Traseul Basmelor la 50 de ani: De la mitul romantic la realitatea sumbră a fraților Grimm

Ruta basmelor din Germania împlinește 50 de ani, iar orașele și localitățile de-a lungul traseului de 600 km continuă să insufle o nouă viață basmelor îndrăgite ale fraților Grimm. Traseul, care leagă peisajele asociate cu Jacob și Wilhelm Grimm, oferă o incursiune în poveștile care au modelat copilăria a numeroase generații timp de peste două secole. Fondată în 1975, ruta a fost concepută pentru a invita călătorii într-o lume romantică a castelelor, pădurilor și folclorului, în timp ce a păstrat patrimoniul cultural al Germaniei. Ea începe în Hanau, locul de naștere al fraților Grimm, lângă Frankfurt, și se întinde spre nord, prin orașe cu case cu structură din lemn, dealuri împădurite și fortărețe medievale, înainte de a se termina în Bremen. 

Deși mulți turiști parcurg traseul cu mașina, rețeaua feroviară oferă acces facil către locurile în care au studiat, au lucrat și s-au inspirat pentru poveștile celebre precum Hansel și Gretel, Rapunzel și Cenușăreasa, care au fost adunate în celebra lor culegere de povești pentru copii și familie. Deși publicul contemporan este obișnuit cu versiunile „îndulcite” ale acestor povești, ascultate înainte de culcare și văzute în filmele Disney, primele ediții ale fraților Grimm, publicate în 1812 și 1815, erau mai sumbre, mai ciudate și mult mai puțin sentimentale. Ele erau presărate cu sărăcie, foame și ambiguitate morală. În momentul în care traseul Fairy Tale împlinește 50 de ani, moștenirea Grimm este reinterpretată pentru a aborda teme actuale.

 Tradiție și reinterpretare. Festivalul de la Hanau

Primul popas al traseului este Hanau, unde o statuie a fraților Grimm se află în piața centrală, în fața sediului primărie. Jacob și Wilhelm Grimm s-au născut în 1785 și, respectiv, 1786, iar statuia îl înfățișează pe Wilhelm așezat cu o carte deschisă în poală și pe Jacob stând în picioare în spatele lui (deși legenda spune că la miezul nopții ei își schimbă locurile în secret). În fiecare an, din mai până în iulie, orașul devine scena Festivalului Fraților Grimm, când trei basme ale fraților Grimm sunt reinterpretate pentru publicul contemporan. Producțiile anterioare, jucate într-un amfiteatru în aer liber lângă Castelul Philippsruhe, au abordat standardele de frumusețe în Albă ca Zăpada și discriminarea în Hansel și Gretel.

„Anul acesta punem în scenă Masa dorințelor care, în noua noastră interpretare, abordează teme politice precum populismul și știrile false, subiecte extrem de relevante în ziua de azi”, spune Jeroen Coppens, șeful departamentului de relații publice și dramaturgie al festivalului. Producțiile sunt jucate în limba germană, dar Coppens spune că vizitatorii internaționali pot urmări în mare parte intrigile bine cunoscute. Pentru localnici, festivalul este deosebit de important, mulți dintre ei ar fi participat la el în copilărie, împreună cu familiile sau școala. Când organizatorii au cerut voluntarilor să croșeteze o împletitură de Rapunzel lungă de 7 metri anul trecut, au primit peste 1.000 de răspunsuri.

Marburg: Arhitectura care a desenat basmele.

Traseul continuă spre nord, traversând peisajul rural, până la Marburg, un mic oraș universitar situat la 100 km distanță. Aici, la începutul secolului al XIX-lea, frații au studiat dreptul și a apărut  fascinația lor pentru limba germană și studiile folclorice. Marburd este, de asemenea, orașul natal al artistului Otto Ubbelohde, cel care a integrat aspecte ale orașului în unele dintre ilustrațiile sale pentru edițiile de la începutul secolului al XX-lea ale basmelor fraților Grimm. 

