The Atlantic: De la Lincoln la Trump. Cum s-a prăbușit visul american într-un singur mandat

Filmul preferat al lui Donald Trump este „Sunset Boulevard”, care spune povestea Normei Desmond, o actriță celebră în epoca filmului mut, dar acum bătrână și uitată. Ea refuză să accepte realitatea și preferă să retrăiască vechile succese, până când nebunia o cuprinde complet. În mod similar, discursul lui Trump de Ziua Independenței a fost un lung exercițiu de autoamăgire, în care a încercat să reînvie o glorie care nu mai există.

Celebrarea a 250 de ani de la Declarația de Independență a fost un dezastru orchestrat de Trump de la început până la sfârșit. Momentul culminant a fost stricat de o furtună. Aceasta nu doar că a întârziat discursul lui Trump până după ora 23:00, dar a și amânat spectacolul de artificii.

În discursul său, Trump i-a onorat pe eroii americani din războaiele trecute. Fiecare veteran a fost invitat pe scenă și recunoscut în fața unui steag istoric. Trump și-a susținut discursul ci câteva abateri scurte. El și-a expus nemulțumirile personale, dar a și transmis câteva mesaje politice. Discursul a fost tipic pentru echipa sa: pompos, plin de laude de sine, fără nicio frază memorabilă sau moment cu adevărat inspirat. ChatGPT ar fi scris ceva mult mai bun.

Sunset Boulevard, varianta 2.0, cu Trump în rolul principal 

Discursul a avut și un aspect de „Sunset Boulevard”.

Prima frază a discursului  a invocat „un respect cuvenit față de opiniile omenirii”. De-a lungul istoriei lor, americanii au fost extrem de conștienți de opiniile altora despre experimentul lor de guvernare republicană. În 1861, în primul său mesaj de 4 Iulie către Congres, Abraham Lincoln a spus că soarta Uniunii Americane este o problemă care privește „întreaga familie a omului”. La fel, Ronald Reagan obișnuia să citeze, prin John Winthrop, vorba din Biblie. „America este ca un oraș așezat pe un deal, iar ochii întregii lumi sunt îndreptați spre ea”.

Cine a scris discursul de aseară pentru Trump a păstrat o anumită amintire a acestei vechi tradiții retorice americane. Ca și actrița îmbătrânită Norma Desmond, Trump și echipa au rejucat scene preferate: eliberarea Europei de sub dominația nazistă, înfrângerea comunismului. Totuși, acele scene, cândva extrem de puternice, au devenit emoționante, pentru că au avut loc cu mult timp în urmă.

Sub conducerea lui Donald Trump, Statele Unite au purtat conflicte militare în Venezuela și Iran. Aproape că s-a ajund la un război și cu Danemarca epntru a ocupa Groenlanda. 

De asemenea, președintele Trump vorbește adesea despre anexarea totală sau parțială a Canadei. A purtat un război economic împotriva aliaților și partenerilor. Astfel, a încălcat  acordurile comerciale internaționale și legile interne. În curând, Trump s-ar putea angaja într-un război în Cuba. Statele Unite deja au redus ajutorul pentru Ucraina. Trump a clarificat în repetate rânduri că scopul războaielor sale este prada. El dorește să sechestreze petrol și alte resurse. La rândul său, cursul celui mai ambițios război al său, cel cu Iranul, pare să fi fost influențat de state-client, care i-au făcut plăți lui și asociaților săi.

Ce a rămas din idealurile americane de cât e Trump președinte?

Stilul retoric preferat al lui Trump în astfel de ocazii este să se laude cu puterea militară a SUA, cum nimeni nu i poate egala. Președintele le transmite apropiaților el personal este un comandant militar mai puternic decât Attila sau Genghis Khan. Autenticului Trump nu îi pasă de niciun ideal dincolo de puterea națională de temut și de îmbogățirea personală. Dar cineva a pus pe teleprompterul lui Trump niște fragmente prost reamintite din „Vremurile de dinainte” despre libertate. Cu această ocazie, Trump a citit fragmentele fără să ezite, potrivit The Atlantic.

Americanii sunt obișnuiți cu acele fragmente. Când Trump le respinge,publicul său intern poate simți o neliniște că ceva a fost omis, ceva care obișnuia să fie important. Dar când le rostește, el îi reamintește publicului său cum a abandonat principiile generoase și idealurile emancipatoare care au făcut cândva America de încredere și admirată. 

Declarația de Independență a fost începutul, dar Trump scrie finalul

Discursul a revendicat meritul pentru o istorie pe care Trump o consideră o greșeală de naivi. Trump construiește un viitor american orientat spre state autoritare și corupte: Rusia, Turcia, Arabia Saudită. Aliații democratici sunt tratați, în cel mai bun caz, ca niște supuși care trebuie intimidați. În cel mai rău caz, aceștia sunt văzuți ca ținte care trebuie împărțite în noi teritorii americane.

În măsura în care Trump are ultimul cuvânt, America pe care a lăudat-o în discursul de 4 iulie nu va mai exista. Felul în care a transformat aniversarea Declarației de Independență într-o farsă grotescă arată cât de departe a dus țara de la valorile sale fundamentale. Americanii ar putea refuza să vadă prăbușirea prestigiului lor internațional, dar ignorarea problemei nu o rezolvă. Ca și Norma Desmond, care s-a pierdut în propriile iluzii, America este acum învăluită de un vis întunecat.

Americanii nu au luptat destul pentru visul lor. Totuși,  ironic, acum sunt prinși într-o realitate sumbră și tristă.

Propunerea noastră

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!