cunoscut necesita mobilizarea a până la 100 de persoane, potrivit unor relatări citate de Foreign Policy. Activistul Chen Guangcheng, un avocat nevăzător care denunța abuzuri, a reușit totuși să scape de sub supraveghere. Spre sfârșitul acelui deceniu, măsurile de securitate deveniseră tot mai vizibile în centrul Beijingului. Polițiști înarmați erau prezenți la colțurile străzilor. În stațiile de metrou funcționau puncte de control la care lucrau mai multe persoane.

Cu toate acestea, sistemul nu este infailibil. Unele restricții sunt aplicate doar parțial. Iar în anumite ansambluri rezidențiale, deși există sisteme de recunoaștere facială, porțile laterale rămân deschise pentru curieri și personalul care livrează produse.

Cum a funcționat sistemul de control în timpul pandemiei

Unul dintre cele mai clare exemple ale amplorii sistemului de supraveghere a fost politica „zero COVID”, aplicată de China între 2020 și 2022. Autoritățile au folosit mecanismele de monitorizare pentru a identifica persoanele care ar fi putut intra în contact cu cineva infectat și pentru a impune carantina.

O persoană care lua masa într-un restaurant în același timp cu cineva depistat ulterior pozitiv putea fi identificată într-o singură zi și trimisă în carantină pentru două săptămâni. Centrele de testare au fost amenajate în numeroase locuri. Unii cetățeni erau testați de două sau trei ori pe zi. Aplicarea acestor măsuri a necesitat un număr foarte mare de angajați pentru efectuarea testelor, supravegherea accesului în clădiri și dezinfectarea străzilor. Nu există cifre oficiale legate de totalul persoanelor implicate în aceste activități. Însă recrutarea ar fi inclus un număr important de migranți fără loc de muncă.

Politica a contribuit la menținerea unui număr redus de decese provocate de COVID-19 în 2020. Însă nu a reușit să oprească definitiv răspândirea virusului. În plus, măsurile au fost mai greu de aplicat în afara orașelor, unde unele comunități au improvizat propriile puncte de control și spații de carantină.

Costurile economice și sociale au fost foarte mari. Restricțiile au îngreunat transportul mărfurilor și aprovizionarea populației, au afectat activitatea economică și au pus presiune asupra bugetelor administrațiilor locale. Unele dintre acestea continuă să se confrunte cu datorii acumulate în perioada pandemiei, în pofida măsurilor de sprijin anunțate de autoritățile centrale.

În noiembrie 2022, proteste izbucnite în mai multe orașe au contestat politica „zero COVID”. Presiunea publică a contribuit la schimbarea direcției, iar Beijingul a renunțat ulterior la o mare parte dintre restricții.

Protestele au mai determinat autoritățile să renunțe la măsuri de control

Potrivit Foreign Policy, nu este prima dată când nemulțumirea publică determină autoritățile chineze să renunțe la un sistem de control costisitor. Între 1982 și 2003, China a avut un sistem prin care persoanele care munceau în alte localități decât cele în care aveau domiciliul puteau fi reținute și trimise înapoi în localitățile de origine dacă nu aveau documentele necesare. Polițiștii erau acuzați și că le luau bani celor reținuți.

După ce un tânăr muncitor a murit în custodia poliției, cazul a provocat indignare publică. Autoritățile au desființat sistemul. Experiența arată că măsurile de control pot deveni vulnerabile atunci când costurile lor cresc sau când abuzurile provoacă reacții din partea populației.

Xinjiang, una dintre cele mai strict supravegheate regiuni ale Chinei

Regiunea Xinjiang, din vestul țării, ilustrează modul în care autoritățile au combinat supravegherea cu măsuri coercitive de securitate. În 2009, după revolte soldate cu victime, autoritățile au întrerupt accesul la internet în regiune pentru aproape un an. Ulterior, măsurile de securitate s-au intensificat. Organizațiile pentru drepturile omului și mai multe guverne au documentat detenții în masă ale uigurilor, supravegherea familiilor, acuzații de muncă forțată și restricții asupra practicilor culturale și religioase ale comunității.

Xinjiang este astăzi una dintre cele mai atent monitorizate regiuni ale Chinei, alături de Tibet. Potrivit analizei Foreign Policy, Beijingul consideră că măsurile au contribuit la reducerea rezistenței față de autorități, în timp ce încurajarea stabilirii populației Han și dezvoltarea industriilor extractive au schimbat regiunea.

Aceste politici sunt legate și de preocupările conducerii chineze legate de stabilitatea Partidului Comunist și menținerea puterii. Într-o ironie a sistemului, chiar și unii dintre oficialii implicați în construirea mecanismelor de supraveghere au ajuns ulterior să fie anchetați sau înlăturați. Ma Xingrui, fost lider al regiunii Xinjiang, a fost vizat de o anchetă a Partidului Comunist în 2026.

Ce se întâmplă cu Xi Jinping

În paralel cu dezbaterea legată de supravegherea, au reapărut speculațiile despre starea de sănătate a președintelui chinez Xi Jinping. Acestea au fost alimentate de relatări conform cărora liderul ar fi avut nevoie de mai mult timp pentru odihnă în timpul unei vizite de stat în Statele Unite și ar fi părut nesigur pe picioare la aeroport. De asemenea, presa a relatat anterior că acesta s-ar fi simțit rău în timpul unei vizite în India.

Xi Jinping are 73 de ani. În lipsa unui succesor clar, o eventuală dispariție neașteptată a liderului ar putea deschide o perioadă de incertitudine politică. În analiza Foreign Policy se notează că mai mulți potențiali succesori au fost înlăturați din pozițiile lor. Ceea ce face dificil de anticipat cine ar putea prelua conducerea.

Cheltuielile de sărbători din China au scăzut

Economia chineză se confruntă și cu semne de slăbiciune în consumul populației. În perioada sărbătorii naționale, cunoscută drept „Săptămâna de Aur”, cheltuielile pentru călătorii interne și externe au fost mai reduse decât în anii precedenți, potrivit datelor citate de Bloomberg și Reuters.

Cheltuielile pentru turismul intern au ajuns la aproximativ 110 miliarde de dolari. Ceea ce reprezintă cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani. Și cinematografele au înregistrat rezultate slabe. Încasările din perioada sărbătorilor au scăzut cu 36% față de anul precedent, potrivit publicației Caixin Global.

Șomajul și îngrijorările legate de perspectivele economice, inclusiv de efectele inteligenței artificiale asupra locurilor de muncă, contribuie la prudența consumatorilor. O eventuală slăbire prelungită a consumului ar putea determina autoritățile să adopte noi măsuri de stimulare economică. Deși conducerea de la Beijing a manifestat rezerve față de programele ample de cheltuieli.

Cum au ajuns piese pentru avioane F-35 în Hong Kong

Un alt subiect urmărit în această săptămână privește un transport de componente pentru avioane de luptă F-35, care ar fi ajuns din greșeală în Hong Kong în vara acestui an. Incidentul a provocat îngrijorări în ceea ce privește posibilitatea ca partea chineză să obțină informații despre unul dintre cele mai avansate avioane militare americane.

Inițial, unele comentarii din spațiul public au sugerat că livrarea ar fi putut fi rezultatul unei operațiuni a serviciilor de informații chineze. O relatare publicată ulterior de Bloomberg a indicat însă o explicație mult mai banală. Conform publicației, un angajat al companiei de curierat UPS ar fi omis un e-mail care avertiza că pachetul sensibil nu trebuia expediat prin Hong Kong.