Orașul vechi al Marburgului, cu dealurile sale, pare să se încline spre basmele sale. Casele cu structură din lemn se înclină deasupra străzilor înguste pavate cu pietre, acoperișurile abrupte se adună sub Palatul Landgrafen de pe vârful dealului. Drumul care urcă spre castel scoate la iveală detalii arhitecturale specifice, precum intrarea arcuită pe care Ubbelohde a folosit-o în ilustrația sa pentru Regina albinelor. Panoramele vaste asupra acoperișurilor roșii și a dealurilor împădurite, vizibile în ansamblu de la înălțimile palatului, sunt peisaje care evocă decorurile naturale unde s-ar putea desfășura peripețiile copiilor rătăciți sau ale lupilor din basme. Între castel și centrul istoric se desfășoară „Poteca Grimm”, un traseu de drumeție autoghidat ce marchează locurile emblematice prin diverse motive și personaje sculptate. Vizitatorii pot descoperi aici elemente simbolice precum pantoful uriaș al Cenușăresei sau figura Prințului Broască. Deși traseul este conceput în special pentru familii, el oferă o satisfacție intelectuală turiștilor de toate vârstele.

Kassel: Arhivele foamei și rigoarea lingvistică. 

La o oră nord de Marburg se află Kassel, locul în care frații Grimm au trăit și au lucrat timp de 30 de ani. Aici, la Muzeul Grimmwelt (Lumea Grimm), basmele capătă o formă mai complexă. O vitrină de sticlă adăpostește primele copii ale autorului din Children’s and Household Tales, care arată corecturile și completările scrise de mână de frați. Frații nu erau doar povestitori, ci și lingviști care au compilat unul dintre cele mai ambițioase dicționare germane ale secolului al XIX-lea.

„Mulți vizitatori sunt curioși să afle mai multe despre personajele istorice din spatele poveștilor și despre munca lor ca lingviști, cărturari și colecționari”, a spus Claudia Rosskopf de la Grimmwelt Kassel. Muzeul nu se ferește să prezinte contextul mai dur din spatele poveștilor. Multe dintre povești au fost culese de la femei din clasa mijlocie locală, care la rândul lor le-au auzit de la servitori, fermieri și negustori călători. Aceste versiuni orale timpurii erau chiar mai sumbre decât poveștile pe care le cunoaștem astăzi. Ele oglindeau realitățile dure ale vieții rurale și, fără înregistrări scrise, trebuiau să fie memorabile prin intrigi extreme și povestiri vii. Drept urmare, edițiile timpurii ale fraților Grimm erau mai aproape de folclorul cu caracter moralizator decât de divertismentul pentru copii.

Exista, de asemenea, un anumit grad de ambiguitate morală; de exemplu, în versiunea din 1812 a poveștii Hansel și Gretel, mama lor era cea care îi abandonase în pădure, și nu mama vitregă. Astfel de acte de supraviețuire determinate de sărăcie nu erau neobișnuite în perioadele de foamete. În muzeu, o secțiune dedicată evidențiază rolul pe care îl joacă mâncarea ca ispită sau recompensă în basme, precum și contextul sărăciei de la începutul secolului al XIX-lea.

Trendelburg: Fortăreața unde legenda lui Rapunzel prinde viață

Atmosfera generală de la primul contact cu orașul Trendelburg evocă imediat universul fraților Grimm. Hotelul Burg Trendelburg, un castel medieval transformat în unitate de cazare, domină valea râului Diemel. Turnul său cilindric este recunoscut la nivel internațional drept „Turnul lui Rapunzel”.  Chiar dacă acesta nu a fost inspirația literală pentru Rapunzel, în versiunea fraților Grimm, a fost probabil adaptată din povești populare mai vechi. De-a lungul timpului, a devenit unul dintre simbolurile cele mai fotografiate ale traseului, probabil datorită arhitecturii sale medievale și poziției sale în nordul Hessei, patria fraților.

Hotelul sărbătorește această asociere cu un scurt spectacol Rapunzel în duminicile de vară, în care reconstruiesc scena în care ea își lasă părul să atârne din fereastra turnului. În plus, în fiecare lună mai, găzduiește un festival medieval pentru familii, cu cavaleri, lupte cu săbii, tir cu arcul, teatru de păpuși și acrobații cu foc.

