Analiză. Ce au în comun legile ONG-urilor din Rusia, Ungaria, Georgia cu cea votată în Senatul României

Proiectul adoptat luni de Senat cu voturile PSD și AUR intră într-o dezbatere care depășește granițele României. Mai mult despre acesta, găsiți în alt material NewsEdge.

În aproape toate țările unde au apărut astfel de legi, discursul a început la fel: „cine se teme de transparență?”. A urmat însă o dezbatere mult mai mare despre libertatea de asociere, presiunea asupra societății civile și rolul statului în controlul organizațiilor independente.

În analiza NewsEdge de astăzi ne uităm la țările unde acest model a mai fost aplicat și la ce s-a întâmplat după adoptare.

Prima oară în Europa modelul a apărut unde altundeva decât în Rusia. Adoptat în 2012, acesta a fost testat, adaptat și reprodus până la granițele noastre.

Rusia 2012. Modelul original

Legea rusă a „agenților străini” a fost adoptată în iulie 2012, în contextul protestelor masive față de fraudarea alegerilor. Ținta inițială erau organizațiile neguvernamentale care primeau orice finanțare din exterior și desfășurau activități definite vag drept „politice”. 

Acestea trebuiau să se înregistreze ca „agenți străini”. Termenul are conotații directe din epoca sovietică și este asociat cu „spion” sau „trădător de țară”. Organizațiile trebuiau să își eticheteze toate materialele publicate cu această mențiune.

Conform unui raport al Parlamentului European din 2022, deși mai puțin de 0,1% dintre ONG-urile rusești au fost înregistrate ca agenți străini, impactul asupra societății civile a fost disproporționat față de numărul celor vizați direct. Organizațiile afectate erau printre cele mai mari și mai vizibile. 

Legea a suferit extinderi succesive. În 2020, a fost extinsă pentru a include persoane fizice, jurnaliști și publicații independente. În iulie 2022, la câteva luni după invadarea Ucrainei, a intrat în vigoare o versiune și mai largă. Aceasta elimina practic orice prag sau criteriu obiectiv. 

Potrivit Human Rights Watch, legea din 2022 a permis ca orice individ sau organizație să fie desemnat ca „agent străin” fără a fi necesară demonstrarea vreunei legături cu o entitate străină. Era suficientă judecata autorităților că persoana respectivă se află „sub influență străină”.

Publicații de presă independentă și jurnaliști individuali au ajuns pe lista agenților străini în valuri, mai ales după februarie 2022. 

Conform unui sondaj realizat în 2022 de VCIOM, centrul rus de cercetare a opiniei publice și citat de International Press Institute, 61% dintre ruși au declarat că termenul de „agent străin” le trezește asocieri și conotații negative. Dintre aceștia, 14% au spus că îl asociază cu ,,spion” și 7% cu ,,trădător de patrie”

Studiile au arătat că ONG-urile supuse legii au ajuns să petreacă mai mult timp cu raportarea birocrației decât cu activitatea lor efectivă. 

Ungaria 2017. Primul caz din UE

În iunie 2017, Parlamentul Ungariei a adoptat Lex NGO, legea privind „Transparența Organizațiilor Finanțate din Străinătate”.

Legea dată de regimul Viktor Orban obliga ONG-urile care primeau anual mai mult de 7,2 milioane de forinți (aproximativ 22.000 de euro) din surse externe să se înregistreze ca „organizații sprijinite din străinătate”, să publice această mențiune pe toate materialele lor și să declare donatorii. 

Pragul a fost calculat la exact dublul sumei prevăzute în legislația anti-spălare de bani și anti-terorism. O conexiune identificată explicit de analiști juridici ai Verfassungsblog ca parte din strategia de legitimare, prin asociere simbolică.

Comisia Europeană a deschis procedura de infringement în vara lui 2017, la câteva săptămâni de la adoptare. A sesizat Curtea de Justiție a UE în decembrie același an. 

În iunie 2020, CJUE a pronunțat decizia. Legea ungară violează libera circulație a capitalurilor, dreptul la viață privată, dreptul la protecția datelor personale și dreptul la liberă asociere. Curtea a recunoscut că transparența este un obiectiv legitim, dar a constatat că măsurile Ungariei nu erau nici necesare, nici proporționale.

Ungaria a ignorat decizia timp de aproape un an. Comisia Europeană a trimis o scrisoare formală de notificare în februarie 2021. Ungaria a abrogat formal Lex NGO. Dar a înlocuit-o aproape imediat cu LexNGO 2021, care a transferat competența de inspecție a ONG-urilor cu bugete de peste 20 de milioane de forinți (circa 53.000 de euro) la Curtea de Conturi de Stat. 

Potrivit analizei organizației Dejusticia, noua lege era operațional similară cu cea condamnată și a atras aceleași critici.

În 2023, Ungaria a mers mai departe. Legea privind Protecția Suveranității Naționale a creat un organ de investigație cu puteri extinse și a incriminat utilizarea fondurilor externe pentru activități politice. 

