Trump a ordonat desecretizarea. Dosarele spun că nu știu ce au văzut astronauții NASA pe Lună. Și asta e mai tulburător decât orice răspuns

Vineri, 8 mai 2026, Departamentul de Război al Statelor Unite a publicat pe site-ul war.gov/UFO prima tranșă dintr-o arhivă promisă de decenii. Dosare desecretizate despre Fenomene Anormale Neidentificate (Unidentified Anomalous Phenomena —UAP ), actuala denumire oficială pentru ceea ce publicul cunoaște ca OZN-uri. La dispoziția președintelui Donald Trump, Departamentul de Război supraveghează un efort interinstituțional pentru a identifica, examina, desecretiza și face publice documente și înregistrări legate de UAP din posesia guvernului federal, anunță Fox News.

Prima tranșă cuprinde 161 de fișiere, iar guvernul s-a angajat să continue publicările pe bază continuă, în tranșe postate la câteva săptămâni distanță.

Programul are propriul acronim: PURSUE — Presidential Unsealing and Reporting System for UAP Encounters. Documentele sunt găzduite pe un portal dedicat al guvernului și vor fi completate în mod continuu. „Poporul american poate accesa acum instantaneu dosarele UAP desecretizate ale guvernului federal”, a anunțat Pentagonul. „Cele mai recente videoclipuri, fotografii și documente-sursă originale din întreg guvernul Statelor Unite se află într-un singur loc, fără acreditare de securitate necesară”.

Alan Bean și luminile care „evadau din câmpul gravitațional al Lunii”

Printre cele mai spectaculoase documente din prima tranșă se numără transcrieri ale misiunilor lunare Apollo 12 (noiembrie 1969) și Apollo 17 (decembrie 1972).

Astronauții misiunii Apollo 12 au raportat de două ori apariția unor „fenomene neidentificate”: un prim fenomen care a durat o oră, în a cincea zi a misiunii, și altul de două minute în a șasea zi. Pilotul modulului lunar, Alan L. Bean, a descris centre misiunii NASA particule și flash-uri luminoase care „zburau în spațiu”. „Le văd venind din spatele meu, din stânga. Prima oară am crezut că sunt particule care provin de la boilerul de apă, dar acum văd că evadează din câmpul gravitațional al Lunii. Se îndepărtează și o iau în sus, spre stele”, a spus Bean.

Astronauții au și fotografiat fenomenele. Fotografiile, publicate acum în premieră, sunt parte din arhiva disponibilă pe war.gov/UFO.

„Era ca un tren care venea spre mine”. Eugene Cernan, ultimul om care a pășit pe Lună

Misiunea Apollo 17, ultima în care oameni au pășit pe Lună, a produs și ea rapoarte remarcabile. Pilotul modulului de comandă, Ronald Evans, a raportat observarea unor „particule sau fragmente foarte luminoase” care se mișcau în jurul vehiculului. Astronautul Harrison „Jack” Schmitt a comparat fenomenul cu focurile de artificii de 4 iulie. Astronauții au speculat că ar putea fi vorba de particule de gheață sau fragmente de vopsea desprinse, dar au admis că aprecierea lor „e extrem de hazardată”.

Cel mai evocator raport îi aparține comandantului misiunii, Eugene Cernan — omul care, în decembrie 1972, a pus ultimul picior uman pe suprafața Lunii și este singurul om care știe cum arată Pământul de acolo. Cernan a raportat că a observat „dungi luminoase” și flash-uri a căror intensitate a comparat-o cu un far de locomotivă. „Înainte să adorm, am văzut un punct luminos care-mi emitea în fața ochilor flash-uri ca un far. Era ca un tren care venea spre mine, dar cu acel flash. E greu de estimat frecvența sau orice altceva, pentru că eram într-o stare de somnolență atunci”.

