TIFF la 25 de ani: cum a ajuns Festivalul Internațional de Film Transilvania unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice din Europa de Est

De la o industrie aflată aproape de colaps la un festival care aduce la Cluj cele mai importante nume ale cinematografiei mondiale

Astăzi, succesul internațional al cinematografiei românești pare aproape firesc. Regizori precum Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Radu Jude sau Tudor Giurgiu sunt prezențe constante la marile festivaluri ale lumii. Iar filmele românești sunt urmărite și premiate pe cele mai importante scene ale cinematografiei internaționale.

În urmă cu 25 de ani, însă, situația era cu totul diferită.

Potrivit unui amplu material publicat de Variety, la momentul lansării Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), în 2002, România era aproape absentă de pe harta cinematografiei mondiale, iar industria locală traversa una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa.

Astăzi, la un sfert de secol de existență, TIFF a devenit nu doar cel mai important festival de film din România, ci și unul dintre cele mai respectate evenimente cinematografice din Europa Centrală și de Est.

România cinematografică de la începutul anilor 2000

Privind retrospectiv, este greu de imaginat cât de diferit arăta peisajul cinematografic românesc la începutul anilor 2000.

Noul Val Românesc încă nu exista ca fenomen recunoscut internațional. „Moartea domnului Lăzărescu”, filmul lui Cristi Puiu care avea să schimbe percepția lumii asupra cinematografiei românești, urma să fie lansat abia în 2005.

La rândul său, Cristian Mungiu avea să câștige primul Palme d’Or doi ani mai târziu, cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.

În acel context, fondatorii TIFF au decis să construiască un festival internațional. Într-o țară care aproape că nu exista pe radarul marilor cinefili.

Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului, își amintește în interviul acordat publicației Variety dificultățile acelei perioade:

„Nu existau filme românești. Nu exista infrastructură adecvată. Cinematografele dispăreau. Nu exista implicare financiară din partea statului.”

Cum s-a născut primul festival internațional de film din România

Pentru Tudor Giurgiu, fondatorul și președintele TIFF, obiectivul era clar: crearea unei platforme care să ofere vizibilitate filmelor românești și să conecteze industria locală la circuitul internațional.

În declarațiile acordate revistei Variety, acesta explică faptul că festivalul a fost gândit pentru a oferi „o mai bună expunere filmelor noastre” și pentru a aduce la aceeași masă cineaști, producători și factori de decizie.

Ambițiile inițiale erau însă modeste.

„Nu aveam un plan pe cinci ani”, povestește Mihai Chirilov. „Voiam doar să supraviețuim celor șapte zile ale primei ediții.”

Festivalul a debutat cu doar două săli de proiecție și o durată de șapte zile.

Privind în urmă, Tudor Giurgiu spune, cu umor, că prima ediție a fost probabil și cea mai bine organizată.

„Era disciplinată, riguroasă. Două săli de proiecție, șapte zile, dimensiunea perfectă.”

Un festival construit pe curaj și provocare

Încă de la prima ediție, TIFF a ales să meargă într-o direcție diferită față de multe alte festivaluri europene.

Programul a inclus filme precum „Mulholland Drive” al lui David Lynch, „Pianista” lui Michael Haneke sau „Spirited Away” al lui Hayao Miyazaki, producții care aveau să devină repere ale cinematografiei mondiale.

Mihai Chirilov recunoaște că selecția era rezultatul unei abordări lipsite de compromisuri.

În interviul pentru Variety, acesta afirmă:

„Eram suficient de nebuni încât să nu ne gândim la consecințe.”

Directorul artistic descrie și mai direct spiritul acelei perioade:

„A fost cu adevărat șocant și provocator. Am venit cu multe electroșocuri. Nu ne păsa deloc.”

Potrivit lui Chirilov, provocarea principală după 25 de ani nu este extinderea festivalului, ci păstrarea acelui spirit inițial.

„Provocarea este să nu pierdem inocența primei ediții. Era totul sau nimic.”

TIFF și ascensiunea cinematografiei românești

Evoluția festivalului s-a suprapus aproape perfect peste ascensiunea Noului Val Românesc.

În anii care au urmat, regizori precum Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Radu Jude și mulți alții au transformat România într-una dintre cele mai apreciate școli cinematografice ale lumii.

În 2026, momentul aniversar al TIFF coincide cu un nou succes major pentru cinematografia românească, după ce Cristian Mungiu a câștigat al doilea Palme d’Or al carierei sale pentru „Fjord”.

Această transformare este una dintre cele mai spectaculoase schimbări culturale prin care a trecut România după 1989.

Ediția aniversară: de la Cannes și Berlin la Cluj

Competiția oficială a celei de-a 25-a ediții reunește 12 filme din întreaga lume care concurează pentru Trofeul Transilvania.

Programul include producții prezentate recent la Cannes, Berlin sau Rotterdam și confirmă poziția festivalului în circuitul marilor evenimente cinematografice europene.

Printre invitații și filmele importante ale ediției se numără:

• „Minotaur”, noul film al regizorului rus Andrei Zviaghințev;
• „Diary of a Chambermaid” și „Dracula”, semnate de Radu Jude;
• „Bitter Christmas”, cel mai recent film al lui Pedro Almodóvar;
• „Titanic Ocean”, debutul mult așteptat al regizoarei grecești Konstantina Kotzamani.

Festivalul continuă și tradiția proiecțiilor speciale de la Castelul Bánffy din Bonțida, unul dintre cele mai cunoscute repere culturale asociate TIFF.

Începutul unei frumoase prietenii

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!