Tiparele sunt identice cu versiunile rusești, adaptate la constrângerile legislative ale unui stat membru UE.

Georgia 2024. Legea agenților străini 

Parlamentul Georgiei, controlat de partidul Visul georgian, a adoptat pe 14 mai 2024 legea privind „Transparența Influenței Străine”. O primă versiune, din 2023, fusese retrasă în urma protestelor masive. 

Președinta Georgiei, Salome Zourabichvili, una dintre cele mai vocale critice ale legii și susținătoare declarată a cursului pro-european al țării, a refuzat să o promulge și a trimis-o înapoi parlamentului pe 18 mai. Parlamentul a votat din nou pe 28 mai. Legea a fost promulgată și a intrat în vigoare. 

Legea cere tuturor ONG-urilor și organizațiilor media care primesc mai mult de 20% din finanțare din surse externe să se înregistreze oficial ca „organizații care urmăresc interesele unei puteri străine” și să se supună unor cerințe extinse de raportare. 

Nerespectarea obligației de înregistrare putea atrage amenzi de până la 25.000 lari georgieni, echivalentul a aproximativ 8.400 de euro. 

Conform unui raport al Asian Development Bank din 2020, societatea civilă georgiană primea peste 90% din finanțare din surse externe. Acest lucru înseamnă că legea putea viza practic întregul sector independent.

Protestele au adus până la 100.000 de oameni în stradă în Tbilisi, conform Al Jazeera. Cele mai mari manifestații anti-guvernamentale din Georgia în istoria recentă. Poliția a dispersat protestatarii cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și gloanțe de cauciuc. 

Pe 9 iulie 2024, UE a anunțat suspendarea candidaturii Georgiei la aderare și a înghețat fondurile. 

Comisia de la Veneția a concluzionat că legea nu îndeplinește „cerințele de legalitate, legitimitate și necesitate într-o societate democratică” și a recomandat ferm abrogarea. ONU și OSCE au emis recomandări similare. Niciuna nu a fost urmată. 

În noiembrie 2024, guvernul georgian a anunțat el însuși suspendarea negocierilor de aderare la UE până în 2028. 

În aprilie 2025, Parlamentul Georgiei a adoptat o versiune și mai dură, care introduce răspundere penală pentru refuzul înregistrării ca agent străin.

Slovacia 2025

Guvernul lui Robert Fico a introdus încă din 2024 un proiect de lege privind transparența ONG-urilor. Acesta a fost inițiat de Partidul Național Slovac (SNS), partid de extremă dreapta din coaliția de guvernare. Proiectul a trecut printr-o serie de rescrieri haotice pe parcursul unui an, fără consultare publică, folosind procedura de urgență.

Versiunile inițiale ale proiectului urmăreau să eticheteze ONG-urile finanțate din exterior drept „agenți străini”, apoi „organizații cu sprijin străin”, apoi „lobbyiști”. Toate aceste etichete au fost eliminate înainte de votul final, ca urmare a protestelor masive de stradă și a presiunii directe a Comisiei Europene. CE avertizase că va deschide o procedură de infringement dacă legea va fi adoptată în forma inițială, invocând precedentul CJUE din cazul ungar.

Conform Euronews, mii de oameni au ieșit în stradă în Bratislava și în alte orașe slovace în primăvara anului 2025. Participanți au scandat „Nu cedăm libertatea” și „Nu legii rusești”. 

Legea a fost adoptată pe 16 aprilie 2025 cu exact minimul necesar de voturi. 

În forma adoptată, obliga ONG-urile să publice identitatea donatorilor care contribuiau cu peste 5.000 de euro din surse externe și introducea amenzi pentru nerespectare. 

Eva Kováčechová, avocată pentru organizația Via Iuris, a rezumat poziția societății civile slovace în declarații citate de Euronews: „Aceasta nu este transparență, este supraveghere.”

La începutul lui 2026, Curtea Constituțională a Slovaciei a anulat prevederile esențiale ale legii, declarându-le incompatibile atât cu Constituția slovacă, cât și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 

Curtea a constatat, la fel ca CJUE în cazul Ungariei în 2020, că obligația de publicare a donatorilor și a datelor de personal constituie o interferență disproporționată cu dreptul la viață privată și că intervenția statului asupra societății civile era excesivă și nejustificată.

Belarus. Lichidarea societății civile 

Belarus reprezintă un caz aparte față de celelalte țări din această analiză. Nu a adoptat o lege explicită a „agenților străini” după modelul rusesc. 

A folosit în schimb un arsenal legislativ acumulat treptat, începând cu 2011. Atunci, au fost introduse amendamente care stabileau răspundere legală pentru ONG-urile ce primeau finanțare externă în „violarea legislației belaruse”. A fost extinsă definiția trădării de stat pentru a include orice formă de asistență acordată unor entități străine dacă putea dăuna securității naționale. 

