Pielea uscată, de la disconfort la fisuri. Când e timpul pentru dermatolog

Pentru a înțelege ce se schimbă la nivelul pielii în lunile reci și când o cremă hidratantă nu mai este suficientă, am stat de vorbă cu Dr. Raluca Anghel, medic specialist în Medicină de Laborator și medic rezident anul IV în Dermatovenerologie în cadrul Spitalului Clinic Colentina din București.

De la primele senzații de piele care „ține” până la fisuri dureroase și prurit persistent, medicul explică de ce schimbarea sezonului poate afecta bariera cutanată, ce obiceiuri de îngrijire accentuează uscăciunea și în ce situații ceea ce pare inițial o problemă cosmetică poate necesita evaluare dermatologică.

Când pielea pierde mai mult decât apă

Toamna, aerul devine mai rece și mai uscat, iar încălzirea din interior reduce și mai mult umiditatea. Pielea pierde astfel mai ușor apă, iar bariera protectoare se reface mai lent. Nu este însă doar o problemă de temperatură.

„Dușurile mai fierbinți, spălarea frecventă și trecerile repetate dintre frig și încăperi încălzite accentuează uscăciunea, mai ales la pielea atopică sau matură”, explică Dr. Anghel.

Mâinile, gambele, antebrațele, coatele, genunchii și călcâiele sunt printre zonele cel mai frecvent afectate. Fața și buzele sunt vulnerabile pentru că sunt expuse direct frigului și vântului. La persoanele în vârstă, uscăciunea este adesea mai accentuată pe gambe, în timp ce dermatita atopică poate afecta pliurile și alte zone predispuse la eczemă.

Dar nu orice piele care se simte uscată are aceeași problemă. Tocmai de aceea, distincția dintre deshidratare și xeroză contează.

Deshidratarea nu este același lucru cu xeroza

„Pielea deshidratată” este, în primul rând, un termen cosmetic. El descrie un conținut redus de apă la nivelul stratului cornos și poate indica o situație temporară. Se poate întâmpla oricărui tip de ten, inclusiv celui gras sau acneic. Pielea poate avea senzație de strângere, poate părea ternă, iar liniile fine pot deveni mai vizibile.

Xeroza cutanată, în schimb, este o uscăciune mai persistentă, asociată cu modificări ale barierei pielii și ale lipidelor din stratul cornos.

„Pielea devine aspră, descuamată și poate prezenta prurit, iar în forme mai severe pot apărea fisuri și inflamație. Practic, deshidratarea se referă predominant la deficitul de apă, în timp ce xeroza implică o alterare mai complexă a barierei cutanate, inclusiv a componentei lipidice”, explică medicul.

Asta înseamnă că problema nu se rezolvă întotdeauna doar prin aplicarea unui produs care „hidratează”. Bariera cutanată are nevoie și de ingrediente care să ajute la refacerea și protejarea ei.

Dacă uscăciunea este însoțită de prurit important, roșeață, eczemă, fisuri dureroase sau sângerare, este indicată o evaluare dermatologică. Poate exista o dermatoză asociată, iar pielea nu mai este doar deshidratată.

Mâncărimea: simptom frecvent, dar nu o explicație în sine

Pielea foarte uscată poate provoca mâncărime, uneori intensă. Când bariera cutanată este afectată, crește pierderea de apă, iar terminațiile nervoase de la nivelul pielii pot deveni mai reactive. Xeroza este, astfel, una dintre cauzele frecvente ale pruritului, mai ales în sezonul rece și la persoanele în vârstă.

Totuși, mâncărimea persistentă nu trebuie pusă automat pe seama uscăciunii. „Poate apărea în dermatita atopică sau de contact, urticarie, scabie, anumite infecții sau alte afecțiuni dermatologice și poate fi provocată inclusiv de unele medicamente”, avertizează Dr. Anghel.

