Evaluarea la Religie dintr-o școală publică ar trebui să măsoare ce a învățat elevul la clasă, nu ce face duminica acasă, e părerea celor speriați de impactul aspectului practic al acestei materii. Tocmai această linie le pare a fi depășită de unii descriptori din proiectul de standarde naționale de evaluare lansat de Ministerul Educației în consultare publică. Problema nu ar fi disciplina în sine, ci felul în care unele criterii de performanță ancorează nota școlară în experiențe religioase personale și de familie. Sunt experți în educație care cred că niciun profesor sau școală nu pot asigura experiența în mod egal tuturor elevilor.
O capelă amenajata în școli ar putea schimba situația, dar ministerul, experții nu par să ia în considerare această variantă.
Ce propun standardele și unde apare controversa
Ministerul Educației a lansat în consultare publică un proiect de standarde naționale de evaluare care urmează să fie aplicate din anul școlar 2026-2027. Documentul definește, pentru fiecare competență din programa școlară, trei niveluri de performanță — de bază, consolidat și avansat — și vizează toate disciplinele, inclusiv Religia.
Controversa a apărut în jurul unor descriptori specifici. La clasa I, elevii sunt evaluați pe baza observațiilor din timpul participării la slujbe religioase. Nivelul de bază cere descrierea a două elemente „cu sprijin”, cel consolidat — fără sprijin, iar cel avansat — descrierea a trei elemente „pornind de la participarea sa la slujbe, oferind și exemple personale”. Aceasta înseamnă că participarea la slujbe devine criteriu de evaluare la Religie, deși ea nu este organizată de școală și nu face parte din activitățile obligatorii ale disciplinei.
Alte formulări controversate apar la clasa a II-a. Acolo sunt evaluate „modalitățile de a-L purta pe Dumnezeu în minte și în suflet în fiecare zi”. La gimnaziu, descriptorii fac referire la „propria identitate religioasă”, „propria devenire spirituală” sau la exprimarea valorilor religioase prin „cuvinte și fapte”.
Deși documentul se intitulează generic „Religie”, fără a indica un cult, conținutul este construit pe repere ale credinței ortodoxe, iar Ministerul Educației nu a publicat standarde naționale separate pentru celelalte culte.
Ce spune expertul: „Evaluarea academică nu poate penaliza contextul familial”
Radu Szekeli, expert în politici publice și fost secretar de stat în Ministerul Educației, a formulat obiecția centrală cu claritate. Condiționarea notei școlare de o experiență privată, de familie, deviează rolul evaluării la Religie din școală.
„Mă întreb ce facem cu elevul ai cărui părinți nu au timpul, resursele sau, pur și simplu, aleg în virtutea propriei libertăți să nu îl ducă la biserică? Îi dăm o notă mai proastă pentru că familia nu l-a dus să observe slujba?”, a declarat Szekeli pentru Adevărul.
Analogia propusă de expert se vrea edificatoare. „A evalua un elev la disciplina Religie pe baza prezenței și observațiilor făcute în timpul unei slujbe, într-o altă instituție unde tu ca profesor nu ești prezent, este exact ca și cum, la Educație Civică, am nota un copil în funcție de participarea lui la o demonstrație publică din Piața Victoriei.”
Szekeli a subliniat că, într-un stat laic, ora de Religie dintr-o școală publică „trebuie să rămână un spațiu al alfabetizării culturale, etice și spirituale”. Mai mult, granița dintre cunoașterea academică și convingerea intimă a elevului „trebuie să rămână absolut igienică”. Problema identificată este, în opinia sa, o lipsă de coordonare, descriptorii controversați ar putea proveni de la grupuri de lucru pe discipline care nu au respectat metodologia generală de elaborare a standardelor naționale.
Răspunsul Ministerului: document în consultare, sugestiile pot fi luate în considerare
Secretarul de stat în Ministerul Educației, Sorin Ion, a explicat că proiectul nu este un act normativ finalizat. Acesta se află în consultare publică, și că orice sugestii de îmbunătățire pot duce la modificări.
„Documentul în discuție este încă în faza de consultare publică și reprezintă doar o propunere. Orice sugestii de îmbunătățire primite pot fi luate în considerare și pot duce la modificări corespunzătoare”, a declarat Sorin Ion.
Oficialul a avertizat și împotriva reducerii întregului demers la câteva formulări izolate: „Dacă atenția tuturor se concentrează doar pe câteva rânduri dintr-un set mult mai amplu de documente, atunci nu mai percepem importanța de ansamblu a acestui demers. Scopul real al documentului este standardizarea valorilor pentru două cicluri de învățământ.”
De ce contează proiectul în ansamblu. Prima reformă de evaluare din sistemul preuniversitar
Dincolo de controversa specifică disciplinei Religie, proiectul de standarde naționale de evaluare reprezintă un pas de reformă cu miză reală pentru întreg sistemul preuniversitar. Este vorba despre prima introducere, în România, a unui referențial național explicit pentru evaluarea la toate disciplinele. E un document care urmărește să asigure coerența între curriculum, predare și notare.
Prin aceste standarde, cadrele didactice vor dispune de criterii comune după care să-și justifice notele. Procesul de notare va deveni mai transparent și comparabil la nivel național. Documentul promovează și o schimbare de paradigmă. De la evaluarea normativă, bazată pe comparația între elevi, se trece la cea criterială, centrată pe competențe și raportat la standarde explicite.
Pe termen lung, standardele naționale vor sta la baza viitoarelor evaluări naționale și a băncilor de itemi. Aprobarea finală a ordinului ministerial este așteptată după finalizarea perioadei de consultare publică. Ar fi un pas important în reforma curriculară în desfășurare.