Interiorul castului păstrează elemente de epocă, precum mobilierul vechi sau oglinzile ornamentale care amintesc de estetica basmului „Albă ca Zăpada” Pentru a ajunge pe parapet, vizitatorii trebuie să urce cele 130 de trepte în spirală ale turnului. De la înălțime, casele cu structură din lemn se adună dedesubt, iar pădurea Reinhardswald se întinde până la orizont. Aceasta este una dintre cele mai mari păduri din Germania. Potecile sale, marcate de stejari noduroși, rădăcini răsucite și trunchiuri căzute, permit vizitatorilor să înțeleagă cum astfel de peisaje au alimentat laturile mai întunecate ale poveștilor, cum ar fi pădurea din Scufița Roșie.

Hamelin: Dincolo de flautul magic

Ultima oprire este Hamelin, legat pentru totdeauna de Pied Piper, una dintre poveștile mai întunecate din colecția fraților Grimm. Povestea tulburătoare spune despre un fluierar angajat să scape orașul de o infestare de șobolani. El își folosește fluierul magic pentru a atrage șobolanii în râu, înecându-i. Când primarul refuză să-l plătească, fluierarul îi conduce pe toți copiii departe de oraș, pentru a nu mai fi văzuți niciodată.  Centrul vechi al orașului Hamelin păstrează vie această legendă. Pietrele pavajului sunt gravate cu șobolani aurii, și ghidează turiștii către clădirile în stil renascentist Weser. Un exemplu remarcabil este clădirea Leisthaus din secolul al XVI-lea, cu fațadă roz pastel și reliefurile sculptate ornamental cu decorațiunile aurite.

Clădirea găzduiește Muzeul Hamelin unde sunt explorate originile reale ale poveștii. Mai multe documente istorice fac referire la un eveniment din 1284, când 130 de copii au dispărut din oraș. Există mai multe teorii despre ce s-a întâmplat; poate că a fost vorba de o migrație provocată de sărăcie sau poate că au murit din cauza ciumei. În mijlocul necunoscutului, povestea a evoluat de-a lungul secolelor și a ajuns în cele din urmă în colecția fraților Grimm. Astăzi, Hamelin își asumă legătura cu povestea. Teatrul mecanic al muzeului pune în scenă un spectacol scurt, automatizat, de mai multe ori pe zi. În piața principală are loc de trei ori pe zi un spectacol cu mecanisme miniaturale, iar orașul găzduiește duminica o piesă de teatru în aer liber, sezonieră. „Este o onoare să fac parte dintr-o tradiție și o poveste care se întinde pe secole. Reprezintă ideile de onestitate și fiabilitate, cu povestea prudentă a respectării cuvântului dat”, spune Brian Boyer, care joacă rolul flautistului în piesa în aer liber. 

Traseul basmelor la 50 de ani. Moștenirea fraților Grimm

La fel ca basmele care i-au dat numele, Traseul Basmelor a evoluat de la origini și a devenit o călătorie pitorească și romantică prin folclorul german. Astăzi, accentul nu mai este pus atât pe vizitarea castelelor, cât pe interpretare, deoarece poveștile născute din foamete și frică continuă să fie reimaginate prin festivaluri, muzee și spectacole.

„Frații Grimm reprezintă o moștenire culturală comună. Basmele lor au fost traduse, adaptate și reinterpretate în întreaga lume. Povestirea lor ne permite să reflectăm asupra modului în care narațiunile culturale călătoresc, se schimbă și continuă să modeleze societățile”, spune Rosskopf. Basmele ocupă încă un loc important în lumea noastră. Ele acționează ca o punte între fantezie și realitate, un loc în care putem explora etica și morala și reflecta asupra narațiunii propriilor noastre vieți. După cincizeci de ani, Traseul Basmelor nu mai înseamnă doar pășirea în lumea fanteziei. Înseamnă înțelegerea modului în care poveștile supraviețuiesc schimbându-se odată cu noi, conform BBC.