Dacă pruritul este generalizat, persistă și nu există leziuni cutanate care să îl explice, trebuie luate în calcul și cauze sistemice: afecțiuni hepatice, renale, tiroidiene, hematologice sau metabolice. Contează intensitatea, durata și efectul asupra vieții de zi cu zi. Mâncărimea care afectează somnul, persistă în ciuda hidratării corecte sau se asociază cu alte simptome justifică o evaluare medicală.

Fisurile schimbă problema din cosmetică în medicală

Crăpăturile, descuamarea accentuată și sângerarea sunt semne că bariera cutanată este serios afectată. Ele pot indica xeroză severă sau eczemă asteatotică.

„Fisurile adânci pot fi dureroase și permit pătrunderea microorganismelor, crescând riscul de infecție. În această etapă, problema nu mai trebuie privită doar ca una estetică”, spune medicul. Fisurile și zgârieturile produse prin scărpinat întrerup protecția pielii și pot permite pătrunderea bacteriilor, virusurilor sau fungilor. Pot apărea inflamație, cruste, secreții și durere, iar scărpinatul întreține cercul vicios al mâncărimii. La persoanele cu diabet, fisurile de la nivelul picioarelor trebuie urmărite cu atenție deosebită.

Dușul fierbinte poate agrava uscăciunea

Apa fierbinte și băile prelungite pot îndepărta o parte dintre lipidele naturale de la suprafața pielii și pot afecta temporar bariera cutanată, favorizând pierderea transepidermică de apă. O piele deja sensibilă poate deveni și mai uscată, poate începe să „țină” sau să mănânce.

Recomandarea medicului este să alegem dușuri scurte, de aproximativ 5–10 minute, cu apă călduță, și produse de curățare blânde, fără parfum și fără detergenți agresivi. După baie, pielea ar trebui tamponată ușor cu prosopul, nu frecată. Crema sau balsamul emolient se aplică în primele minute, cât pielea este încă ușor umedă.

„Ingredientele umectante și ocluzive ajută la reținerea apei în stratul cornos și la refacerea barierei cutanate”, explică Dr. Anghel. Pentru pielea foarte uscată, formulele mai grase, cu ceramide, glicerină, uree în concentrații mici, petrolatum sau dimeticonă sunt, de regulă, mai potrivite decât loțiunile foarte fluide.

Crema contează, dar și frecvența aplicării

În cazul pielii foarte uscate, crema sau unguentul ar trebui aplicat cel puțin de două ori pe zi și ori de câte ori reapare senzația de uscăciune. Momentul cel mai potrivit este imediat după duș sau spălare, pe pielea încă ușor umedă. Pe mâini, emolientul trebuie reaplicat după fiecare spălare.

Contează și combinația de ingrediente. „Un produs eficient combină ingrediente care atrag apa, precum glicerina, ureea în concentrații mici sau acidul lactic, cu ingrediente care refac și «sigilează» bariera: ceramide, colesterol, acizi grași, petrolatum sau dimeticonă”, spune medicul. Pentru uscăciunea severă sunt mai potrivite cremele dense și unguentele fără parfum. Ureea și acizii pot fi iritanți dacă există fisuri deschise.

O piele inflamată sau cu bariera afectată poate deveni sensibilă chiar și la ingrediente pe care, în mod normal, le tolerează. Parfumurile, uleiurile esențiale, produsele astringente, alcoolul denaturat, săpunurile alcaline și exfolierea mecanică agresivă pot accentua usturimea, uscăciunea și inflamația.

În faza acută, poate fi necesară întreruperea temporară a ingredientelor cu potențial iritant, precum retinoizii, acizii exfolianți AHA și BHA sau peroxidul de benzoil.

„Nu înseamnă că aceste ingrediente sunt dăunătoare pielii, ci doar că nu este momentul potrivit pentru ele”, subliniază Dr. Anghel. Chiar și ureea sau acidul lactic, utile în anumite formule, pot provoca usturime dacă sunt folosite în concentrații mai mari pe pielea fisurată sau inflamată.

În această perioadă, rutina ar trebui simplificată: curățare blândă, hidratare și refacerea barierei cu ingrediente precum ceramide, glicerină, pantenol sau ingrediente ocluzive. După ce pielea se liniștește, activii pot fi reintroduși treptat.