Declanșatorul represiunii masive a fost însă în 2020. Alegerile prezidențiale au fost considerate fraudate pe scară largă și au urmat proteste. În iulie 2021, Lukașenko a lansat public ceea ce a numit o „operațiune de curățare” a ONG-urilor „bandiților și agenților străini”. 

Pe 23 iulie 2021, autoritățile din Minsk și din alte regiuni au dizolvat în aceeași zi cel puțin 46 de organizații, fără recurs la instanță. 

Valul a continuat fără oprire. Conform publicațiilor internaționale, din 2021 până în prezent, mai mult de 2.000 de organizații neguvernamentale și-au încetat activitatea în Belarus. Fie prin lichidare forțată, fie sub presiunea de a se autodizolva. Peste 100 de reprezentanți ai societății civile se află în detenție. 

Practic întreaga societate civilă independentă a încetat să existe ca entitate juridică operațională pe teritoriul țării. Organizațiile care continuă să funcționeze o fac din exil, Lituania, Polonia, cu site-urile blocate sistematic în Belarus.

Diferența față de Rusia, Ungaria sau Georgia este că în Belarus nu a existat dezbatere publică despre lege, nu au existat proteste care să o oprească, nu au existat instanțe europene care să o condamne. Represiunea a folosit instrumente administrative existente, aplicate selectiv și fără transparență procedurală. Rezultatul a fost același ca în modelele legislative explicite sau mai rău.

Ce au în comun cu cea votată în România

Comisia de la Veneția, CJUE, Human Rights Watch, Amnesty International și Parlamentul European au documentat un tipar recurent în toate aceste legi, indiferent de țara în care au apărut. 

Privite în paralel cu proiectul adoptat de Senatul României pe 18 mai 2026, găsim câteva asemănări.

Trebuie să menționăm, însă, că legea din România nu face referință la finanțări externe sau ,,agenți străini”.

Motivul transparenței

În primul rând, toate invocă transparența ca justificare oficială și toate sunt prezentate ca măsuri de interes public. 

În Ungaria, legea din 2017 se numea oficial „Legea privind Transparența Organizațiilor Finanțate din Străinătate.” 

În Georgia, legea adoptată în 2024 se numea „Legea privind Transparența Influenței Străine.” 

În Slovacia, guvernul Fico a insistat până la final că legea „se aliniază standardelor europene de transparență.” 

În România, liderul AUR George Simion a celebrat votul din Senat cu întrebarea „Cine e deranjat de transparență?”. Liderul PSD Sorin Grindeanu a declarat că nu vede nicio problemă cu legea: „Care-i problema să fii transparent?” 

Publicarea identității donatorilor

În al doilea rând, toate prevăd publicarea identității donatorilor persoane fizice. Exact mecanismul central al proiectului românesc. 

Ungaria obliga organizațiile să declare donatorii care depășeau un prag anual de aproximativ 22.000 de euro. 

Slovacia a prevăzut publicarea identității donatorilor care depășeau 5.000 de euro din surse externe. 

În România, limita e de 5.000 de lei de la orice donatori.

Georgia a mers mai departe, cerând înregistrarea publică a oricărei organizații care primea mai mult de 20% din finanțare din exterior, indiferent de sumă. 

În toate cazurile, instituțiile juridice care au analizat legile (CJUE, Comisia de la Veneția) au constatat că publicarea identității donatorilor individuali nu servește un scop legitim de transparență financiară, ci produce un efect de descurajare a donației și expune persoane private la presiuni nejustificate.

Sancțiuni disproporționate

În al treilea rând, toate prevăd sancțiuni disproporționate față de abaterea administrativă pe care o sancționează. 

În România, proiectul adoptat de Senat prevede suspendarea activității pentru nedepunerea declarației și dizolvarea organizației dacă neconformarea continuă un an. 

Aceeași logică a fost identificată și condamnată explicit în cazul slovac de Curtea Constituțională, care a folosit formularea „interferență disproporționată cu dreptul la viață privată.” 

Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social din România au emis avize negative pe aceeași bază. Sancțiunea nu este proporțională cu fapta.

Criza politică

În al patrulea rând, toate au apărut în momente de tensiune politică internă. Când guvernele aveau nevoie de un inamic vizibil și ușor de construit. 

În Rusia, legea din 2012 a venit imediat după protestele față de fraudarea alegerilor. 

În Belarus, represiunea din 2021 a urmat direct alegerilor contestate din 2020. 

În Georgia, legea a fost reintrodusă în 2024 înaintea alegerilor parlamentare din octombrie. 

În Slovacia, a fost adoptată în contextul protestelor de stradă împotriva lui Fico. 

În România, ne aflăm într-o criză politică prelungită și suntem într-un moment în care societatea civilă și organizațiile de watchdog au avut un rol tot mai vizibil în spațiul public, după ani în care au ținut sub lupă instituțiile statului.

În continuare, proiectul de lege votat în Senat merge în Camera Deputaților, for decizional, unde vom vedea dacă va fi adoptat în forma actuală, modificat sau respins.