Analiză. 20.000 de bugetari își pot lua adio de la cumulul pensie–salariu. Reforma „echității” sau un compromis politic? 

În România, găsim în practică cumulul pensie-salariu la foști militari și magistrați până la funcționari, directori de instituții sau demnitari. 

Joi, 30 aprilie 2026, Guvernul condus de Ilie Bolojan a încercat să închidă această zonă. Executivul a adoptat proiectul de lege care limitează cumulul pensiei speciale cu salariul în sectorul bugetar. 

Măsura a fost prezentată de prim-ministru ca un gest de „echitate”, dar realitatea arată un compromis juridic și politic: restricții parțiale, multe excepții și un traseu legislativ încă incert.

Ce prevede noul proiect al Guvernului

Într-o ședință extraordinară a Guvernului, Executivul a adoptat proiectul de lege privind interdicția cumulului pensiilor speciale cu salariul în administrația publică din România. Potrivit proiectului de lege, bugetarii cu pensii speciale trebuie să renunțe la 85% din pensie dacă mai vor salariu la stat. 

Documentul va fi trimis Parlamentului în procedură de urgență.

Cine sunt cei vizați? 

E important de precizat că proiectul se referă doar la cei care beneficiază de pensii de serviciu sau pensii militare de stat (așa-numitele pensii speciale) și care, în același timp, ocupă o funcție plătită din bani publici. 

Pensionarii cu pensii contributive obișnuite nu intră sub această regulă, iar cei care lucrează în mediul privat nu sunt afectați.

Cum se aplică?

Cei vizați pot rămâne în funcții în sectorul public doar dacă solicită acest lucru și acceptă, în mod explicit, reducerea pensiei cu 85%, pe perioada în care continuă activitatea. Dacă vor alege să se retragă, pensia se păstrează integral.

Legea păstrează însă o flexibilitate importantă. Bugetarii pot rămâne în activitate până la 70 de ani, cu acordul anual al angajatorului. În același timp, sectorul privat rămâne complet în afara reglementării.

Conform informațiilor oficiale, prin proiectul adoptat de Guvern, economiile la bugetul de stat ar putea ajunge la un miliard de lei.

,,Discutăm de nişte economii substanţiale, discutăm de sute de milioane de lei, dacă nu chiar de peste 1 miliard de lei.”, a declarat ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru.

Cine pierde și cine e exceptat

Deși discursul public vorbește despre „interzicerea cumulului”, în realitate legea vizează un segment relativ restrâns: zeci de mii de persoane. Conform surselor politice, în jur de 20.000 de persoane ar fi afectate.

Sunt direct afectați foștii militari, polițiști sau funcționari publici care s-au pensionat și au fost reangajați în instituții ale statului. Pentru aceștia, pierderea poate fi semnificativă: mii de lei lunar, în funcție de nivelul pensiei.

În schimb, lista excepțiilor este amplă și controversată. 

Există mai multe excepții: aleșii locali, persoanele cu mandate prevăzute de Constituție și cadrele didactice implicate în formarea magistraților sau în învățământul militar și juridic superior nu sunt vizate de aceste restricții.

Această arhitectură a excepțiilor ridică o problemă centrală. Dacă scopul este echitatea, de ce regula nu se aplică uniform și care au fost criteriile de la baza excepțiilor?

O reformă cu rădăcini vechi și eșecuri repetate

Tentativele de limitare a cumulului pensie–salariu nu sunt noi. 

În anii ’90, România a moștenit un sistem rigid din perioada comunistă, în care cumulul era strict limitat și permis doar pentru anumite categorii. 

Liberalizarea a început abia după 2000, odată cu reforma sistemului de pensii prin Legea 19/2000.

Primul moment major de schimbare vine în 2009, în plină criză economică. Guvernul Boc adoptă Legea care limitează drastic cumulul în sectorul public. Bugetarii puteau cumula pensia cu salariul doar dacă pensia era sub nivelul salariului mediu brut. Cei care depășeau pragul erau obligați să aleagă: ori rămâneau în activitate și renunțau la pensie, ori plecau din sistem. 

Măsura a fost validată de Curtea Constituțională, dar cu o condiție esențială: ,,ca o asemenea măsură să se aplice egal tuturor cetăţenilor, iar diferenţele de tratament între categorii profesionale să aibă o justificare rezonabilă.”

După câțiva ani, direcția se schimbă din nou. 

În 2014, Parlamentul abrogă prevederile restrictive, iar cumulul pensie–salariu devine din nou posibil. Din acel moment, inclusiv în sectorul public, pensionarii pot lucra și încasa simultan ambele venituri, cu excepțiile prevăzute punctual în legi speciale.

Tentativa de a reveni la restricții reapare în 2023. Atunci, coaliția PSD–PNL adoptă o lege care limita cumulul. 

Însă Curtea Constituțională o respinge categoric. 

În acest context apare proiectul din 2026, promovat de guvernul Bolojan. 