De ce pielea matură este mai vulnerabilă

Odată cu înaintarea în vârstă, producția de sebum și transpirație scade, cantitatea de lipide de la nivelul stratului cornos se reduce, iar pielea pierde mai ușor apă. Bariera se reface mai lent, iar pielea devine mai subțire și mai vulnerabilă la frig, detergenți, dușuri fierbinți și frecare.

La femei, menopauza poate accentua aceste schimbări. Scăderea nivelului de estrogen influențează producția de colagen, grosimea și elasticitatea pielii, dar și capacitatea acesteia de a menține hidratarea. După menopauză, pielea poate deveni mai uscată, mai subțire, mai sensibilă și mai predispusă la prurit.

Anumite medicamente, boli cronice și modificări ale stilului de viață sau ale mobilității pot contribui, la rândul lor, la xeroză. De aceea, la persoanele în vârstă sunt importante curățarea blândă și folosirea constantă a emolientelor bogate în ceramide, glicerină, uree în concentrații potrivite sau ingrediente ocluzive.

Când uscăciunea poate avea legătură cu o afecțiune

Pielea foarte uscată poate fi asociată cu diabetul, problemele tiroidiene sau alte afecțiuni, dar uscăciunea singură nu stabilește un diagnostic.

„Hipotiroidismul poate reduce producția de transpirație și sebum, iar diabetul se poate asocia cu deshidratare, neuropatie și vindecare mai lentă. Bolile renale sau hepatice pot provoca mâncărime, uneori pe fond de piele uscată”, explică Dr. Anghel.

O uscăciune generalizată, apărută recent sau care nu răspunde la îngrijire trebuie investigată. Același lucru este valabil pentru pruritul intens, persistent, extins pe suprafețe mari sau care afectează somnul și activitățile zilnice.

Evaluarea medicală este importantă dacă mâncărimea persistă câteva săptămâni fără o explicație evidentă, nu se ameliorează prin măsuri simple de îngrijire, apare după începerea unui medicament nou sau în timpul sarcinii ori se asociază cu scădere inexplicabilă în greutate, febră, oboseală marcată, icter sau transpirații nocturne. În cazul pruritului generalizat fără erupție cutanată evidentă, uneori sunt necesare și analize de sânge.

Dacă apar umflarea buzelor sau a limbii, dificultăți de respirație ori stare generală alterată, este necesară evaluare medicală de urgență.

Dacă emolientul nu rezolvă problema, trebuie căutată cauza

Folosirea constantă a produselor hidratante nu exclude existența unei afecțiuni dermatologice. Dacă au fost eliminați factorii iritanți, dușurile sunt scurte și călduțe, produsele de curățare sunt blânde, iar emolientul este aplicat imediat după baie, dar pielea rămâne foarte uscată, pruriginoasă sau iritată timp de câteva săptămâni, este indicat un consult dermatologic.

Evaluarea trebuie făcută mai repede dacă apar fisuri profunde, sângerare, durere, roșeață importantă, leziuni extinse, secreții sau cruste. Aceste manifestări pot sugera dermatită, suprainfecție sau o altă afecțiune care necesită tratament specific.

Uneori, ceea ce pare inițial o simplă uscăciune poate fi asociat cu dermatită atopică sau de contact, psoriazis, ihtioză ori, mai rar, cu anumite afecțiuni sistemice.

„Dacă hidratarea corectă nu rezolvă problema, nu înseamnă neapărat că avem nevoie de o cremă «mai puternică»; poate fi nevoie să stabilim mai întâi cauza”, este concluzia Dr. Raluca Anghel.

Toamna poate cere o rutină de îngrijire adaptată, dar semnele care persistă sau se agravează nu ar trebui acoperite la nesfârșit cu încă un produs. Când pielea începe să crape, să sângereze, să se inflameze sau să provoace mâncărime persistentă, întrebarea nu mai este doar ce cremă folosim, ci de ce bariera cutanată nu reușește să se refacă.