Ce spun dosarele și ce nu spun, distincția care contează

Dosarele nu sugerează nicio dovadă că guvernul american ar fi avut interacțiuni cu ființe de pe alte planete. De asemenea, nici că ar exista motive să se creadă că astfel de ființe au vizitat Pământul.

Guvernul a declarat explicit că aceste cazuri sunt „nerezolvate” și a invitat analiza sectorului privat, angajând totodată continuarea dezvăluirilor.

Aceasta este, poate, cea mai onestă și mai incomodă concluzie a întregii publicări. Nu că există dovezi ale vieții extraterestre, ci că statul american a deținut zeci de ani înregistrări. Unele pe care nu le-a putut explica, nu le-a putut clasifica definitiv. În cele din urmă, nu le-a putut ascunde la nesfârșit.

De la dosarele FBI din 1947 la un UAP „în formă de fotbal” lângă Japonia în 2024

Arhiva nu se limitează la misiunile Apollo. Documentele publicate acoperă mai mult de cinci decenii, de la misiunea lunară Apollo 17 din 1972. Informațiile se întind până la întâlniri militare raportate în 2026.

Dosarele includ:

un raport dintr-o operațiune militară americană în Grecia în octombrie 2023, în care un operator a observat un UAP „în formă de diamant” zburând la aproximativ 434 de noduri, detectabil exclusiv printr-un senzor infraroșu cu undă scurtă;

un raport INDOPACOM din 2024 despre un „obiect în formă de fotbal” lângă Japonia;

un caz din spațiul aerian african în 2025; și un raport din 2013 din Orientul Mijlociu descris ca „o zonă de contrast cu opt colțuri, captată prin senzor infraroșu”.

Primul dosar din cele 161 conține cazurile investigate de FBI între iunie 1947 și iulie 1968. Acesta include mărturii ale martorilor oculari, dovezi fotografice din locații precum Oak Ridge, Tennessee. Sunt și propuneri tehnice legate de posibile sisteme de propulsie.

Cine a ordonat și ce spun oficialii

Decizia de desecretizare îi aparține direct lui Donald Trump. Pe Truth Social, Trump scrisese: „Bazat pe interesul enorm manifestat, voi instrui Secretarul de Război și alte departamente și agenții relevante să înceapă procesul de identificare și publicare a dosarelor guvernamentale legate de viața extraterestră, fenomenele aeriene neidentificate (UAP) și obiectele zburătoare neidentificate (OZN-uri), și orice altă informație legată de aceste chestiuni extrem de complexe, dar extraordinar de interesante și importante.

Secretarul de Război Pete Hegseth a declarat că documentele „au alimentat de mult timp speculații justificate” . Publicarea demonstrează „angajamentul sincer al administrației Trump față de transparență fără precedent”. Directoarea Serviciilor Naționale de Informații, Tulsi Gabbard, a anunțat că este vorba despre „prima dintr-o serie continuă de eforturi comune de desecretizare”. Directorul FBI, Kash Patel, a calificat desecretizarea drept „prima dată în istorie” când publicul are „acces nerestricționat la dosarele guvernamentale despre UAP”.

Contextul politic al transparenței: de ce acum?

Programul PURSUE urmează unor desecretizări anterioare fragmentare. Ele au cuprins inclusiv publicarea din 2020 a trei videoclipuri infraroșu ale Marinei americane. Demersul consolidează o arhivă publică pentru material care până acum circula prin cereri fragmentate în baza Legii Libertății Informației, scrisori congresionale și scurgeri neautorizate.

Dacă tranșele următoare vor aduce detalii operaționale despre întâlniri militare recente sau doar curiozități din era Apollo, aceasta va fi adevărata măsură a inițiativei PURSUE. Până atunci, cele 161 de dosare publicate azi sunt dovada că statul american a ținut în sertare, timp de decenii, rapoartele propriilor astronauți despre lumini pe care nu le-a putut explica nici atunci, nici acum. Eugene Cernan a murit în 2017 fără să primească un răspuns. Acum cel puțin dosarul lui e public.