Lecția din trecut este evidentă: azi nu mai vorbim despre o interdicție totală, ci despre o formulă de compromis. Este o soluție construită tocmai pentru a evita conflictul cu Constituția.

Totuși, problema nu este complet rezolvată. Jurisprudența Curții Constituționale arată clar că astfel de măsuri trebuie să respecte principiul egalității. Iar aici apare vulnerabilitatea actualului proiect. Lista de excepții ridică întrebări serioase despre tratamentul diferit aplicat diverselor categorii. 

Cum arată regulile în alte state europene

În marile economii europene, ideea de a interzice complet cumulul pensiei cu salariul aproape că nu există, conform datelor din sistemul MISSOC al Comisiei Europene (Sistemul de informare privind protecția socială).

Statul nu blochează dreptul de a munci după pensionare, dar introduce mecanisme prin care descurajează sau reglează financiar acest cumul.

În Germania, sistemul face o distincție clară între pensionarea anticipată și cea la vârsta standard. Dacă alegi să te pensionezi mai devreme și continui să lucrezi, veniturile suplimentare îți reduc pensia. După ce atingi vârsta standard, însă, restricțiile dispar complet și poți cumula liber pensia cu salariul. Regulile sunt aceleași pentru toți, indiferent dacă lucrezi la stat sau în privat.

Franța funcționează pe o logică similară, dar mai flexibilă. Există posibilitatea unui cumul integral, dacă ai îndeplinit toate condițiile de pensionare. În schimb, dacă nu ai încă vechimea completă, statul impune un plafon. Veniturile din pensie și salariu nu pot depăși un anumit nivel. 

În Italia, după pensionarea standard, cumulul este, în general, liber. Restricțiile au existat doar pentru anumite forme de pensionare anticipată, dar au fost eliminate treptat. 

În Spania apare o formulă apropiată de ceea ce încearcă acum România, dar mai echilibrată. Prin sistemul numit „jubilación activa”, pensionarii pot lucra și primesc o parte din pensie, de regulă 50%. Procentul crește în anumite situații, iar după o perioadă mai lungă de activitate poate ajunge chiar la 100%. 

Marea Britanie adoptă cea mai simplă variantă: cumulul este complet liber. Pensia de stat este tratată ca un venit care ar trebui să înlocuiască salariul, ci ca un sprijin de bază. 

Așadar, statele occidentale nu interzic cumulul, ci îl reglează prin mecanisme economice. 

Diferența majoră față de România este că regulile se aplică, în general, uniform tuturor cetățenilor, fără separații între sectorul public și cel privat.

Contextul politic

Decizia Executivului nu poate fi citită fără calendarul politic care o încadrează. România e într-o perioadă în care Guvernul își negociază supraviețuirea.

Pe 28 aprilie, PSD şi AUR au depus moţiune de cenzură împotriva Cabinetului Bolojan. Documentul a fost semnată de 254 parlamentari, cu 21 peste pragul de 233 necesar pentru demitere. Moţiunea a fost citită pe 29 aprilie, iar votul este programat pentru 5 mai.

Pentru PNL, proiectul devine o piesă de capital politic: un semnal către electorat că încearcă să corecteze privilegiile din sistem.

Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, spunea după ședința de Guvern, despre proiect:

,,A fost pus într-un sertar, cu lumina închisă, şi astăzi prim-ministrul Ilie Bolojan şi Guvernul a aprins lumina pe acest subiect şi ceea ce nu s-a putut în mai multe luni de zile, iată, mi-a luat fix două zile”. Pîslaru lasă de înțeles că proiectul nu a putut fi posibil cu PSD la guvernare.

După astfel de declarații, rămâne să vedem poziția PSD în Parlament, care acum se află într-o opoziție agresivă față de măsurile Guvernului Bolojan. Pentru ei, susținerea legii înseamnă asumarea unei măsuri impopulare pentru o parte din electorat. Iar espingerea ei riscă să fie interpretată ca apărare a privilegiilor.

Întrebările care rămân deschise

Legea mai are de trecut testul Parlamentul și, cel mai probabil, al Curții Constituționale. Le va trece?

Poate fi justificată lista extinsă de excepții în fața principiului egalității?

Va produce această măsură economii reale sau doar repoziționări profesionale?

Și, mai ales, este aceasta o reformă structurală sau doar un gest politic într-un moment de criză? 

În forma actuală, răspunsul pare să fie undeva la mijloc. 

România nu elimină complet cumulul pensie–salariu, ci încearcă să-l limiteze fără să încalce Constituția. O soluție de compromis, care spune mai multe despre constrângerile sistemului românesc atunci când încerci să-l reformezi, decât despre reforma în sine. Miza centrală pare să fie una politică: restabilirea ideii de ,,echitate” şi diferenţierea PNL și a premierulu Bolojan faţă de partidele care au tolerat cumulul în ultimii ani.